Războaiele roboților pașnici de la BRD First Tech Challenge

Puține lucruri mai încântătoare decât bucuria unui copil când experimentează un fenomen științific. Iată-l, concentrat ca un laser, cu mintea zbârnâindu-i ca un arc electric, luând contact cu un strop de magie explicabilă, replicabilă, scalabilă. În timp ce observă și încearcă, el este însăși definiția homo sapiens, omul curios, care caută să înțeleagă prin experiment și teoretizare, apoi să repete, să inoveze, să îmbunătățească, să inventeze, să construiască și să găsească mereu soluții.

Am văzut vineri grupuri entuziaste de copii încercând gadgeturi științifice pe la toate etajele din Promenada Mall, în timpul festivalului Bucharest Science. Unii se-mbulzeau să creeze curcubee, miniaturi ale spectacolelor grandioase de pe cer; alții fierbeau apă cu lumină coerentă, mai cunoscută și sub numele de laser; într-o parte, căutau manifestări ale razelor cosmice, într-o încăpere specială; altundeva, cântau la o claviatură de banane, pentru că toate corpurile au o anume conductivitate electrică; descopereau proprietățile magnetice ale curentului electric; observau cum se poate face focul fără chibrituri sau provocau o ploaie de aur într-un balon de sticlă – iar majoritatea acestor experimente era însoțită de exclamații de surpriză și strigăte de încântare.

Entuziasmul puștimii la orice festival de popularizare a științei arată care este calea de a face din școala românească o experiență plăcută, dorită. Vrem ca elevii să meargă la școală cu plăcere, cu bucurie? Trebuie să le dăm posibilitatea să experimenteze mai mult, să descifreze prin contact direct, practic, magia științei. Întrebați-vă ce țineți minte de la orele de chimie, fizică, biologie șamd, în afară de farsele făcute colegilor. Pariez că, dacă vreun prof a avut inspirația să încerce un experiment – poate un vulcan în laborator, la chimie, sau niște electromagnetism, la fizică, ați reținut mai degrabă asta, decât teoria dictată monoton de la catedră.

Reculul școlii, politizarea sa, formalismul, osificarea programei nu fac decât să încurajeze ofensiva obscurantismului, a superstițiilor, a conspiraționismelor de tot felul.

Undeva la etajul unu din Promenada, aglomerație și înghesuială în jurul unui țarc în care se-nvârt câțiva roboți. La prima vedere, seamănă cu Robot Wars, show-ul tv cu mașinării concepute să se lupte și să se elimine reciproc într-o arenă, dar aici totul este mult mai pașnic. Sunt roboți concepuți și construiți de echipe de liceeni, potrivit brief-urilor dintr-o competiție internațională, First Tech Challenge (care în România se numește BRD First Tech Challenge, datorită principalului sponsor, în organizarea Fundației Nație Prin Educație). Roboții construiți de elevi pentru ultima ediție a concursului au trebuit să poată îndeplini câteva sarcini simple: să încarce, autonom, un număr de cuburi dintr-o grămadă, să le transporte într-un loc anume și să le descarce ordonat, după un anumit model.

Pe cât de simplă este descrierea, pe atât de multă muncă și creativitate a trebuit să fie investită în construcția roboților – și pe atât de intensă a fost finala:


Câștigătorii competiției naționale au plecat apoi să reprezinte România la finala internațională din Detroit, SUA. “Ne-au distrus”, râde unul dintre puștii finaliști, de la Qube team (Liceul Mihai Viteazu), după care explică: “bine, alții au 20 de ani de experiență în competiția asta, în timp ce noi, românii, suntem în First Tech Challenge doar de 3 ani”.

Lângă Qube, echipa RoboTitans (Liceul Sf. Sava), care a prins locul 2 la ultima ediție, dar “suntem hotărâte să câștigăm anul ăsta”, mă anunță fetele din echipă. “Vă place șurubăria? Credeam că asta e mai mult pentru băieți”, le tachinez, și primesc o pufnitură drept răspuns: “fetele chiar își doresc să învingă acest stereotip despre ele”.

Proiectele nu sunt, însă, doar despre șuruburi și servomotoare. Puștii de la altă echipă, Quantum Robotics, îmi spun că partea de fundraising este crucială: fără bani, degeaba vrei să faci roboți, că n-ai cum să-ți iei piesele. Echipa are și o componentă de PR și Marketing. “Ce costă cel mai mult?”, întreb. “taxele ne omoară”, mi se răspunde. “Plătim TVA pe piesele cumpărate, avem cheltuieli de transport, noroc că ne ajută sponsorii”. Cea mai mare sumă oferită până acum de un sponsor? “5000 de euro”.

Îi întreb, pe rând, de ce s-au apucat de făcut roboți, de ce au intrat în competiția BRD First Tech Challenge? “Să învăț lucruri noi… pentru că mi-a plăcut de mic să desfac și să montez lucruri… pentru că școala nu ne dă posibilitatea să experimentăm prea mult… pentru că de ce nu, ne dezvoltăm și așa… pentru că am vrea să facem mai multe lucruri practice la școală…” Revine, constant, dorința de învățare prin experientare și joacă. Suntem spirite ludice și curioase, așa ne este și cel mai simplu și plăcut să învățăm ceva nou.

Mi se pare că reformarea sistemului de învățământ românesc este mai necesară ca oricând, dacă vrem ca școala să redevină nu doar atractivă, ci cu adevărat eficientă în educarea noilor generații. Reculul școlii, politizarea sa, formalismul, osificarea programei nu fac decât să încurajeze ofensiva obscurantismului, a superstițiilor, a conspiraționismelor de tot felul. Eu cred, cu tărie, că acesta ar trebui să fie proiectul de țară al națiunii române: intensificarea și îmbunătățirea educației, obținerea unei educații eficiente, de mare calitate, pe termen lung. Astfel, am reuși să inițiem un cerc virtuos, în care generații din ce în ce mai educate vor schimba țara în bine, o vor face din ce în ce mai bogată, mai civilizată și mai prosperă, iar asta va permite investiții și mai mari în educație, de la o generație la alta. Alte națiuni au făcut-o, n-avem nicio scuză să n-o facem și noi.

Poate ați auzit de un concept educativ numit STEM, abrevierea de la Science, Technology, Engineering, Mathematics. Curricula STEM este fundamentală pentru progresul unei națiuni, pentru că pregătește noile generații pentru profesii cu mare căutare, desigur, dar mai ales pentru că învață tinerii nu doar să știe ceva, ci, mai ales, ce să facă cu ceea ce știu. În România, conceptul STEM este promovat activ de BRD – Groupe Société Générale, prin finanțarea și susținerea unor proiecte precum BRD First Tech Challenge, de pildă, sau Innovation Labs, despre care am mai scris. Pe de altă parte, este lăudabil că organizații private sunt preocupate să încurajeze și să susțină tinerii să ia contact cu noile tehnologii, dar mi-aș dori să văd mai multă preocupare în această privință din partea Guvernului și Ministerului Educației, instutuții cărora le încredințăm taxele și impozitele pe care le plătim tocmai ca să administreze țara în interesul națiunii și pentru progresul acesteia.

În românește, STEM s-ar traduce, deosebit de oportun, ȘTIM: Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică. Știm că e nevoie de ȘTIM. Ar trebui să ne apucăm de treabă – ieri, dacă s-ar putea.

1 comentariu Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.