Datorez câtorva mii de oameni o bună parte din ce sunt acum. I-am ascultat pe fiecare, rând pe rând, vorbindu-mi despre bine şi rău, despre alte lumi, despre întâmplări neînchipuit de pasionante. Erau creatorii altor universuri, în care m-au transportat zi după zi, ani la rând. Deşi cei mai mulţi dintre aceşti mii de oameni […]
[…] În biblioteca din Ghidigeni, unde stau de vorbă cu Mihaela Gudană, intră pe ferestre un soare primăvăratic şi miroase a cafea şi a carte aşezată la odihnă, în rafturi. Mihaela Gudană a fiert o cafea moldovenească, neagră, tare, dulce, pe care a turnat-o cu fereală de zaţ în ceşcuţe. Ritualul e prilej subtextual de […]
[…] Există o vocaţie a excepţionalului, şi nu doar în cazul marilor personaje care străbat istoria. Starea de excepţie se poate manifesta şi în locuri anume – de exemplu, printr-un peisaj care-ţi taie răsuflarea, sau printr-un obicei nemaivăzut al locuitorilor, sau printr-o serie de întâmplări care sfidează firescul, sau prin premiere care deschid drumuri, urmate […]
[…] Pentru bucureşteanul get-beget, conceptul de „comunitate locală” e tot atât de străin pe cât e, de pildă, subiectul existenţei – sau nu – a apei pe Marte. Adică, o fi fiind ceva acolo, nu zic nu, dar e o chestie atât de îndepărtată, de teoretică şi de greu de verificat, încât nici n-are rost […]
[…] Uneori, victoria înseamnă, pur şi simplu, să nu te retragi, să rezişti, pe loc, încăpăţânat, când toată lumea cedează, fuge, renunţă. La Mărăşeşti, în Vrancea, o rezistenţă de acest gen a costat 1.000 de morţi pe zi, o lună întreagă, în ultima mare bătălie a românilor din primul război mondial, înainte să se transforme […]
Iaca încă unul 🙂 […] E greu să ratezi centrul comunei Crasna, din Gorj, în cazul în care se-ntâmplă, totuşi, să treci pe aici, dacă ai făcut la dreapta când nu trebuie în drumul dintre Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu. E greu să ratezi centrul, pentru că el este cât se poate de evident: de-o […]
E gata încă unul 🙂 […] – Ce mă roade pe mine este micorizarea de trufă, şi dac-aş putea s-o micorizez pe evodia, mă-nţelegeţi? Mă uit, hăbăuc, la interlocutorul meu, un paznic de noapte de la drumurile judeţene, pe care l-am găsit în biblioteca din Turburea, Gorj, concurând puştimea la navigat pe net. E un […]
Un paragraf din al doilea reportaj. AMR 8 🙂 […]În societatea stratificată a satului, ficare îşi ştie locul. Relaţiile între oameni sunt guvernate de vechi legi nescrise. Popa, învăţătorul, primarul, aceştia sunt intelighenţia, îi tratezi cu respect, şi pe ei, şi pe odraslele lor, şi nici ei, nici odraslele lor nu se amestecă aşa, cu […]
