Mi-a explicat de curând un bun amic pentru ce munceşte el la turaţie aşa de ridicată, de fapt: pentru the fuck you money.
The fuck you money înseamnă libertatea, mi-a spus prietenul. Libertatea de a spune fuck you! oricărei alte propuneri de afaceri sau de job care poate sună tentant dar, de fapt, nu te interesează sau ţi se pare că te va încorseta, până la urmă, în regulile altuia. Libertatea de a trăi cum vrei, unde vrei, şi de a alege ce vrei să faci, când vrei să faci – şi, fireşte, să ai şi banii pentru asta.
Pentru amic, the fuck you money înseamnă cam 10 milioane de dolari. Quite a fuck, cum s-ar zice, iar eu, cunoscându-l, cred că îi va şi aduna, mai degrabă mai devreme decât mai târziu.
Peste vreo săptămână, în timp ce încercam să mă gândesc care ar fi nivelul meu de aşteptare în privinţa criteriului de mai sus, un alt bun prieten mi-a expus propria lui viziune despre libertatea personală: fac orice muncă cinstită, fără fasoane, atâta vreme cât pot mânca şi dormi de banii ăia şi-mi rămâne timp să-mi văd de viaţă. Viaţa trece repede, nu merită să pierzi vremea. Apuc-o şi nu-i mai da drumul dup-aia, mi-a spus el, adăugând: trebuie să ai vocaţie de pitbull în viaţa asta ca să fii liber.
Bună treabă. Acum am două definiţii ale libertăţii personale, doar că fiecare-i la extremă. Dacă mă-ntrebaţi, totuşi, ce aş alege…
28 comentarii Adaugă comentariu
Şi Taleb vorbea despre banii ăştia în The Black Swan, eu cred că am să mulţumesc doar cu fuck-ul. Banii îi las pentru cei mai întreprinzători ca mine.
„the fuck you money” este o libertate tipica pentru un frustrat al societatii de consum.
un frustrat de goana dupa bani, de multele sacrificii si constrangeri pe care trebuie sa le faca, ca sa faca suficienti bani, pentru a nu mai depinda de ei!!!
pentru ca libertatea personala este perceputa ca si o independenta financiara.
imi vine in minte un banc fain pe tema asta:
„un om de afaceri bogat vede un pescar lenevind pe malul lacului, aproape de locul in care a ancorat iahtul sau.
pescarul isi adunase unditele si privea luciul apei.
– de ce nu esti cu barca in larg, la pescuit? l-a intrebat omul de afaceri.
– pentru ca am prins destul peste pentru ziua de astazi, raspunse pescarul
– si de ce nu prinzi mai mult? ai putea castiga mai multi bani, apoi ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare, ca sa prinzi si mai mult peste. mai mult peste inseamna mai multi bani. candva vei avea o flota intreaga de pescuit si vei deveni un om bogat, asa ca si mine.
– interesant, zise pescarul, si dupa aceea ce as face?
– ai sta, te-ai odihni si te-ai bucura de viata.
– adica cam ce fac eu acum? spuse pescarul privind linistit in zare…”
Si pescarul ala cu ce se imbraca? Daca se imbolnaveste, cu ce-si cumpara medicamente? Daca vrea sa citeasca o carte, cum si-o cumpara? Daca vrea sa iasa din satucul lui si sa cunoasca lumea, sa isi largeasca orizonturile, cum face?
Pescarul din povestea ta traieste la nivel „animalic”, isi satisface doar nevoile de baza. E un om care poate ar fi fost veridic acum 1000 de ani, nu in secolul 21. Povestioara asta e un exemplu extrem de prost, pe care l-am vazut de zeci de ori pe net…si se pare ca se tot propaga.
Impaca-te cu ideea ca unele lucruri sunt prea subtile pentru tine…
miss, ai o fire foarte practica, respect asta la o femeie.
cineva trebuie sa aibe grija de noi, barbatii visatori, rupti de „realitate…” 🙂
miss, esti mult prea categorica. Uiti ca nevoile omului sunt destul de personalizate. Sa lasam pe fiecare sa stie ce-i mai bine pentru el. Sunt convins ca lipsa stress-ului te scuteste de o mare parte din nevoile acoperibile cu bani.
Dar, la urma urmei, mi-e teama ca nu alegem una din variante ci suntem intr-un fel sau altul. Si discutam asa, de fucking twisted minds ce suntem.
ok, intreb: ce ai alege?
E o intrebare pe care mi-o pun zi de zi. Libertatea cred ca incepe cu luxul de a putea sa privesti din afara bulei tale de timp. Atata timp cat esti prins fie in rutina ametitoare a strangerii de bani fie in linistea tihnita a capului plecat nu vei fi mai liber oricat de multi bani sau timp ai avea.
libertatea este o stare de spirit. ca si placerea. sau suferinta.
ea este traita si perceputa insa in moduri diferite.
in societatea de consum, ne simtim liberi atunci cand putem face ce vrem. fara constrangeri.
problema este insa ca societatea de consum este construita pe principii determinist-sclaviste de genul:
– ca sa poti trai (= a consuma), ai nevoie de bani.
– ca sa faci bani, trebuie sa mergi la lucru.
– mergand insa la lucru, nu ai timp.
– iar daca nu ai timp, nu poti fi liber…
Concluzia logica ar fi: in societatea de consum, nu poti trai si in acelasi timp sa fi liber…:-)
Din punctul acesta de vedere are dreptate tanti „miss” mai sus, cand critica pescarul din banc…
„fuck you money” este o posibila solutie, chiar o strategie de a evada din cercul determinist-sclavist descris mai sus.
se bazeaza pe idea ca sacrificand mai mult sau mai putin timp din viata, poti ajunge sa castigi asa de multi bani, incat sa nu mai fie nevoie sa depinzi de un Job.
si daca ai suficienti bani, ca sa nu mai trebuiasca sa ai un Job, vei avea in sfirsit timpul necesar pentru a putea fi liber.
Idea in sine pare logica si practicabila la prima vedere.
Capcanele sint insa multe.
Nu exista nici o garantie ca vei iesii vreodata din cercul determinist-sclavist. Prin urmare nu ai o garantie ca vei putea fi liber.
Nu neaparat pentru ca nu poti face banii initial planificati, ci pentru ca cu trecerea timpului te schimbi si tu si se schimba si nevoile tale, pentru ca apar alte constrangeri care ridica stacheta libertatii tot mai sus, scufandandu-te tot mai adanc in cercul determinist-sclavist.
Problema cea mai mare este insa ca iti pui in joc cele mai de pretz bunuri pe care le poti avea in „bula ta de timp”, ca sa citez pe len de mai sus : SANATATEA (mentala si fizica) si PREZENTUL.
Nu te ajuta la nimic daca peste cativa ani, te imbolnavesti grav si nu mai poti savura nimic din libertatile pe care ti le-ai dorit asa de mult. Vezi comentariul lui all, care si-ar da la schimb toti banii pe sanatate.
Nu te ajuta la nimic, daca la 70 de ani, dupa multe si indelungi sacrificii, iti poti permite sa faci tot ce ti-ai dorit cand ai avut 20 de ani.
Dorintele sint in mare parte legate de varsta si de etapa din viata ta. Iar PREZENTUL este singura forma valida de timp pentru ati indeplini dorintele. In timp ce sanatatea devine o conditie.
Nu poti niciodata trai in trecut si nici in viitor. OK, trecutul si viitorul sint ecuatii importante in viata noastra, insa numai daca sint raportate la prezent.
Sper ca nu am plicitisit pe nimeni cu comentariul acesta lung…
eu am ceva bani, dar am probleme cu sanatatea, destul de serioase. ajuta banii, dar as prefera sa nu ii am si sa am sanatate. cu cine insa pot face targul asta?
tu, vlad, trebuie sa ai standarde foarte ridicate daca inca nu consideri ca ai acesti fuck u money. ar trebui sa ai vreo 150.000 euro in cont by now, plus un apt si o masina. Asta e fuck you money, iti permite sa fii investitor si sa generezi un venit lunar din ei.
Cred ca fiecare om trebuie sa isi gaseasca echilibrul perfect intre munca/ bani si timp liber/ familie. De aceea pe lumea asta exista oameni plini de bani dar singuri si nefericiti, si oameni care, desi nu au bani, sunt mai bogati sufleteste si au mult mai multe motive sa fie fericiti.
De ce nu 12 milioane sau 8 milioane, de ce tocmai 8? Pun pariu cu dumneavoastra, ca respectiva persoana dupa ce va ajunge la 10 milioane, va vrea si mai mult, isi va stabili o tina si mai mare si asa mai departe.
Asta e blestemul banilor, atunci cand ajungi la suma pe care ti-ai propus-o, deja consideri ca nu mai sunt suficienti pentru ce ai tu nevoie. Si intrii din nou in cercul renuntarii la libertate pentru a strange bani, ca sa poti avea libertate mai tarziu. Ironia e ca nu vei avea niciodata libertatea asta.
Din punctul meu de vedere toti banii trebuie sa aiba un scop, nu sa fie ei scopul.
Nu exista fuckyoumoney. Este doar reactia geloasa a oamenilor fata de banii cu care sunt in simbioza 😉 exista doar loveyoumoney … pentru ca la 10 mil de euro, constanti ca nu vrei sa te opresti. Intotdeauna cine vrea bani va avea, dar nu va fi fericit din cauza asta.
Prefer varianta 2 daca se poate. Daca am asigurat traiul linistit si nu ma doare capul, e foarte ok …
faci o confuzie, fuckyoumoney se refera la libertate si nu la fericire. fuckyoumoney si loveyoumoney sint doua lucruri diferite. ..
esenta este insa aceasi: banii nu aduc nici libertate si nici fericire.
eu cred ca esti liber atunci cand uiti de tine, indiferent cum. 🙂
Toate adevarurile au un punct de mijloc pe care este bine a te baza.
A te blaza pentru o directie prea in sus sau prea in jos, aduce lipsa de echilibru.
atentie, ce este pentru tine o directie prea in sus sau prea in jos, pentru mine poate fi fix punctul de mijloc…:-)
prin urmare, tu poti percepe acelasi adevar diferit fata de mine.
De acord. Este vorba de tinta si de echilibru.
De fiecare dată cînd citesc despre subiectul ăsta, invariabil mă gîndesc la discuţia asta de pe reddit
http://www.reddit.com/r/IAmA/comments/a733s/iama_guy_who_dropped_out_from_the_rat_race_didnt/
[…]My yearly expenses rarely reach the $2,000 mark. That’s in a very bad year. Thanks to my savings, and the fact that I own my home, I can afford to work only when strictly „necessary”. (which is never, but I like to keep my stash intact.)[…]
Mai bine simplificăm ecuaţia la maximum: fuck the money or they will fuck you.
Like, like, like!!! 🙂
Am posibilitatea de a castiga mai bine, cu pretul timpului pe care il petrec alaturi de copilul meu si de restul familiei. Un timp nu tocmai… la discretie.
Bani mai multi ar trebui. Si, nu doar pentru rasfat, ci pentru o viata (mai) decenta.
Insa, in momentul asta, mi-e greu sa fac compromisuri care sa presupuna pupatul copilului doar in somn. Degeaba are de toate si mai mult decat ii trebuie, daca nu stie ca ma are si pe mine.
Întotdeauna e mai bine să înveţi cum să faci un lucru de la cineva care l-a făcut şi i-a ieşit.
De exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=zmutQWYCJvg
Vlad, tinand cont ca pentru prima situatie conditiile sunt … macar restrictive, daca nu chiar imposibil de indeplinit pentru majoritatea muritorilor de rand … cred ca varianta numarul doi surade cel mai tangibil. 🙂 Eu, noi, cam asa downshiftuim cu gandurile. Din ce in ce mai tare.
Imi aduc aminte la inceputul crizei cum citeam despre un broker din state care era in pragul depresiei nervoase pentru ca acum castiga doar 300 de mii de dolari pe an fata de 500 inainte si nu isi putea inchipui viata cu doar 300 pe an.
Se spune ca fericirea nu inseamna ca ai ce visezi ci sa fii multumit cu ceea ce ai.
Pentru unii libertatea se poate castiga cu bani multi, pentru altii libertatea se poate trai si fara bani multi….