Trei întâmplări ciudate în New York – și una din București

Trei întâmplări ciudate în New York – pentru un bucureștean.

Prima: intrăm într-o stație de metrou și, după ce taxăm, descoperim că suntem pe partea greșită. Am vrea să trecem pe celălalt peron; căutăm scările de traversare, nu le găsim pentru că nu există, ne întoarcem la turnicheți, unde o funcționară ne privește din spatele grilajului ce protejează o ușă de evacuare. Îi spun care-i problema, ne-am încurcat și “mam’, how do we cross to the other side” blabla. “You can’t”, zice doamna, trebuie să ieșim afară, să traversăm strada și să coborâm pe la cealaltă intrare. Fac o față cam lungă, e 2.75 dolari un bilet de metrou și suntem doi, mă rog, nu ne zgârcim, dar nici să aruncăm așa cu banii doar pentru că nu s-a gândit nimeni să facă legături logice între peroane, ce mama dracului, simt că mă-nfurii, când femeia m-oprește-n loc cu un zâmbet larg: “și când treceți, spuneți-i colegei mele să vă lase să intrați fără bilet”. Păi, cum, chiar așa? “Just like that!”, se amuză femeia. Păi și ce, o să mă creadă? “O să vă creadă, pentru că o să-i spuneți că ați greșit”.

Traversăm, coborâm pe partea cealaltă, căutăm colega, deschid gura să explic, mam’, we missed the correct side and your colleague… “Yeah, yeah…”, face doamna și ne deschide ușa.

Pe peronul bun, ne mirăm: cât de simplu ar fi să “economisești” prețul unei călătorii cu o minciunică! Dar, dacă te cred atât de ușor, înseamnă că mai nimeni nu încearcă să mintă, nu?

****

A doua: luăm un autobuz, îndrumați de Google Maps. E spre seară, după ora de vârf, autobuzul e aproape gol. Urcăm, scot o cartelă de metrou și o întind șoferului – habar n-am dacă e valabilă, dar dacă nu, o să cumpăr bilete de la el, cum se face peste tot în lume. “That’s expired”, zice șoferul, dându-mi înapoi cartela. “It’s garbage”. Bine, moșule, putem lua două bilete de la tine? “Nope”, zice, și-mi face semn să mă duc în spate, “it’s ok”. Măi, nene, stai așa, am bani, dă două bilete, ce facem aici (și dacă vine controlul cumva)? “It’s ok, it’s ok”, și zâmbește când mă-ntreabă unde vrem să ajungem. Washington Square, îi zic, “I’ll let you know”, iar eu îi mai mulțumesc înc-o dată și mă scuz, nu suntem de pe-aici. “I can see”, mai spune, și-l ia râsul.

10 stații mai târziu, ne strigă, aici coborâți voi, “take care!” Îi răspund Merry Christmas! și mă salută cu mâna la frunte când traversăm prin fața lui, la semafor. Ce uom!

****

A treia: un joint de burgeri lăudat de toată lumea – și, ca orice loc cu notorietate din acest oraș, super-aglomerat. De fapt, este o înghesuială incredibilă, ceva ce n-am mai văzut, ne trebuie ceva timp ca să înțelegem că restaurantul e la etajul doi, dar coada începe de la etajul unu. Sunt câțiva angajați care se ocupă doar de asta, să coordoneze mulțimea – o fată stă pe scară și oprește clienții care vor să urce, trimițându-i la coada de mai jos, alta stă la etaj și îi spune celeilalte, peste balustradă, când să mai dea voie la un grup de câte 5-6 doritori să se mute sus, la cealaltă parte a cozii. Înăuntru, toate mesele sunt ocupate, sunt probabil peste o sută de oameni așezați și alte câteva zeci care vor să intre. Un al treilea angajat ordonează cozile la casele de marcat și strigă numerele de comandă, astfel încât clienții să vină să-și ridice meniurile când sunt gata.

Privesc cu uimire și oarecare invidie toată organizarea asta. Nimeni nu e nervos și, chiar dacă e o-nvălmășeală teribilă, nu aștepți mai mult de 15-20 de minute până primești ce-ai cerut.

Când îmi vine rândul, surpriză. Lipsesc cartofii prăjiți. Poftisem amândoi la cartofii ăia prăjiți, pe care-i văzusem pe la toți ceilalți din jurul nostru, cartofi adevărați, prăjiți prin cine știe ce metodă secretă, ei și burgerul cu sos afumat sunt punctele forte ale cârciumii, toată lumea numai despre asta scrie și pe Yelp, și pe Tripadvisor, și pe Google reviews și cine mai știe unde.

Îl opresc pe puștiul cu ordonarea comenzilor. Oare meniurile astea nu vin și cu cartofi prăjiți? “Nu și dacă nu-i cereți, domnule”, îmi spune. Apoi: “pot să văd chitanța?” I-o arăt. E dezolat: “I’m sorry, sir, but you didn’t order the fries.” Rahat. Oare pot primi măcar o porție de cartofi “on the fly”, fără să cobor un etaj ca să iau coada de la capăt? “No, sir, I am sorry, you can’t”. Probabil că nu m-am făcut înțeles la casă, îi zic, și ridică din umeri. Îmi citește pe față dezamăgirea în timp ce-i mulțumesc, totuși, și mă întorc, înfrânt, la masă. “Azi n-avem cartofi prăjiți, Ione”, zic, și Ione încearcă să se prefacă indiferentă, “nu-i nimic, îngrașă”.

Iar în clipa următoare, puștiul de la case se materializează lângă noi, cu o casoletă plină cu cartofi prăjiți, și mă lasă cu gura căscată în timp ce-mi spune chiar așa: “m-am gândit la ce v-am spus mai devreme, domnule, și nu sunt deloc mândru de răspunsul pe care vi l-am dat; nu e vina dv. că nu vi s-a spus clar ce primiți la comandă. Poftiți, din partea casei. Enjoy your meal”.

“I am not at all proud with the answer I gave you”.

Sfinte Dumnezeule, niciodată nu și-a cerut cineva mai frumos iertare de la mine pentru o vină pe care, practic, nici n-o avea.

Acestea sunt cele trei întâmplări din New York care mi-au amintit, de fiecare dată, de o scenă de acum câțiva ani din București, de pe Calea Dorobanților, chiar în fața bisericii de peste drum de Liceul I.L. Caragiale. Este acolo o stație de autobuz – sau cred că mai e, că n-am mai verificat de ceva vreme. Într-o zi treceam pe trotuarul din fața bisericii când am observat un bărbat încolțit de trei femei, care-l apucaseră de haine și-l smuceau de colo-colo. Se țipa copios, femeile la el, el la femei. M-am apropiat. Bărbatul striga în engleză. Femeile suduiau în română. El era american și striga că vrea la ambasadă. Ele erau controloare RATB și amenințau cu poliția. Ce se întâmplase? Îl prinseseră fără bilet, voiau să-l amendeze și-i cereau bani. El spunea că voise să cumpere de la șofer, cum știa că se poate în toată lumea, dar aflase că nu și în București. Evident, nu voia să plătească amenda, care părea să fie mult mai mare decât știam eu că trebuia să fie.

Nu m-am putut abține. Le-am certat pe cele 3 controloare. Am scos din buzunar cartela mea RATB, pe care mai erau niște bănuți, și i-am dat-o americanului. Controloarele s-au întors cu scandalul spre mine și, cu asta, i-au dat drumul lui, poate și pentru că se strângea din ce în ce mai multă lume. Contravenientul a profitat de ezitarea femeilor, s-a smuls din încleștare și a plecat în grabă, ciufulit și transpirat. Nu mi-a mulțumit, dar eu i-am cerut oricum iertare, în gând, chiar dacă nu era vina mea. Uneori, e bine pentru karma.

47 comentarii Adaugă comentariu

  1. Deci filmele americane sunt inspirate cu adevărat din realitate😊👍

    Thumb up 0 Thumb down 0
  2. Paris. Metrou, 6 dimineata, Jardin de Luxembourg. Cer trei bilete pentru Versailles, 18 euro – zice casierul, platesc, imi da biletele. Ne suim, schimbam la Chatelet, si mergem agale spre Versailles. Eram obisnuiti cu mersul cu metrou/ROR asa ca admiram drumul prin periferiile Parisului si pe langa dealurile domoale din jur.
    Ajunsi in Versailles, coboram si dam peste un lant de indivizi in uniforma care ne tineau calea: “Biletele, va rog!”. I le arat si zice, “Nu-s bune”. Mi se ridica incet sangele in ochi si intreb calm: “De ce nu-s bune?”. Malacul din fata mea, care ne tinea calea ca la ultimii borfasi, se uita prin mine si zice: “Nu-s bune”. Eu uit instantaneu franceza, engleza si ce limbi mai stiam si ii zic apasat in romana “Ma nene, astea mi s-au dat, am platit cat mi-ati cerut, ce plm nu-i bun?!?”. Nevasta-mea ma trage de maneca si-mi explica bland: “Cred ca mai vrea niste bani”. Ma calmez spontan, ma uit in jur si vad ca jumatate de tren trecea prin aceeasi experienta confuza ca mine. Il intreb: “Combien…?!?”, 12 euro. Ma caut nervos prin buzunare, ii dau banii, scoate din geanta un carnetel, imi rupe biletele si se da deoparte din calea noastra, atinand calea altor turisti fraieri.

    In timp ce mergeam spre iesire, o frantuzoaica care asistase la scena, ne explica ca n-avem nicio vina. Era un conflict surd intre sindicatele de la metrou si SNCF (care opereaza ROR) drept pentru care casierii de la metrou, daca n-au chef, nu-ti dau dadeau bilet si pentru partea datorata ROR iar turistii erau victime sigure.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  3. La aia cu cartofii am incercat o tristete… Stiu ca noi, romanii, nu vom fi capabili de o asemenea atitudine. Tine de educatie si mentalitate.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  4. Romulus Rusan descrie inca din anii 80 in America ogarului cenusiu comportamentul americanului la coada: daca cineva se baga in fata nimeni nu va protesta pentru ca inseamna ca intr-adevar are un motiv bine intemeiat…in societatile dezvoltate increderea in cel de langa tine (si in ce spune) este maxima: principiul calauzitor este complet diferit de ce se intampla la noi: la noi trebuie ca tu sa te dezvinovatesti –
    si sa aduci dovezi in acest sens (controloarele credeau ca isi fac meseria) pe cand la ei cel care te acuza trebuie sa aduca argumente; discernamantul la nivel individual este cheia: soferul de autobuz rezolva situatia rapid pentru ca sarcina lui este sa isi faca traseul, costul biletului nefiind important in ecuatie in situatia data (turist, greseala, se poate intampla oricui); mi s-a intamplat si mie in miezul noptii in Germania, intr-un sat izolat…nu aveam bilet insa soferul ne-a luat cu zambetul pe buze…plus ca diferentierea prin oferirea unui serviciu sau produs nesolicitat “face diferenta”….

    Thumb up 0 Thumb down 0
    • Si pe nevasta-mea au dus-o, nu cu autobuzul, ci cu masina, i-a dat cazare , mancare si i-a dat si 100E a doua zi. Asta da ospitalitate 😛

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Norocul tau, zau. Fetita prietenei mele, cu bilet valabil, nu a fost lasata sa urce in autobuz pt ca soferului i s-a parut ca e biletul expirat. In Germania nu prea sunt calduri toride, dar uita ca aia era a doua zi de scoala si o caldura de nesuportat, fapt pt care copiii au fost lasati sa plece mai devreme de la scoala. Ce suflet a avut nataraul ala de sofer sa lase un copil in arsita, pe jos, taman primise manualele si avea un ghiozdan f greu… A ajuns copilul acasa terminat, parintii intrati in panica pt ca un sofer nu a fost atent si a fost si hain pe deasupra. Noroc ca fetita stia traseul pina acasa, era fix in linie dreapta. Daca erau si curbe, ocoliri, etc?

      Thumb up 0 Thumb down 0
  5. Normal e ca atunci cand vizitezi o alta tara sa cunosti si sa respecti legile de acolo – nu peste tot in europa biletul se plateste la sofer iar prin alte parti daca mai si faci si scandal pt ca nu respecti regulile nu risti doar o cearta cu controlorii de bilete.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  6. Londra, 2012 – Autocarul care face legătura între Aeroportul Luton și centru. Conform regulamentului, autocarul pleacă atunci când are pasageri cât să fie toate scaunele ocupate. Nu se circulă în picioare și nici cu locuri goale. Prima stație, pe autostradă. La indicator așteaptă patru persoane. Două femei, una de vârstă mijlocie și o adolescentă, care stau chiar lângă indicator și, mai în lateral, un cuplu în vârstă. Coboară două persoane. Șoferul merge la ușă și le explică celor din stație că nu are loc decât pentru două persoane. Femeile se uită la cuplul în vârstă, se dau la o parte și îi invită pe cei doi să urce. Șoferul se așează o clipă pe scaunul său, spune câteva cuvinte într-o stație, apoi merge din nou la ușă și le spune celor două rămase în stație că a sunat la capătul liniei și a rugat ca autocarul care urmează să sosească în 10 minute să aibă două locuri libere pentru ele.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    • cum, daca nu se circula cu locuri goale?

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • @Mianna – Hai ca poti, mai baga o fisa, mai citeste ce a scris Ella inca o data si poate intelegi.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • De fapt nu este așa.
      Cursa Greenline este o cursă regulată, cu plecări din jumătate în jumătate de oră, și de cele mai multe ori sunt numeroase locurile libere pe care le au autocarele.

      În cazul de față eu înțeleg că era vorba de persoane care au urcat într-o stație intermediară, iar persoanele care au coborât au fost preluate fără cost de următorul autobuz (care urma să vină peste vreo jumătate de oră, nu doar 10 minute).

      Thumb up 0 Thumb down 0
  7. Viena, ne cazam la un motel unde rezervasem online, undeva la marginea de catre padure a orasului. Cerem informatii cum sa ajungem pe unde dorim sa vizitam, si ne propune receptionera sa luam un tichet de 3 zile, parca 24 euro, valabil 4 zile pe absolut toate mijloacele de transport in comun. Plus reduceri la vizite la muzee, la anumite restaurante si magazine. Am luat acele tichete, si ca rominul patit, la urcarea in orice mijloc de transport, asteptam sa ma intrebe rastit cineva daca am bilet. In nici una din cele 4 zile nu m-a intrebat nimeni de bilet, desi am circulat in draci ! M-am simtit chiar frustrata, voiam sa arat ca sint si romani cinstiti care-si iau bilet ! Plus ca la unele muzee am platit cu reducere (de ex 8 euro in loc de 12), si cafele la jumatate de pret. Cumparaturi nu am incercat, pt ca magazinele specificate nu erau in drumul nostru.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  8. Sorry dar America este o tara horror: 0 respect pentru mediu, jumate din americani sunt mega obezi, plin de homeless people de care nu se ocupa absolut nimeni in afara de oamenii de rand. Din NY ii trimit cu avionu in CA (LA) sau Seattle in general pe coasta de vest. Te muncesc ca un SCLAV dar la aceste lucruri ce sa te uiti tu. Limonada din restaurant nu a vazut ever o lamaie, e praf. Hamburgerul acesta super bun pe care il mananci, ia uita-te mai bine de unde vine carnea. Vitele acelea sunt indopate cu antibiotice si porumb pentru ca fanul este prea scump. Agricultura in America e atat de rea ca de la atatea pesticide le mor peste jumate din albine anual! In America nu prea exista miere pura, e indoita cu sirop si chiar daca ai gasi-o ar fi prea scumpa pentru un om de rand. Oricum sosul din burgeri e facut si cu mierea aceasta indoita. Mai bine dam cu rahat in Romania ca in America doar e mult mai rau (inca). Iar 2 lei biletul e o gluma, ca doar atata e in majoritatea oraselor din Ro.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    • @trtr: asa este. o tara complet gresita si cu oameni rai si egoisti. si cel mai nasol e ca au si strugurii acri.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Nu ai inteles nimic

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Bravo pui de dac, atat ai putut intelege din articol.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Sigur, sunt lucruri care in SUA sunt nasoale (mancarea, exploatarea excesiva, mediu, scolile publice, pretul invatmantului universitar, asigurarile de sanatate), dar exista si o omenie care nu o gasesti la noi. Si ca societate au multe merite si multe reusite, care in schimb la noi nu le gasesti. Ei sunt un neam, noi suntem o adunatura care vorbesc aceiasi limba.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Nu e nicaieri raiul pe pamant si nu umbla cainii cu covrigi in coada, generalizarile din experiente personale mai ales a turistilor care au fost doar odata sau 2x intr-o tara nu au nici o valoare. Oameni amabili sau dobitoci sunt peste tot, in germania mi s-a intamplat si sa dau peste oameni extremi de amabili care au sarit sa-mi spuna sa nu platesc parcarea in munchen pt. Ca fiind weekend nu se plateste, dar si peste dobitoci la o benzinarie de la granita cu cehia care au refuzat sa-mi vanda vinieta doar pt ca i-am cerut in engleza si nu in germana desi se vedea clar ca intelesesera ce le-am cerut.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Se pare ca ai o problema cu alimentatia…bowel syndrome?

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • fanclub Michael Moore.

      Thumb up 0 Thumb down 0
    • Americanii sunt foarte docili si supusi. Nici ei nu traiesc mai bine decat romanii, dar sunt atat de indobiticiti de sistemul lor incat si daca guvernul le-ar da un rahat impachetat intr-un film de la Hollywood ar zice multumesc ce gustos este. America este o tara ordonata dar moarta, cu un guvern puternic care controleaza foarte bine tot. Daca romanul inca se mai revolta impotriva guvernului americanul doarme profund in aparenta lui bunastare. Asa este, am vazut in Manhattan atatia homelessi si cersetori, cantateti la metrou incat m-am speriat. Exista acolo o disperare tacuta, nimeni nu se revolta pentru nimic. Asa cum este ea dezordonata si murdara, cu revolte si nemultumiri, Romania este o tara vie.

      Thumb up 0 Thumb down 0
  9. Pe ce planeta zici ca s-au petrecut intamplarile astea ?!

    Thumb up 0 Thumb down 0
  10. Hmmmm !
    Deci ai fost la NEW YORK !
    Sper ca v-a placut !
    Bine ca n-ati prins vremea de zilele astea !

    Un an bun sa aveti !

    Thumb up 0 Thumb down 0
  11. Intamplare similara din Boston: caut pe net un autobuz intre Boston si New York si gasesc unul la un 06:00 dimineata. Zic “bun, l-am rezolvat”. Vad ca pretul este $10 ceea ce este incredibil de putin dar bazandu-ma pe alti cunoscuti care au luat acelasi autobuz merg pe incredere. Ajung in autogara, ma duc la casa de bilete aferenta companiei de autobuze si surpriza: inchis (era 5:30 dimineata si deschideau mai tarziu casele desi autobuze erau si peste noapte). La naiba, nu m-am gandit sa-mi iau bilet online. Asta e, ma duc la autobuz. Cand ajung acolo, un sofer de culoare undeva la vreo 50/55 de ani ma intampina cu o buna dispozitie iesita din comun: “mornin’ sir!”. Ii explic problema si ca si cum a inteles toata situatia imi zice sa ma dau un pic la o parte ca sa urce cei cu bilete. Dupa ce urca toti, eram vreo 3/4 oameni (probabil si ei in aceeasi situatie ca si mine) fara bilet. Imi zice sa imi pun bagajele in compartiment si sa urc un autobuz. Dupa ce fac asta, ma duc sa ii platesc omului zicandu-i ca nu stiam ca nu sunt deschise casele de bilete iar socul vine: “nu, nu iti iau nici un ban”. Zic “cum asa?” iar replica m-a dat pe spate: “pai nu am voie sa iau nici un ban de la clienti”. Zic “ok, dar inregistrezi dumneata un bilet cand ajungi in NY”. Nope, nu am voie sa iau bani si cu asta am incheiat discutia. Zic “bine, dar e drum de peste 300 de km…chiar vrei sa ma iei moca??”. “Bineinteles! Se mai intampla sa nu stii programul caselor de bilete”. Concluzia: MIND BLOWN!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
  12. Mdaaa… alta tara, alte mentalitati … #stiCeZic

    Thumb up 0 Thumb down 0
  13. New York, 25 octombrie 2017. Am luat un Uber spre locul unde aveam cazarea, am coborât, am despachetat, și văd că îmi lipsește ghiozdanul unde aveam toate actele și toți banii. Am înlemnit. Îl uitasem in Uber. Eram in Newy York fara acte și fără bani. În câteva secunde îmi sună telefonul, erau de la Uber – lost and found intems. Happy end – mi-am primit ghiozdanul cu tot ce era in el înapoi.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  14. la fazele cu biletele, eu am multe experiențe din astea:

    1. în haga (trecere de o zi, vacanța era la amsterdam), ne decidem să facem pe jos (5 km) o plimbare de la palatul regal până la marea nordului. foarte frumos, dar lung. la întoarcere, ne urcăm în tramvaiul spre gară. aglomerație, mulți oameni care plecau de la plajă. ne urcăm, cerem vatmanului, în engleză, bilete (4 euro biletul). acesta, cu un gest plictisit, ne face semn să mergem spre mijlocul tramvaiului. în spatele nostru, același vatman încasa conștiincios banii pe bilete olandezilor roșii ca racul. după ce pleacă tramvaiul, cu conștiința încărcată, și cu ceva frică, îmi fac loc printre olandezii plătitori de bilete spre vatman și îi cer, încă o dată, bilete. omul, foarte mirat, mă întreabă „vorbești serios?”, iar ,când eu dau din cap afirmativ, îmi ia în silă 8 euro.

    2. în chantilly, ca să ajungi de la gară la castel, iei autobuzul din parcarea din spatele gării. urcăm în autobuz, cerem bilete pentru castel, omul spune calm: „pentru castel e gratis”. plecăm și autobuzul trece prin oraș. oamenii se urcă, compostează bilete, se coboară… n-am reușit să aflu dacă pentru turiști cursa era gratis (cam ilogic, de vreme ce restul călătorilor plăteau, nefiind cursă specială pentru turiști).

    3. vineri, în regionale verona-veneția. știam că e grevă, dar a venit un tren, ne-am urcat în el. în padova, suntem anunțați să ne dăm jos, că trenul nu merge mai departe, și să luăm trenul următor, un regionale veloce (pentru care vom plăti diferență). în gară în padova mă duc să plătesc diferența, mi se spune că o voi plăti „nașului”, în tren. noi și alte sute de turiști. vine trenul, urc într-un vagon urmat îndeaproape de un grup măricel de nemți. îl abordez pe naș, îi explic problema într-o italiană stâlcită, aveam banii pregătiți (21 de euro, cred, pentru trei persoane), omul îmi spune să intru într-un compartiment. de acolo, văd cum taxează riguros tot grupul de nemți. în sfârșit, vine și la noi, ne întreabă de unde suntem, aude de românia, ne tratează cu un zâmbet larg, ne urează drum bun și pleacă…

    Thumb up 0 Thumb down 0
  15. Boston. Oras frumos. Ma plimb deja de vreo cateva ore bune si oboseala incepea sa isi faca efectul. Mai am doar un obiectiv de vazut in ziua aceea: USS Constitution, o fregata, cea mai veche din lume care inca pluteste, botezata chiar de George Washington si lasata la apa prin 1797. Pentru a ajunge la ea am traversat practic o mare parte din oras si am facut-o pe jos ca sa ma bucur de ceea ce vedeam. Cand am ajuns in vechiul santier naval, simteam niste crampe in piciorul drept, dar nu le-am bagat in seama.
    Pentru a urca pe fregata am stat la o coada de cateva zeci de persoane, cu teama ca locul se va inchide (aveau program pana la 5 si mai erau 20 de minute). Ca sa urci pe vapor, trebuie sa traversezi o pasarela ingusta pe care nu incap doua persoane una langa alta. La jumatatea pasarelei mi se pune un ingrozitor carcel la picior si nu mai pot face un pas. Sunt singur, nu are cine sa ma ajute si privesc cu groaza la cele 20-30 de persoane, unele cu copii, aflate in spatele meu si care s-au oprit odata cu mine. Nu ma pot misca de durere iar de nervi nu pot sa imi amintesc si pace cum spui la carcel in limba engleza. Daca ma intreaba cineva ce am de stau, nici nu pot explica bine. Si ma intreaba: un militar de pe fregata coboara rapid la mine. Ii explic destul de greu. In continuare cei din spatele meu nu spun nimic. Ma ingrozeste ideea ca vor incepe sa tipe ca se inchide si ei nu mai vad vaporul din cauza mea. Militarul ridica vocea si le spune tuturor ce s-a intamplat. Ma intreaba daca e nevoie sa cheme o salvare. Cineva de la coada vine si imi aduce o sticla cu apa. Intre timp durerea mai trece si reusesc sa urc, pravalindu-ma pe o lada chiar la intrarea pe fregata.
    Ma uit la ceas si vad ca este aproape ora 5. Imi iau gandul de la vizita si sper doar sa imi treaca durerea. In zece minute puntea se goleste de vizitatori. Marinarul militar de mai devreme vine la mine si ma intreba daca sunt bine. Sunt, ii spun, dar imi pare rau ca nu mai vad USS Constitution. De ce? ma intreaba. Pai s-a terminat programul. O! Nu, va arat eu repede tot daca puteti merge.
    Nu cred ca voi uita prea curand sentimentul pe care l-am avut cand am blocat pasarela si uimirea avuta cand nimeni nu a vociferat.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  16. exemple / explicatii din UK, cumva similare cu ce ai patit tu.

    1) trebuia sa prind trenul si pe unde am intrat nu mergea POS-ul. cum nu aveam cash, mi-a zis sa ma duc in partea cealalta (sa traversez pasarela si sa platesc dincolo). la fel m-am gandit si eu ca as putea sa ma urc direct in tren, pentru ca merg 2 statii. dar aud din spate, “a gentleman will come to you to pay. My machine is not working”. probabil si cele 2 persoane din exemplul tau au comunicat intre ele.

    2) intr-o seara s-a defectat trenul si am fost nevoit sa iau autobuzul. biletul costa £5. ii dau o bancnota de £10 si zice ca-mi aduce restul inainte sa plecam. astept, astept, astept … nu mai venea soferita. cand, surpriza, vine la mine cu £7.5 – erati mai multi care mergeati pe ruta asta si v-am taxat ca group. din 8 persoane, care mergeam spre aceea destinatie, nu ne cunoasteam intre noi.

    3) dupa vreo 2 luni de pauza, am fost la un restaurant unde mancam de obicei cand lucram in zona respectiva. intre timp s-a schimbat meniul (si nu am stiut). obisnuit cu meniul initial, am comandat fara sa ma mai uit. imi vine burger-ul fara cartofi. o intreb pe tipa si “de cand nu ai mai venit pe la noi s-a schimbat meniul. acum cartofii trebuiesc comandati separat. vrei o portie?” “da”. ca bani, era la fel ca inainte, doar ca trebuia sa specifici. cand cer nota, surpriza, cartofii nu erau acolo: “pai nu ai stiut ca s-a schimbat meniul … sunt din partea casei”.

    nu vorbesc despre experientele romanesti pt ca ma apuca nervii …

    Thumb up 0 Thumb down 0
  17. Am si eu una recenta. Anul trecut, in Grecia, am facut o gafa la volan si am ramas fara permis si numerele de inmatriculare chiar cu o zi inainte de intoarcerea spre casa, intr-o seara de Vineri. Mentionez ziua intamplarii pentru ca la ei amenzile se achita la posta, care are program Luni-Vineri. Proprietarii hotelului unde eram cazati s-au oferit sa imi plateasca amenda de 300 de euro, daca nu am bani la mine. Am scos 300 de euro si am fost cu ei la politie unde au facut o intelegere cu aia si ceva proces verbal ca ei se angajeaza sa-mi achite amenda. Luni mi-au trimis mail cu copia chitantei.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  18. Rămân la părerea că avem o țară frumoasă, păcat că e locuită.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  19. Am fost învățați 50 de ani să fim o gloată. Acum omenia ni se pare ceva neobișnuit.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  20. Asta se numeste customer service..prima meserie pe care o inveti acolo..elev fiind iti castigi banii de bicicleta sau de excursie muncind in vacante sau facand voluntariat..asta e prima forma de responsabilizare..

    Thumb up 0 Thumb down 0
  21. Am vizitat astă vară casa de vacanță a unui prieten, la Sângeorz-Băi. La recomandarea lui am urmat un traseu prin împrejurimi, cu intenția de a bucura copiii cu priveliști noi. Greșind cărarea, am ajuns în grădina unei case unde o băbuță mânuia cu sârg o sapă. Am dat bună ziua și am întrebat cum pot ajunge la destinația pe care mi-o propusesem. Femeia mi-a explicat că o luasem pe o cărare greșită și că, decât să ocolesc întorcându-mă din drum, mai bine traversez prin curtea casei. Dar inainte de asta m-am invitat la o cană de apă “că tare o obosât copiii și doamna”. Așa că ne-am așezat la masă din curte, pe care femeia a adus și niște turtă dulce și sirop pentru apă “să se bucure copiii c-au trecut pe-aici”.
    Nu știu ce oameni întâlnesc unii dintre voi in România, dar eu găsesc aici ospitalitate în fiecare an când îmi vizitez țara (da,știu, sunt un venetic pe alte plaiuri), nu e nevoie să caut in altă parte.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    • Daca te rataceai prin america si ajungeai in vreo gradina privata riscul era imens sa apara vreun redneck cu pusca care sa nu stea la discutii, insa cum am mai spus turistii in majoritate vad doar zonele turistice in nici un caz tara reala si aici nu e cazul doar al americii, nu cred ca vreti sa va rataciti noapte prin vreo periferie din paris, londra sau bruxelles.

      Thumb up 0 Thumb down 0
  22. Am uitat sa fim oameni…

    Thumb up 0 Thumb down 0
  23. Tot in New York, in aprilie 2017, am inchiriat un apartament , prin airbnb, in Brooklyn, 4 th Avenue, la fam.Pawlowsky, de origine rusi. Am ajuns tarziu seara la ora 21 si am fost primiti ca niste infractori de sotia gazdei , pe motiv ca e tarziu.Dupa o noapte de cosmar, a 2 a zi am fost somati sa parasim apartamentul, danduni-se banii inapoi pe motiv ca dna pawlowsky e gravida si nu suporta musafiri, desi incasase banii.
    Asa ca a trebuit sa plecam urgent.Va sfatuim sa evitati serviciile airbnb. Nu toti americanii sunt la fel.

    Thumb up 0 Thumb down 0
  24. Am vizitat New York-ul în 2003 și am constatat cu stupoare că americanii sunt în stare să își simtă spațiul privat amenințat de o simplă privire. Așteptând metroul undeva în Manhattan, priveam în gol, în direcția unui cuplu tânăr, pe care nu l-am observat până când ea a gesticulat iritată către mine, alertând-ul pe el. M-am scuzat politicos, explicând că picasem pe gânduri, și mi-am căutat un alt loc de așteptare pe peron. Slavă Domnului că nu erau înarmați. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.