Români de succes? Mai mulți decât credem. Ce învățăm de la ei?

Un comentariu remarcabil la articolul de ieri, despre românii care se luptă cu soarta și înving: “(…) eu sunt fierar. Nu spun că am fost, pentru că atât avreme cât știu meseria aia, tot fierar sunt. Dar, după ce am vazut că nu sunt cărțile de istorie pe care voiam să le citesc, am hotărât să le scriu eu. Și așa, pas cu pas, de la 10 clase, după o vreme am reluat și am terminat liceul, după încă un deceniu am intrat la facultate, master și doctorat – luat pe bune. Sunt arheolog, doctor în istorie și lucrez în Olanda, restaurez clădiri vechi. Deocamdată. Apoi mai văd eu. Țara oricum nu are nevoie de mine nici măcar ca fierar.” – semnat, Dada.

Aș răspunde că țara are nevoie de toți cei care respectă calitatea și vor să facă lucruri bine, orice ar face ei. V-am întrebat acum ceva timp dacă vă puteți imagina o Românie construită de Steve Jobs – nu pentru că aș fi, cumva, “Apple fanboi”, ci pentru filosofia de viață și de lucru a lui Jobs: calitate fără excepție, peste tot, chiar și acolo unde știi sau vezi doar tu.

Are România nevoie de fierari? Cititorul și comentatorul meu, Dada, care s-a transformat din fierar în arheolog și doctor în istorie prin propria muncă și voință, crede că nu, dar eu spun că da, sigur că are nevoie, mai ales dacă e vorba de fierari care-și stăpânesc meșteșugul atât de bine încât îl transformă în artă. Și am un exemplu grozav pentru a-mi susține afirmația.

Există, undeva în București, un magazin de bijuterii decorat de un fierar din România, iar rezultatul este atât de spectaculos și de nemaivăzut încât spațiul respectiv ia premii internaționale de design. Acolo este o îngemănare hipnotică de paradoxuri și contraste, începând cu scara spiralată, făcută din fier forjat, care se susține fără suduri, lipituri sau cuie, trecând la podeaua din inox și granit, în caroiaj alb-negru, oglindită în sticlă alb/negru, simetric, pe plafon, până la ramele elaborate, din fier forjat, care încadrează bijuteriile expuse pe pereți. Imaginați-vă această alăturare: delicatețea miniaturală, feminină, a bijuteriilor (pietre prețioase tăiate în mii de fațete, capturate în nervuri gingașe din aur, fixate pe catifea, într-o baie orbitoare de lumină) înconjurată și protejată de energia virilă a fierului încins la alb, prelucrat prin batere, răsucire și tăiere, în țâșniri de scântei incandescente, și încremenit în poziție de gardă prin răcire bruscă. Frumoase și bestii peste tot, ca-n legende, nu? Iată cum arată locul, din fotografiile de pe site-ul lor, că mie mi-a fost cam jenă să încep cu pozele într-un loc în care se vând bijuterii atât de scumpe. Deci așa…

…și așa:

Este magazinul-fanion al firmei Sabion. Fondatorul ei, Claudiu Bologa, este un alt român încăpățânat, care și-a pus în cap să învingă prin calitate și principii. L-am cunoscut astă vară, când umblam hai-hui prin țară, în vacanță. Bologa stă la Târgu Mureș, unde este și atelierul de producție, dar mai ales de creație al firmei. El a ales să facă bijuterie artistică într-o țară în care oamenii întreabă de obicei, mai înainte de orice, “cât cântărește”, și te-ai aștepta ca, în aceste condiții, să nu-i fi mers deloc, dar uite că firma a tot crescut, 20 de ani la rând, până la o cifră de afaceri de aproape 19 milioane de lei anul trecut, de 4 ori mai mult ca în urmă cu un deceniu (asta nu mi-a spus-o el, ci am găsit eu, date oficiale, raportate la Fisc, că am fost curios dacă chiar îi merge așa bine cum zice).

Știți ce spune Bologa despre succesul lui? Că, înainte de a cere, trebuie să oferi, că bișnițăreala nu e creație și nu oferă plus-valoare, că dacă alegi calea ușoară o să rămâi jos și o să te bați tot jos, într-o lume urâtă, iar asta o să-ți facă și viața pe care o trăiești tot urâtă.

Știți cu ce fel de oameni s-a înconjurat? Fierarul care a forjat pentru magazinul-fanion de pe Calea Victoriei stăpânește un meșteșug pe care nu-l mai știu decât alți 3 în lume; creatorul vitraliilor mai lucrează și pentru Vatican și pentru diverse case regale; sculptorul operelor de artă care joacă rol de postament pentru bijuteriile de pe Victoriei e un artist ale cărui creații se vând cu zeci de mii de dolari în străinătate; la Târgu Mureș, unele dintre bijuteriile imaginate și desenate de Camelia, partenera lui Claudiu Bologa, sunt sculptate, efectiv, de artiști care s-au reinventat și au trecut de la lemn la aur, perle și email; bijutierul care creează pentru vedetele de la Hollywood lucrează, și el, cu Sabion și expune la București – și toți aceștia sunt născuți în România, români și maghiari și evrei și cine mai știe ce naționalități, dar toți, iată, veniți din cultura asta a noastră în care mai toți credem că “merge și-așa” dar, uite, câștigi și învingi când, vorba lui Claudiu Bologa, faci mai întâi pentru suflet și pui credință și respect în tot ce faci.* “Noi, românii, suntem acum într-o mare confuzie, ce se întâmplă în România nu e dorința noastră, de fapt, sufletul nostru nu vrea asta, dar trebuie să ieșim de aici, împreună și cu ajutorul Celui de sus”, spune Bologa, și îmi dau seama că-mi amintește de eroul lui Rebreanu, de la care are, asemănătoare, nu doar numele, ci și simțul datoriei și credința în Dumnezeu.

Încă o dată, nu știu, poate sunt eu mai pozitiv în perioada asta, dar am văzut în ultima vreme multe exemple că respectul, corectitudinea și adevărul sunt soluții pentru majoritatea îndoielilor noastre.

__________________

*) acum câțiva ani, fosta mea colegă de la Reporter Special, Carmen Moise, a făcut pentru În Premieră un reportaj despre Sabion și povestea din spatele fațadei, merită să-l vedeți dacă aveți câteva minute. Îl găsiți aici.

5 comentarii Adaugă comentariu

  1. Ai să râzi, dar ca să mă pot angaja în țarăa trebuit să-mi tai din CV. Nimemni nu angajează un fierar cu doctorat.
    Și știu atât meseria de fierar clasic, cu forjă și ciocan, cât și pe cea de fierar în construcții – adesea luat în derâdere ca nivel de inteligență etalon jos fierarul betonist.
    Și cu CV ul coafat am găsit la 1500 lei/lunăși condiții execrabile. Registru în car epatronii zbiară l atoat erăspântiile că nu au oameni, nu au profesioniști, nu au personal de specialitate.
    Despre epopeea angajării ca arheolog, țara, prin aleșii ei, nu are nevoie nici măcar să audă. Și fără falsă modestie, cred că sunt, prin articolele și cărțile de specialitate scrise și publicate, în primii 5-6 din țară.

    Thumb up 10
  2. Ai să râzi, dar ca să mă pot angaja în țară a trebuit să-mi tai din CV. Nimemni nu angajează un fierar cu doctorat.
    Și știu atât meseria de fierar clasic, cu forjă și ciocan, cât și pe cea de fierar în construcții – adesea luat în derâdere ca nivel de inteligență etalon jos = fierarul betonist.
    Și cu CV ul coafat am găsit la 1500 lei/lună și condiții execrabile. Registru în care patronii zbiară la toate răspântiile că nu au oameni, nu au profesioniști, nu au personal de specialitate.
    Despre epopeea angajării ca arheolog, țara, prin aleșii ei, nu are nevoie nici măcar să audă. Și fără falsă modestie, cred că sunt, prin articolele și cărțile de specialitate scrise și publicate, în primii 5-6 din țară pe epoca de care mă ocup.

    Thumb up 0
  3. Salve Vlad.

    De-acord, sunt multe povesti de succes ale romanilor simpli, cu suflet bun si incapatanati sa faca ceva cu viata lor, independent (intr-o firma proprie) sau intr-o forma mai institutionalizata, cum ar fi o firma, corporatie, organizatie non-profit, samd. samd.

    Ce lipseste poate asa de mult in Romania este un mecanism de promovare a oamenilor buni, ‘de calitate’. Pentru ca prin promovarea exemplelor bune se creeaza usor-usor o cultura a binelui, a pozitivului si-a calitatii in tarisoara noastra. Pentru ca schimba o societate mai strategic/pe termen lung (asa mai simandicos, dpdv antropologic) este stratul cultural, povestile ce le-avem in (sub)constientul colectiv si care ne definesc identitatea.

    Din pacate media clasica, fiind un bun instrument politic, a fost acaparat de fel de fel de oameni cu interese ori politice extreme (vezi Antenele, B1), ori mercantile (PRO-TV, care nu se baga in razboiul politic, este mai ‘pe profit’, Prima ajuna pe la Cristi Burci, Kanal D, samd). Si la fel si in media digitala – vezi cresterile fulminante de trafic ale canalelor digitale proPSD (stiripesurse.ro, dcnews, evz.ro) sau pro-Kremlin (lista e lunga).

    Asa ca, parere mea este ca e nevoie mai mult de efort in comunicarea/promovarea povestilor pozitive, intrucat exemplele de descoperit sunt destule.

    Te salut, cu respect. Mihai

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.