Am un pont pentru voi, o recomandare din toată inima pentru o degustare de vinuri acasă, o veritabilă experienţă senzorială şi culturală care vă va îmbogăţi nu doar cu nişte vinuri de foarte bună calitate, ci şi cu o amintirea unei seri deosebit de plăcute, în compania unui pasionat al vinului, în care afli şi un pic de informaţie şi un strop de istorie a minunatei licori.
La sfârşitul articolului, găsiţi un formular prin care puteţi cere această degustare, la voi acasă, fără obligaţii. Vă recomand să încercaţi.
Expertul a sosit la 18.30 punct, aşa cum anunţase, cărând o valiză voluminoasă, argintie, izotermă, afişând un zâmbet deschis, alb, între doi obraji roşii, şi un aer general de jovialitate sănătoasă: un colecţionar de senzaţii palatale, aşadar, un connaisseur al buchetului şi post-gustului, un evaluator precis al limpidităţii, onctuozităţii şi strălucirii, un pasionat al vinurilor bune, evident. În valiză se afla ce solicitasem: roşu sec şi demisec, alb demisec şi dulce, un rosé la alegerea lui.
În următoarele două ore, pe îndelete, am învăţat să cunosc şi să savurez licori din Franţa, Spania, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Ungaria şi Australia; am regăsit parfumul şi vioiciunea Cabernet-Sauvignon-ului, apoi fineţea aromată a Muscat-Ottonelului, soiuri pe care le ştiam. Am făcut cunoştinţă cu un remarcabil Pinotage din Africa de Sud, al cărui buchet subtil mi-a adus aminte de florile albastre ale unei plante căţărătoare întâlnite cu mulţi ani în urmă, într-o călătorie irepetabilă. Am retrăit o seară madrilenă cu asprimea senzuală a unui Tempranillo şi am gustat, prima oară, Chenin Blanc, hotărât să repet experienţa. Cu totul, opt soiuri de vin de foarte bună calitate, pe care nu le găseşti în magazine.
Vinul, chiar aşa, savurat doar în cantităţi mici, ne-a încălzit şi ne-a împrietenit. Am împărtăşit poveşti din tinereţe şi am vorbit despre planurile de viitor. Am făcut glume, am râs mult, am notat istorii noi, de povestit mai departe prietenilor.
Cum alegi vinul? m-a întrebat, la un moment dat, expertul. După preţ? După ţara de provenienţă? După experienţele trecute?
După gust aş vrea să-l aleg, i-am răspuns, şi a încuviinţat. Vinul trebuie ales după gust şi după ce emoţii trezeşte în tine, după amintirile pe care ţi le stârneşte un parfum sau altul, o notă olfactivă din pahar. Asta oferim noi, mi-a spus: o experienţă înainte să iei decizia; posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză, exact ce-ţi place; şi, prin interacţiunea cu noi, prin această seară pe care o petrecem împreună, o faţă umană vinului, asocierea lui cu o relaţie personală, cu o împrietenire. Vinul bun merită o poveste frumoasă şi un viitor. Nu este un simplu produs, nu e doar o marfă ca oricare alta, nu merită relaţia impersonală cu un raft de hypermarket şi un coş de cumpărături.
Cheia Vinului este singura companie din România care oferă acest serviciu de degustare acasă. E o companie româno-germană, membră a firmei germane WIV, un gigant cu cifră de afaceri de jumătate de miliard de euro anual şi prezenţă în 20 de ţări. Nu întâmplător, sloganul WIV este „Ambasadorii culturii vinului”. În România, Cheia Vinului se prezintă astfel: „Spectacolul degustării. La tine acasă”.
Mi-am întrebat interlocutorul ce înseamnă „fără obligaţii”. Ce se întâmplă dacă este chemat „la ‘şto”, de şnapani? A ridicat din umeri. Se mai întâmplă, dar nu atât de des pe cât aş putea crede. Oamenii nu sunt chiar aşa de meschini. Mai mult de jumătate din întâlniri se încheie cu o vânzare de vin – minimum 6 sticle, ca să merite efortul şi investiţia de timp. Şi merită, vă dau cuvântul meu, pentru că ştii exact ce cumperi şi ţi se garantează calitatea şi standardul: vinul pe care-l iei de la Cheia Vinului n-a stat în soare, prin vitrine, şi nici n-a fost trântit de colo-colo, şi în mod sigur n-a refermentat, aşa cum au obiceiul să se sinucidă vinurile uitate la peste 27 de grade Celsius.
La încheierea serii, am ales soiurile care mi-au plăcut; îmi vor fi livrate zilele următoare. Ne-am strâns mâinile şi am hotărât să repetăm experienţa.
Şi acum, formularul despre care vă vorbeam în deschiderea articolului, prin care puteţi solicita o degustare la voi acasă:

25 comentarii Adaugă comentariu
Cam care e gama de preturi ?
Sună-i, o să-ţi spună ei. Sunt vinuri bune, nu te aştepta să le iei la cutie de 3 litri, dar merită.
As suna, dar ma indoiesc ca vin si in provincie.
Nu e vorba de cutie de 3 litri: daca preturile sunt undeva la 50 de lei, sa zicem ca e ok. Daca sunt in jur de 100, incep sa am rezerve, de asta am intrebat.
E o plaja foarte larga, si sub minimul tau, si peste maxim.
Sunt produse Premium deci e de asteptat sa fie preturi corespunzatoare. Insa, asa cum suna povestirea, e cu totul o experienta interesanta si, daca ravnesti sa ajungi un mic connaisseur (nu neaparat la modul absolut dar fie si asupra a ceea ce bei cand vrei sa te tratezi bine) cred ca merita ceva efort. Macar sa stii ca exista .
In provincie vin ?
Am întrebat şi eu asta – în principiu nu, dar pot discuta de la caz la caz.
O întrebare pentru specialistul în vinuri: combinaţia vin roşu + plus cola este, în viziunea lor:
– absolut contraindicată;
– acceptabilă, dar fără abuzuri;
– recomandată.
Precizez că întrebarea e serioasă, în ciuda tuturor discuţiilor contradictorii din ultima vreme. Se ştie, doar, că este o combinaţie destul de des folosită.
Desigur, dezavuez şpriţul (mai ales cel cu apă minerală, care strică în mod clar gustul), însă chestia cu cola… e altceva.
Părerea mea!
Ce barbarie! 🙂
Aiurea, sa vezi ce efecte are…
Cred ca Lucas o sa faca apoplexie cand o s-auda 🙂
In Croatia este bautura nationala cola+vin. I se zice Bambus 😀 Presupun ca nu folosesc vinuri de soi pentru distractia asta, totusi
Croatii au multe lucruri minunate in tara lor, dar chestia cu cola+vin îi cam trage în jos 🙂
Curios, la alţii trage numai în sus…
O merge cu posirca dar cu un vin bun e mai rau decat o lingurita de rahat la un cazan cu ciorba.
Un vin bun se bea fara a fi combinat cu ceava, e vorba de gust, de miros, de culoare…
Pentru că intrebarea mă vizează direct vin și eu cu un răspuns:
combinația de coca-cola, pepsi sau orice altă băutură carbogazoasă cu vin roșu este absolut contraindicată. Este chiar mai gravă decât șprițul pe care, evident și eu îl dezavuez.
:):) touche
asta este un sacrilegiu – ca si cum ai vorbii de ceafa de porc in casa arabului sau de file de vita in casa indianului.
vinul trebuie sa ramana sec.
Acum inteleg de unde s-au inspirat cei cu promotia johnnie walker, numai ca la ei trebuie sa castigi degustarea.
Staţi, bre, nu vă agitaţi prea tare!
Normal că vinul bun se bea sec, aici nu vă contrazic.
Deci e clar: ei au calitate. Bon, întrebăm pe alţii.
Vlad, parcă erai răcit! 🙂
stati puţin, dvs afirmati ca şpriţul este naşpa?
să avem pardon!!
Ça depinde dă vin, monșer 🙂
jidvei sec, fata-n iarba.
noi, 4-5 domni considerăm în perioada estivală că întruneşte toate standardele dă rigoare.
Cu doamna respectiva si cu surorile dânsei, plus mult borsec, am petrecut multe seri placute in tinerete 🙂