Înainte vreme, sclavia începea cu o invazie, sau cu o bătălie pierdută, sau cu o cetate căzută. Era o schimbare brutală, totală şi definitivă a vieţii victimei, care devenea proprietatea unui străin, supus capriciilor şi violenţelor acestuia.
În zilele noastre, a dispărut doar directeţea vremurilor trecute – pentru că sclavia modernă păstrează toate caracteristicile originalului (brutalitate, tragedie, prăbuşire) dar începe nu de la un atac armat, ci de la o promisiune mincinoasă făcută de ceea ce pare a fi un prieten, nu un inamic.
Pentru sute de mii de victime, sclavia începe cu o asigurare-înşelăciune: „Te aşteaptă o viaţă mai bună în altă parte. Ai încredere”. Apoi, odată ieşită din zona de siguranţă (familie, comunitate, teritoriu naţional) victima cunoaşte o cumplită trezire la realitate, prin bătăi soră cu moartea, prizonierat, forţarea de dependenţe. Traficul de persoane are, întotdeauna, cel puţin 3 componente: violenţă, control, profit. Astăzi, între 20 și 30 de milioane de oameni, inclusiv copii, se află în situații de sclavie în întreaga lume. Victimele sunt exploatate sexual, în pornografie, cerșetorie forțată, pot fi constrânse să comită diferite infracţiuni, sau să muncească forţat în fabrici și în construcții, în agricultură, în producția de ceai, cafea și cacao, țesătorii, minerit sau pescuit.
Tragedia e că oricine poate cădea victimă traficului de persoane, în măsura în care îşi caută o viaţă mai bună şi are încredere în persoanele greşite. Victimele au drept caracteristică comună vulnerabilitatea lor – în rest, nivelul de educaţie, mediul din care provin sau localizarea pot varia între orice limite. Alături de Bulgaria, România este, din păcate, una dintre principalele surse de sclavie modernă din Uniunea Europeană. Pentru mii de cetăţeni români care au sperat într-o viaţă mai bună prin plecarea de acasă, viaţa este acum o nesfârşită serie de bătăi, teroare şi umilinţe.
Cred că avem o datorie de a ne informa şi de a fi atenţi la semenii noştri vulnerabili, care pot cădea victime traficului de persoane aproape peste noapte. De aceea, m-am alăturat campaniei The NO Project powered by Bancpost, „o campanie de sensibilizare a publicului, care se adresează în special tinerilor, în scopul creșterii nivelului de conștientizare asupra fenomenului traficului de persoane, prin artă, sport, muzică, dans, film, activități educative și social media.” (sursa)
Vă invit să vă informaţi, la rândul vostru. Zilele acestea, în faţa Bibliotecii Centrale Universitare are loc Strada de C’Arte, unde au loc în fiecare seară workshopuri de informare şi dezbatere privind traficul de persoane (programul evenimentelor, aici).
De asemenea, dacă vreţi să vă exprimaţi solidaritatea cu victimele traficului de persoane şi să vă alăturaţi campaniei The NO Project powered by Bancpost, înscrieţi-vă la Ştafeta Run4Freedom, cursa ce va avea loc duminică, pe 29 septembrie, de la 8.45, în parcul IOR din Capitală.
13 comentarii Adaugă comentariu
la 8:45 ??? duminica? da’ ce, lucram la banca?
Asta ma-ntrebi pe mine, care incep emisia la 6.45? 🙂
stai asa, ca tu ai semnat pt jobul ala in cunostinta de cauza 😀 nu te-a voluntariat nimeni 😀
Morala e tristă: decât sclav pentru alţii, mai bine sclav la tine acasă.
Campania de informare e binevenita, dar locul de desfasurare va face ca impactul real sa fie aproape de zero. Nu cred ca cei care merg la un astfel de eveniment sunt potentiale victime. Trebuie mers in locurile de unde provin victimele, la sate sau in orasele mici, sarace, si constientizati cei de acolo.
Dar acolo n-ar mai avea sponsorul aceeasi expunere. (Stiu ca poate suna cinic ce am spus mai inainte, dar sper ca implicarea lor sa fie reala, nu doar de imagine).
Hei, nu mai sunt eu singurul Gica-contra de pe site impotriva diferitelor campanii on-line de eficienta indoielnica, super! 🙂
Total de-acord cu tine. Nu ca n-ar exista victime potentiale si in mediul urban, dar o campanie din asta „de informare” trebuie in primul rand sa ajunga la categoriile sociale cele mai expuse riscului de trafic uman, nu la cativa middle-class urbani…
Dar cine sunt eu sa comentez, asa Bancpost are un proiect de CSR la activ, vreo agentie de PR a incasat niste bani pentru a propune aceeasi solutie ras-folosita (workshopuri „creative”, pagini de fb, pagina web, awareness-prin-social-media), poate si vreun ONG s-a implicat, toata lumea e super-mega-extra fericita.
Asta dintr-un raport al Ambasadei SUA (?!) privind traficul de persoane in Romania, pentru 2012. Poate anul asta vor fi raportate „doar” 1030 de persoane victime ale traficului de persoane, poate multumita proiectului Bancpost. Un real succes, nu? Bine, asta daca ignoram faptul ca numarul real de victime ale traficului de persoane e cel mai probabil mult mai mare.
Mediul urban nu e ferit de problema, ba chiar dimpotriva. Gandeste-te la ghetourile din Ferentari, de exemplu. Iar campaniile on-line adauga o componenta unui proces educativ mai amplu, atata tot, nu pot rezolva de la sine problema. Gica-contra cu adevarat.
Adevarul e ca nu ai loc la workshopuri de astia din Ferentari…
Iar in on-line, prindea daca mediatizarea se facea pe pagina de facebook a lui Florin Salam sau pe vreun site cu manele gratis.
Google mai trimite si aici, nu doar la nen’tu Salam.
Tu chiar crezi ca intra cineva din ferentari pe google si cauta „cum sa fac sa nu fiu victima exploatarii umane”? Sa fim seriosi.
Ipotetic vorbind, 10 Asistenti sociali motivati care s-ar plimba prin Ferentari 2 luni ar face mult mai multe si ar fi mult mai ieftini decat 1/4 din costurile unei campanii CSR ‘in social media’.
E o campanie de awareness. Nu cred ca se adreseaza celor care stiu dinainte care-i treaba cu campaniile astea si, fireste, de ce n-au cum sa mearga.
Ca tot discutati de sclavie in mediul urban, e interesant de citit articolul asta: http://www.opendemocracy.net/rutvica-andrijasevic-devi-sacchetto/china-may-be-far-away-but-foxconn-is-on-our-doorstep
Oare doar mie mi se pare ironic ca sponsorul acestei actiuni de sensibilizare la problematica „sclaviei moderne” este o banca? Ca na, bancile sunt promotorii celor mai perfide si eficiente forme de sclavie moderna. 30-40 de ani, in functie de prostie, de contract, de ajutoare din exterior. Eu cred ca e doar umor involuntar. 🙂