O susţin pe Alexandra

Alexandra are o colecţie de clopoţei din argint pe care-i pune la treabă de fiecare dată când râde. E genul acela de râs care determină răspuns în zâmbete şi stare de bine. Are 9 ani şi deocamdată nu e conştientă de această putere – de aceea o foloseşte fără măsură asupra interlocutorului ei, jurnalist vechi care acum spune glume întruna, doar ca s-o mai audă clopoţind încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată. Râsul Alexandrei dă dependenţă.

Alexadra visează să devină cântăreaţă. De ce? „Pentru că-mi place să cânt, fireşte”, răspunde, uşor plictisită de dificultatea explicării unei asemenea evidenţe. Dintotdeauna i-a plăcut, adică „de când aveam 3 ani”. A luat şi un premiu, la concursul „Micul Artist”. Îmi spune că juriul i-a dat „o diplomă, un buchet de flori şi un fier de călcat”, apoi se amuză văzând ce faţă uluită fac; nu i se pare nimic neobişnuit la fierul de călcat, mami a apreciat premiul foarte mult. Îmi spune că o iubeşte mult pe mami, şi pe tati, evident. Stau toţi trei într-o cameră de cămin, în Craiova, şi e clar că nu-i prea place înghesuiala asta: „tati şi cu mami zic că o să strângă bani şi o să ne mutăm la un apartament dintr-ăla mare şi o să ne luăm şi maşină”. Alexandra plusează: „o maşină d-aia bengoasă”. Cum ar fi? „Un bemveu sau un lamborghini” – zâmbeşte, apoi îndepărtează visul cu un gest fluturat: „da’ până atunci mai e”.

Mai e şcoala, în primul rând, şi construcţia personalităţii ei muzicale, şi finanţarea creşterii ei artistice, pe termen lung. Programul BCR Speranţe se ocupă de asta – de ajutorarea unor copii talentaţi, proveniţi din familii care n-au puterea şi siguranţa financiară pentru astfel de investiţii à la longue. Alexandra Ciuculescu a fost selectată pentru a face parte din acest program, alături de alţi 16 copii. Cu sprijinul Radio România şi cu participarea Loredanei Groza, ei au înregistrat deja un CD cu 12 piese – cea cântată de Alexandra se numeşte „Primăvara din Suflet”. Discul costă 15 lei şi poate fi cumpărat on-line de aici. Toţi banii ajung la Salvaţi Copiii, care-i va investi în educaţia lor.

Aşadar, ecuaţia devenirii acestor copii este simplă – câţiva oameni inimoşi s-au ocupat de lansarea lor şi au oferit primul impuls. Toată lumea speră (şi mai ales cei mici) că alţi oameni inimoşi vor cumpăra discul şi că astfel educaţia acestor copii talentaţi va putea să continue. Mai mulţi bloggeri au fost invitaţi să participe la comunicarea campaniei – şi aşa am ajuns eu să mă întâlnesc cu Alexandra într-o sală de consiliu de la sediul central al BCR, un loc în care nevoia de finanţare nu s-a prezentat foarte probabil niciodată sub forma unei copile blonde de 9 ani care cântă despre primăvara din sufletul ei.

Şi care râde ca o colecţie de clopoţei din argint.