În Varșovia reconstruită

Se împlinesc luna aceasta 73 de ani de la Insurecția din Varșovia. O bună ocazie să ne amintim de ce rușii nu sunt prea iubiți prin partea asta de lume și, de asemenea, să observăm, încă o dată, cât de crudă poate deveni istoria când intră pe mâna demenților.

Pe scurt: la 1 august 1944, când Armata Roșie se afla la doar câțiva kilometri Varșovia ocupată de armata germană, rezistența poloneză a declanșat o insurecție anti-nazistă. Polonezii s-au ridicat împotriva ocupației inclusiv la îndemnul rușilor, care transmiteau insistent apeluri în acest sens prin Radio Moscova. Insurecția trebuia să dureze doar câteva zile, timp suficient pentru Armata Roșie să traverseze Vistula și să spulbere Wermachtul. Însă rușii au oprit ofensiva la câțiva kilometri depărtare și au așteptat, cu un cinism criminal, ca nemții să înăbușe revolta. Luptele au durat mai bine de două luni, timp în care germanii au distrus metodic orașul vechi, casă cu casă, cu artileria și tancurile. Armata Roșie s-a urnit abia după ce polonezii fuseseră zdrobiți. Stalin nu voia să intre într-un oraș eliberat de patrioții polonezi.

Imaginați-vă cumplita dilemă în care s-au aflat polonezii. În Vest, naziștii, care se străduiseră programatic să-i anihileze. În Est, sovieticii, care împărțiseră Polonia cu germanii, în 1939, și care se pregăteau să le anihileze, la rândul lor, libertatea și democrația. Ei, la mijloc, masacrați și de unii, și de alții. Un popor care supraviețuiește unui asemenea infern și iese învingător, în cele din urmă, trebuie respectat și admirat.

Am fost vara aceasta în Varșovia, câteva zile. Îmi doream demult să ajung, ca să văd orașul vechi, reconstruit integral după război din molozul recuperat bucată cu bucată din dărâmături. Citisem că, în ultimele zile ale insurecției din august 1944, supraviețuitorii s-au străduit să salveze planurile orașului, pentru o reconstrucție pe care ei știau deja că n-or s-o mai vadă. În afară de aceste planuri, s-au folosit după război mai ales picturile lui Bellotto din Varșovia secolului XVIII.

Ca și alte orașe refăcute practic de la zero după război (Berlin, Dresda), și Varșovia are un aer ușor artificial. Liniile sunt prea drepte, zugrăveala prea curată și contururile prea precise pentru ceva care arată atât de vechi. Dar eu cred că tocmai această nepotriveală este cel mai puternic mesaj pe care-l transmite orașul cu privire la trecutul său: Varșovia s-a trezit din coșmar, dar nu-l poate uita.

Am filmat câteva cadre și explicații în orașul vechi și la malul Vistulei. Iată-le:

5 comentarii Adaugă comentariu

  1. Au centru istoric tras la dunga, apretat, ordonat, cu magazinase etc, dar lipseste sufletul unui oras istoric. Poti printa cartier si orase intregi care sa arate medieval, dar nu poti injecta istoria in ele. Pentru mine, Cracovia a fost love at first sight, in privinta asta, pastrand destul de bine zona istorica, in special dupa 1945 :)

    Thumb up 2
  2. Am fost doar o fugă în primăvară în Lodz, am avut aceeași senzație, un mix între modern și vechi, dar în nici un moment nu mi s-a părut deranjant sau kitsch, deși ajungi des să ai în același timp în fața ochilor un grafitti modern de 10m înălțime și o catedrală catolică.

    Până și când au vrut să construiască un complex comercial, au refăcut (cu rezultate extraordinare) o veche fabrică (vezi Lodz Manufaktura).

    Thumb up 2
  3. Am văzut și eu Varșovia tot vara asta. M-a surprins plăcut, credeam că e un fel de București mai spălat, dar nu există termen de comparatie. Oamenii ăia își iubesc cu adevărat orașul și sunt preocupati să îi conserve spiritul, și asta se vede si se simte.

    Thumb up 4