Test-drive Daily Cotcodac cu Amar de Zi

E o plăcere să te ajute Julius. O face mereu dezinteresat, cu cele mai bune intenţii şi, mai ales, fără să-ţi spună. Ăsta e, de altfel, şi pericolul.

Prima dată când a încercat să mă ajute cu o chestie de suflet a presupus, mai întâi, că şi exista vreo chestie de suflet. Eu am aflat (prea târziu) că aş fi avut probleme sentimentale dintr-o revistă de (cvasi)scandal, unde scria, furios, fostul tovarăş al unei tovarăşe căreia îi sugerase amicul meu să mă salveze.

Am scăpat cu viaţă.

Dup-aia s-a oferit să scrie pe blog cât eram într-o vacanţă. Asta mi-a plăcut – ce putea greşi? m-am întrebat.

Maică-mea era să mă dezmoştenească după experienţa aia. Nu mai reiau povestea, lui Julius i se pare în continuare atât de amuzantă încât îmi face rău numai când mă gândesc.

În fine, ultima oară Julius s-a gândit să-mi pună o vorbă bună la cool mogul.

Acum lucrez pentru B1, dacă aţi auzit.

Dar am zis că lucrurile nu pot merge rău la infinit, nu? Trebuie să răsară soarele şi pe străduţa noastră. I-am oferit lui Julius încă un test-drive la Amar de Zi.

(Micul mogul de la Daily Cotcodac îşi exprimă satisfacţia la auzul veştii că pune din nou… hmmm… mânuţa pe Amar de Zi: bwahahahahaha!)

Acum mă duc să trag un bilet la loto. Eu cred în legea compensaţiei. Dacă e să meargă ceva rău cu blogul, măcar am o consolare.

Totul e să n-aibă Julius vreun amic pe la Loterie, ceva.