Stative de presă
Până la urmă, „fătucile” de presă îşi merită dispreţul, cu tot cu „băieţaşii” care le acompaniază. Când ţi se-ntâmplă ca-n secvenţa de mai jos şi nu numai că nu reacţionezi, dar te mai şi scuzi, atunci îţi meriţi dispreţul:
Ce fel de jurnalişti sunt aceştia, care sunt bruscaţi, umiliţi şi înjuraţi fără să răspundă? Din ce medii vin, de ce pot trece peste aşa ceva? Cât de greu e să întrebi „cum îţi permiţi, domnule Becali?” Ce rişti? O altă înjurătură? O palmă? Orice ar fi, e mai bine decât să taci – sau chiar să-ţi ceri iertare, cum face fata căreia i se dă peste mână.
Mă mai miră şi cât de blegi pot fi „acreditaţii” pe la diferite instituţii. Văd în transmisiunile tv cum vine câte un purtător de cuvânt, se sprijină de pupitru, rosteşte trei fraze şi pleacă. Purtători de cuvânt? Cu o pereche de întrebări documentate i-ai trimite de-a berbeleacul la loc în fundul ministerului. De ce nu dau un mail sau un fax dacă tot nu acceptă întrebări? Ce, cred că i-e dor cuiva de mufele lor?
Dar şi „acreditaţii”… Unul nu strigă o întrebare, unul nu-l plesneşte pe purtătorul de cuvânt-portavoce. Jurnaliştii ăştia îşi merită dispreţul. Sunt doar nişte conducte prin care se scurge „un comunicat”, „o declaraţie”, „o precizare”. Nici un filtru cerebral, nici o nedumerire nu tulbură piureul pe care-l au în tărtăcuţe. Sunt acolo doar ca să ţină de microfon. Stativele sunt mai ieftine, dar acesta e unul dintre cele mai mari secrete ale industriei. Să nu carecumva să afle patronii…
Pai are dubla vina: odata ca ii suna telefonu si strica interviul lui gigi de la toate posturile si a doua vina e ca a incasat-o fara reactie. Vorba ta: isi merita soarta!
Nu doar ea era acolo, asta-i problema. Bun, i-a sunat telefonul, cum ar fi reacţionat o persoană cu mintea acasă? „Puteţi închide, vă rog?”. Dar mitocanul dă în ea şi ceilalţi asistă fără tresărire. Aici e buba.
„fatucile” este un termen indulgent, poate toape. Care baietii care le acompaniaza , te referi la cameramani ca am vazut de la o vreme ca acum sunt cameramane 😉
vlad, le place sa fie imbrancinte, se excita
Sunt proşti. Acceptă să fie trataţi de sus. N-au demnitate. În anii 90, când eram ziarist în Bucureşti, era greu de imaginat să se întâmple asemenea scene. Eram şi solidari, dar probabil că ştiam cum să punem problemele, ce întrebări să punem, ce replici să dăm oficialităţilor mai impertinente. Nu lăsam purtătorii de vorbe să-şi recite doar poezia.
P.S. Aştept să văd un ziarist, când o să fie umilit, să-l bage la mă-sa în p. pe Băsescu, de exemplu, dacă el este cel cu ieşirea în decor. Golanilor trebuie să le răspunzi pe limba lor. Te face găozar, îl faci găozar.
PS 2. Nu-s stative de presă, ci ciorapi de redacţie.
Unul dintre principalele reprosuri pe care mi le face fosta mea sotie (si mama celor doi copii) este ca i-am invatat pe acestia sa se revolte – contra prejudecatilor, prostiei, rautatii, contra profesorilor si, mai ales, contra noastra, a parintilor.
Capul plecat este batjocorit si apoi si taiat – invatati-va copiii sa se revolte !
As remarca ca esenta problemei consta in faptul ca s-a ajuns ca orice elucubratie pe care o emite un scelerat sau altul sa devina subiect demn de dat la stiri si motiv pentru a mobiliza trei reporteri si un cameraman.
Pai daca Becali cotizeaza la redactia cu pricina, fraierul de pe teren e luat la suturi de producator daca nu aduce toate cuvintele agramate ale lui Gigi pe banda.
Oricum, realitatea este cruda: Romania e plina de de-al de Becali, asa ca sunt convinsa ca exista si oameni care aplauda scena asta. Singurii care se sesizeaza suntem noi astia vreo 1000-2000 care ne dam splendizi pe bloguri si care defapt nu facem nimic sa contracaram curentul asta de prostie care bate prin toate cotloanele tarii.
Reporterii sunt niste bieti pustani care nu gandesc. Vor doar sa nu piarda „stirea”, adica o prostie de declaratie care atrage fraierii din audienta care vin la pachet cu sponsori care vand bere/masini/seminte/credite/asigurari/promotii de hypermarket..
Sa ne fie cu iertare dar am o opinie diferita in legatura cu un aspect. Exista momente in care trebuie pur si simplu sa-ti inchizi telefonul si cred ca si in timpul unui interviu ar cam trebui. Sau sa-l pui pe silent sau pe vibratii. Ca ala a raspuns asa cum stie el mai bine e deja alta poveste.
In rest sunt de acord cu cele spuse despre purtatorii de cuvint si reporterii acreditati. Dar… Vlad… voi stiti mai bine, ca sunteti in tema. Nu trebuie sa vina unul din afara ca sa va aminteasca ceva: daca esti ziarist incisiv si curios adio acreditare. Adio masa la bufetul institutiei in cauza. Adio alte beneficii (printre care si statul degeaba pina binevoieste „purtatorul de vorbe„ sa caste gura). Asa ca toata lumea pune batista pe tzambal: purtatorul de vorbe se face ca vorbeste, reporterul se face ca repeta (ca de, nu am inteles exact ce s-a spus) iar boborul se prosteste in continuare cu televizorul. Vezi de ce nu ma mai uit eu la TV ?
( PS: cind mai comentez ceva despre anumite emisiuni sa stii ca le vad pe PC, de cele mai multe ori inregistrate)
@Marian S: cand esti jurnalist ai tot timpul telefonul deschis, si daca faci si live trebuie sa tii microfonul si sa vorbesti cu redactia in acelasi timp.Astea sunt regulile. Si cand esti de partea cealalta a microfonului trebuie sa le respecti, pentru ca pustii astia cu micrfoane&telefoane fac posibila apartia (penibila de altfel in cazul Becali) pe micile ecrane/plasme/lcd-uri/si ce s-o mai fi inventat…
Petria, exact asta spun şi eu – solidaritatea de breaslă a devenit doar o poză.
Macabroo – asta başca.
Iulia – să ştii că producătorul s-ar bucura să aibă imagini cu o reacţie de bun simţ la o mitocănie, mai degrabă decât să dea aceleaşi declaraţii iar şi iar. Şi da, ai dreptate, reporterul trebuie să poati fi contactat oricând – dar de-aia s-au inventat modurile „silent” şi „vibes” pentru mobile.
Marian – să ştii că e nepoliticos să laşi mobilul deschis în timpul unei declaraţii nu faţă de cel intervievat, ci faţă de colegii de presă care înregistrează sunet. În fine, dacă intervievatul se simte totuşi deranjat, se poate opri pur şi simplu din discurs până îşi închide reporterul mobilul (şi-l face şi de râs în felul ăsta). A-l lovi că-ţi deranjează auzul e un comportament deranjat, dacă-mi permiţi calamburul 🙂
Pai da, la fel am zis si eu despre reactia personajului. Nu e de scuzat.
Hai sa va povestesc ceva. Poate unii dintre voi au vazut faza pe viu. Acum citiva ani, cind membrii trupei Vacanta Mare aveau un spectacol la Sala Palatului a sunat un telefon din public. „Coana Leana„(Mihaescu) tot zicea ceva dar l-a oprit celalalt spunind ceva de genul: stai mai, asteapta pina termina boul de vorbit la telefon. Sala a ramas masca iar respectivul banuiesc ca a intrat sub scaun de rusine (era departe de mine si intuneric in sala). Dupa citeva secunde au zis ceva de genul: gata mai, ai terminat de vorbit, putem sa continuam ? Nu-mi amintesc exact cuvintele spuse dar am apreciat interventia lor ca fiind oportuna la momentul respectiv chit ca unii i-au criticat si ii critica pentru felul lor de a fi. Erau totusi anii de inceput ai telefoniei mobile si era probabil „cool„ sa-ti sune telefonul chiar si la spectacol, sa vada lumea ca ai. Dar suntem in 2008, ce naiba, avem pretentii !!!
Am sa caut si am sa va dau un link cu lucrari (examene) de la o facultate (bineinteles privata) de jurnalistica. De plins, nu de ris. Daca din asa candidati scapa inauntru macar 10% si apoi isi iau diplomele pe bani sau mai stiu eu ce prestatii nu stiu de ce ne mai miram ?
Vlad, mai e un aspect- ciorapii de redacţie au şefi; de ce nu le dau şuturi în dos celor care se lasă călcaţi în picioare? N-am permis niciodată unui subordonat să încaseze de-a trânta scatoalce de la politicieni. În fond, ziaristul nu se reprezintă doar pe sine. Este trimisul instituţiei de presă. Şi dacă era careva bleg, îl sancţionam ca să-şi adune minţile şi demnitatea.
@ alexandru petria (daca imi permiteti):
Pentru simplul fapt ca n-au de ales: vor inlocui un ciorap cu alt ciorap.
Adevaru e ca si masculii-reporteri au defenit niste fatuci din punct de vedere profesional.
becali asta e cam prost, e prost rau, asa e el de la natur, dar si ele is proaste, cum plm ii permite sa faca asa c vrea din ele..ar trebui ca nimeni sa nu ii mai ia interviu lu becali sa vedem ce o sa faca atunci..;)
Daca auzi niste aplauze mai din departare, de la mine se aud… foarte tare subjectul abordat.
Dar, te intreb: de cate ori le-ati invatat si pe tanti astea de al antene cum ar trebui sa se comporte!? Lui nenea Oancea, lui tanti titiriga i-ati spus? Si daca le-ai spune, tot degeaba. Calculul lor se face asa: „e nevoie de vreo 2-3 Petreanu si restul ii luam cu 1000 Euro la kil, apoi mergem la domprofesor(ar vrea el, poate profesor de sex) si ii prezentam ce ispravi am facut cu jumatate bugetul. Drept recompensa, primim si noi o masina noua, un bon de benzina…”
Daca nu e asa, contrazice-ma!
Nu sunt de acord cu tine, Vlad. Sau sunt pe alocuri, doar. Oamenii, profesioniştii, trebuie să se pregătească pentru o altfel de realitate: cea a normalităţii, nu a ciobăniei. Un ziarist se duce într-un loc cu o misiune: să pună întrebări, să li se răspundă, să fie inteligenţi, să â€simtă†lucruri pe care alţii vor să le ascundă etc. Ei nu trebuie pregătiţi pentru violenţă, pentru a pune alţi oameni la zid sau a şti cum să reacţioneze când sunt puşi la zid. Nu sunt de acord cu un anumit gen de agresivitate media: â€mă duc să ţi-l fac zob p-ăsta!â€. De ce moderatorii (persoanele de faţă se exclud 😀 ) trebuie să pună la punct, să corecteze, să pară â€ai draculuiâ€? Urăsc conferinţele de presă la care se găseşte câte-o ţaţă fericită că l-a pus în dificultate pe purtătorul de cuvânt, de parcă totul ar fi o confruntare. Sunt de acord cu incisivitatea atunci când subiecţii ascund interesul public, sau îl coafează… Dar nu altfel. Ziaristul nu trebuie să fie rău. Incisiv, viclean, poate chiar parşiv, servind informaţia de interes public (sau de interes pentru publicul mediumului unde-i angajat) – da. De ce nu au reacţionat ceillaţi? Altă poveste şi-s prea obosit. Dar pot comenta 😀
Nu â€merită nimeni dispreţulâ€, Vlad – chiar mă surprinde un pic opinia ta.
Erată:  ziariştii se duc într-un loc cu o misiune: să pună întrebări, să li se răspundă, să fie inteligenţi, să â€simtă†lucruri ….â€
Imi aduc aminte ca, parca, in fata DNA, unei fatuci de la Antena, musiu Jiji i-a scos bateriile de la reportofon. Iar ceilalti asa-zis ziaristi rideau ca prostii. Solidaritatea lui peste, astia de pe teren sint trimisi de sefi, sefi care sint slugi in fata sefilor cu interese in politica si nu numai.
Absolut de acord cu parerea autorului. Dar as vrea sa o completez. Cand totusi deschid gura e dezastru. Fie nu intelegi nimic din ceea ce spun fiindca nici macar nu stiu sa reproduca mesajul, fie, si mai rau, ne spun ce au inteles ei si de aici incepe spectacolul.
Am urmarit in mai multe randuri diverse conferinte de presa sau declaratii transmise in direct. De cele mai multe ori am constatat cu stupoare ca modul in care era prezentat acel eveniment ulterior la stiri era complet distorsionat. Fie nu prindeau ideile importante, fie se canaliza stirea pe un element marginal cu tenta senzationalita, fie nu intelegeau pur si simplu ce s-a spus. Din acest motiv prefer contactul direct cu evenimentul si ma astept, ca prin intermediul internetului, intr-un viitor cat mai apropiat, sa fiu satisfacut. Constat cu mare nedumerire ca marea majoritate a institutiilor importante, cu bani suficienti, nu s-au gandit sa-si transmita evenimentele in direct pe net si sa puna apoi si inregistrarea. Daca nu le preia televiziunea in direct nu pot sa aflu despre acel eveniment decat in forma mediata, de cele mai multe ori incompleta si lipsita de profesionalism.
@pushthebutton: Cred ca te referi la ziaristi de genul Andreea Cretulescu. Am „tinut” cu (acelasi) Becali cand i-a plecat din emisiune acum cateva luni.
-“Ce fel de jurnalişti sunt aceştia, care sunt bruscaţi, umiliţi şi înjuraţi fără să răspundă? Din ce medii vin, de ce pot trece peste aşa ceva? Cât de greu e să întrebi “cum îţi permiţi, domnule Becali?†Ce rişti? O altă înjurătură?”=
Rareş, părerea mea e că pe-ăla care se culcă-n şanţ trebuie să-l trezeşti în şuturi.
Dup-aia: adu-ţi aminte de obiceiul presei britanice: dacă te-ntreabă şi nu ştii, ai 30 de minute să afli. Dacă n-ai aflat sau nu răspunzi, pa!
Cât despre purtătorii de cuvânt şi solidaritatea presei, exemplul Ron Ziegler în scandalul Watergate spune tot: 39 de întrebări pe aceeaşi temă într-o singură conferinţă de presă (şi no comment la toate). 39!
Iar mi s-a urcat sângele la cap. Am scris despre asta pe blog (că doar pe blog se poate scrie) a doua zi când s-a întâmplat, explicând de ce nu-mi place fotbalul. De ce nu a reacţionat tipa? Pentru că nu mai intra niciodată la becali la palat şi proababil urma să se reprofileze pe meteo. La noi românii aşa e, nu e becali la Tv, nu e sport. Ce m-am enervat!!
Jurnaliştii se poartă frumos cu purtătorii de cuvânt pentru că au nevoie de ei. De fapt frumos se poartă cu toată lumea… altfel nu mai răspunde nimeni la telefon.
Mai ţineţi minte propunerea legislativă potrivit căreia jumătate din ştirile înserate în jurnale urmau să fie pozitive … uof, am ajuns să fiu de acord cu asta… am impresia că ne îndobitocim, RÄ‚U!
Innocente, părerea mea e că jurnaliştii respectivi nu înţeleg, de fapt, ce meserie şi-au ales. Sper să priceapă sau să renunţe (cât mai repede).
Unii au inteles conferintele de presa ca fiind ore de dictare. Mai rau este ca si jurnalistii, care dealtfel se tin foarte smecheri prin cartierele lor, intra in rolul de scribi. Daca nu li se dicteaza, nu au stire… O tempora….
Tocmai de aceea m-a surprins impresurarea lui Basescu acum un an cand cu telefonul si „tiganca”. Becali nu este la prima abatere se felul asta. I-a smuls odata unei fete (reporter A1) reportofonul. Si colegii ei de breasla nu doar ca nu au protestat, ba, mai mult, radeau de se cacau pe ei. Ha-ha-ha. Se hahaiau, asta faceau ei, marii jurnalisti. Cu putine exceptii, tinerii din presa romaneasca sunt de cea mai proasta calitate. Intelectuala si, daca vrei, morala. Iarta-mi tonul, te rog.
Domnule Petreanu, nu-mi aduc aminte cand ai fost reporter. Te stiu doar in studio, prezentator. Merci, de acolo e usor sa vorbesti, noroc cu promter-ul. Poate incerci si o filmare pe sport. Iti recomand sa mergi la o conferinta la palatul lui Gigi Becali, sa vedem cum reactionezi cand te face „hahalero, care esti hahalera” 😉 Ok, ripostezi, a doua oara nu te mai primeste, iti retrage si acreditarea la Steaua. Tu esti pregatit sa-ti asumi riscul, dar televiziunea la care lucrezi este?…Poate te si documentezi inainte sa postezi asa ceva si sa provoci asemenea comentarii…Doar cine nu stie poate sa vorbeasca asa…
@Eu: probabil că erai prea mic pe vremea aia, când cel pe care ţi’l aminteşti tu doarîn studiou, prezentator, cu prompterul în faţă, era reporter…
restul e vorbă goală, putem bate câmpii cât vrei!
Banuiesc ca „Eu” e fatuca din inregistrare. Macar pe blog, anonim, are curaj sa riposteze….
Ca in „O scrisoare pierduta”
@Eu: şi, dacă nu te mai „primeşte” Becali?
Uite o istorioară care-ţi va arăta diferenţa între atitudinea ta în faţa lui Becali şi ce se întâmpla când eram eu reporter de teren, înainte să mă cunoşti. Atunci, CV Tudor era cel care interzicea accesul ziariştilor inconfortabili la conferinţele lui de presă. O publicaţie pe care o ura de-a dreptul era Academia Caţavencu. Un ziarist de la AC strângea toate înjurăturile lui. „Mircea Toma/Care-ţi provoacă voma”, versifica dl CV Tudor în revista dânsului.
Problema era că nu ştia cum arată (erau doar TVR şi SOTI pe vremea aia), aşa că Toma s-a dus la o conferinţă de presă şi l-a înghesuit cu întrebări. Vadim, iritat, l-a întrebat în cele din urmă:
– Dar dumneata cine eşti?
– Eu sunt Mircea Toma, cel care vă provoacă voma, a răspuns jurnalistul.
Să vezi ce chestie – Vadim l-a dat afară dar Toma n-a fost concediat şi nici Academia Caţavencu n-a murit. Ba dimpotrivă, aş zice.
Becali este subiectul articolelor tale, dragă, nu invers. Îl stăpâneşti sau nu?
In toata lumea civilizata si aici fac referire mai ales la presa din America,la conferintele de presa sunt acreditati jurnalisti care lucreaza si de 20 – 30 de ani (ex.Casa Alba,Pentagon..etc) si care cunosc si in dunga „locul de munca”.
La noi sunt trimise tot felul de bimboline (piloase,amante…etc) multe dintre ele nu au habar de nimic in legatura cu institutia la care sunt acreditate,nu sunt in stare sa scoata o declaratie de substanta,in schimb avem la teveu in „toc-sou-ri”,tot felul de „guru”,bine hraniti cu lapte si corn de la patroni,care makane aiurea de dimineata pana seara. De ce nu coboara in „ring” fata-n fata cu politicienii si sa-si arate muchii in conferintele de presa,nu in „oglinda” la caldurica studioului.
Politicienii prin natura meseriei lor pur si simplu MINT peste tot in lume si este de datoria presei sa-i demaste,nu sa-i sprijine in functie de interesele patronilor. In Romania o mare parte de vina pentru dezastru in care am ajuns,este si in responsabilitatea PRESEI.
Chiar nu inteleg de ce il baga Presa in seama pe mitocanul si analfabetul asta de Becali?
Of, unde-ai dus discuţia 🙂 În locuri în care locul e prea îngust ca să nu-ţi dau dreptate. Dar sistemul nu tolerează indivizi gen dl.Becali. Îi scuipă. Aici, când un sistem legitimează monstruozităţi gen Mr.B., ziarista – ziariştii nu-şi pot legitima dispreţul şi nu pot răspunde cu violenţă la violenţă. Si dna.Mungiu – pe care o respect, într-un fel – a avut o emisiune celebră în care i-a pus aceeaşi întrebare dlui.Iliescu până…a avut amabilitatea să răspundă (parcă de vreo 9 ori..).
Ce poate înţelege un om şi aşa puţin confuz din ›uturiâ€? Cred că puterea formativă a presei stă în condei, nu în agresivitate. De acord, în rest 😀
Rareş, îţi respect opinia, dar eu sunt un jurnalist ceva mai furios la întâlnirile cu mitocani, întotdeauna am fost aşa.
1. elementul surpriza – atitudinea paradoxala a unei persoane impulsive, care da dovada, in mod constant, de acuta lipsa a esentialului autocontrol. Probabil persoana agresata se astepta la un raspuns mai diplomat din partea unui ‘om de afaceri’ [ghilimele sunt pentru ca tind sa ader la ideea ca intuitia agresivului personaj, in afaceri, nu este de fapt a dansului], dar nu a fost cazul… raspunsul? Blocaj sau inhibitie, momentul in care alegi sa fugi sau sa ataci [fly or fight reaction], de data aceasta subiectul a ales retragerea – cerandu-si scuze. Cred ca ar fi interesanta o cercetare prin care sa se observe daca este o trasatura de personalitate in spatele acestui raspuns sau doar a fost un raspuns generat de lipsa de atitudine a colegilor. 🙂
2.colegii de breasla?! Cum se explica atitudinea celorlalte persoane care se aflau acolo?Banuiesc ca erau si barbati? Daca imi aduc aminte, Darwinistii vorbesc de ‘alfa male’, asa ca nu m-as feri sa inferez ca in aceasta situatie ceilalti barbatii nu se aflau pe o pozitie de egalitate cu cel intervievat, ba mai mult, ii erau supusi, le facea un favor. In plus, este acea tendinta din psihologia sociala in care gruplul sta si se uita cu o persoana moare si nimeni nu intervine pentru ca nu considera ca e de competenta lui.
Vreau sa inchei prin a relata o intamplare din propria experienta in care am trait sentimentul de neputinta de a riposta pe care presupun ca l-a trait si d-soara/d-na reporter. In timpul unei pauze am avut proasta inspiratie sa-i spun unuia dintre ‘baietasii de bani gata’ de pe holurile liceului sa nu mai stea cu picioarele pe scaunul meu. El s-a intors, s-a indreptat spre mine, mi-a dat doi pumni, si a iesit injurand din clasa. Colegii mei [baieti si fete] au asistat pasivi la toata intamplarea ‘pe sistemul… nu e treaba mea, nu ma bag’ [daca-l citez bine pe Mircea Badea]. Bine inteles ca am inceput sa plang de furie ca nu aveam acea putere fizica incat sa-i raspund pe masura si de indignare ca nici macar unul dintre colegii prezenti nu a intervenit. Ma asteptam ca macar atituninea lor ulterioara sa se schimbe in raport cu acel adolescent, dar probabil eram prea idealista. Poate sunt si acum crezand ca voi, cei din presa, sunteti mai puternici cand va aparati si va invatati colegii sa se apere.
Ce m-a socat pe mine a fost reactia lui Becali, in primul rand. Eu asa ceva nu am vazut niciodata unde traiesc. El ar trebui judecat pentru agresare si apoi fata aia ar trebui sa il dea in judecata, are dovezi si martori. Cum sa dai asa intr-o femeie? Adica pentru ca e mai slaba poate sa vina un ghertzoi ca Becali sa-i dea una, ca ii suna ei telefonul? Oribil, nu stiu cum il suporta nevasta-sa. Deci, prima problema ar fi violenta gratuita a acestui cioban, apoi reactia fetei.
Sa fie clar de la inceput: nu-l agreez deloc pe personaj si nu il scuz. Dar daca priviti si ascultati cu atentie va dati seama ca telefonul acela suna vreo OPT secunde. Iar reporterita lu` peshte il lasa sa sune desi il avea in mina !!! Zicea cineva mai devreme ca asa e la razboi, stai cu microfonul intr-o mina si cu telefonul la ureche, in legatura cu redactia. Poate ca da, asa o fi, dar nu sa-l lasi sa sune insistent. Apoi personajul i-a dat peste mina aia in care avea telefonul, n-a lovit-o in alta parte. E adevarat ca apare o „victima colaterala„ care era prea aproape si careia i-a cazut microfonul (care n-ar fi cazut daca era tinut cum trebuie si nu in dorul lelii; dupa cite stiu e foarte scump si ar merita mai multa atentie, nu-i asa ? ).
De ce nu au reactionat colegii ? Nu cumva fiindca sunt si ei de-o parere cu mine ? Ca acel telefon nu ar fi trebuit sa sune continuu OPT secunde ? Ca i-a deranjat cumva si pe ei ?
Cind Vlad le-a zis stative de presa cred ca a fost prea blind. Mie imi vine in gind o expresie a personajului: hahalere !
Foarte mulţi reporteri de teren îşi merită soarta. Nu au sânge în ciorapi, stau umili în faţa unui individ care pe zi ce trece devine tot mai agresiv în exprimare şi care consideră că tot ce-l înconjoară i se cuvine. Este turbat dacă nu apare în fiecare zi în faţa presei. După 30 noiemdrie va deveni mult mai agitat. Sper ca visul lui de preamărire să nu se îndeplinească niciodată. Un individ pe care francezii de la M6 în cadrul emisiunii ” Turbo” l-au desemnat „cretinul săptămînii”, iar eu îl numesc „modârlanul anului”.