Sassi di Matera – moștenirea troglodiților, patrimoniu UNESCO

Într-una din zilele vacanței noastre în Bari am închiriat o mașină și am condus cei 70 de km până în Matera, unde am descoperit una dintre cele mai interesante, dar stranii așezări pe care le-am văzut vreodată.

Orașul modern e destul de anost, iar intrarea pe șosea dinspre Bari traversează cartiere chiar urâte, dar atracția e partea veche, Sassi di Matera, o aglomerare claustrofobică de locuințe construite pe și, mai ales, în versantul calcaros ce mărginește râul Gravina.

Arheologii afirmă că aici se află una dintre cele mai vechi așezări locuite neîntrerupt din lume. Oamenii preistorici au ocupat grotele săpate de râul Gravina în masivul calcaros, devenind astfel, potrivit definiției, troglodiți, adică “oameni ai cavernelor”. Particularitatea este că acest model de organizare pseudo-urbană a supraviețuit, cu unele adaptări, până în secolul XX. De-a lungul secolelor, materanii și-au transformat prin excavare grotele în locuințe propriu-zise iar orașul a căpătat aspectul unei așezări oarecum obișnuite, chiar dacă teribil de înghesuite, labirintice și cam claie peste grămadă, după cum a săpat fiecare peste sau dedesubtul altuia.

Orașul este, practic, ca un șvaițer: ce vezi la suprafață este doar o mică parte din ce este dedesubt. Totuși, îți poți face o idee despre complexitatea săpăturilor când intri în magazine sau în câte o cârciumă (există inclusiv hoteluri săpate în stâncă și cel puțin o piscină subterană de 5 stele, spa-uri și alte spații de relaxare, cum ar fi, de pildă, o mică sală de concerte).

Până la jumătatea secolului XX, Matera era polul sărăciei din Italia și era considerată o rușine națională: în multe zone ale vechii așezări, oamenii încă locuiau cu animalele în case, fără canalizare, adesea fără curent electric. Epidemiile de holeră și malarie erau comune iar mortalitatea îngrozitor de ridicată. În anii ’50, guvernul italian a ordonat o serie de evacuări și relocări iar orașul vechi a fost efectiv abandonat. Autoritățile au luat în considerare, un timp, demolarea întregii așezări, dar a câștigat o propunere de restaurare și reabilitare în urma căruia Sassi di Matera a devenit atractivă mai întâi pentru artiști și mici antreprenori, apoi pentru industria filmului (faimosul film al lui Mel Gibson, Patimile lui Hristos, a fost turnat aici), pentru industria high-tech și, în fine, pentru turiști, care vin acum cu sutele de mii să experimenteze locul.

Dacă ajungeți în Bari, rezervați-vă o zi pentru Sassi di Matera. Puteți ajunge cu trenul, dar de la gară până în orașul vechi e ceva de mers și de urcat (de aceea noi am luat mașina, ne-a fost mai convenabil așa). Intrați în așezare și rătăciți-vă pe ulițe, ca să intrați în atmosfera locului, nu ratați bisericile rupestre, găsiți o cafenea într-o cavernă și trăgeți-vă, nițel, sufletul, poate cu o mică meditație la soarta acestui loc incredibil care, iată, a fost în pragul dispariției după o viață de mii de ani, însă a renăscut, viguros, când nimeni nu-i mai dădea nicio șansă.

Sassi di Matera este în patrimoniul mondial UNESCO și a fost desemnată Capitală Culturală Europeană pentru 2019.

5 comentarii Adaugă comentariu

  1. Merita vizitat si sistemul de colectare si folosire a apei. Este ceva neobisnuit si dureaza doar 30 de min cu ghid in limba engleza. Nu e despre tehnica, este despre minte.

    Thumb up 1
  2. Ne puteti spune de la ce firma ati inchiriat masina, pentru ce variante de asigurare ati optat si cat a costat in total? Multumesc

    Thumb up 0
    • Europcar, online – sunt toate firmele mari in Bari, dar punctele de ridicare/predare sunt la aeroport. Cu asigurarea de baza a fost 197 de lei cu totul (chiar ieri am platit nota de pe cardul de credit) pentru un Ford Ka.