Văd şi eu, ca telespectatorul, că ştirile se preocupă de gripa asta nouă (nu, pe bune, aşa au hotărât să-i spună oficialii de la OMS, „noua gripă”). Cică sunt deja 5 „bolnavi” în România, care se simt „bine”. Nu vi se pare caraghios? Bolnavi care se simt bine? Dar, în fine, ştirile se ocupă de tot soiul de caraghioslâcuri în ultima vreme.
Ştiţi, lumea e bolnavă în masă de boli pe care nimeni nu le bagă-n seamă. Umblă oamenii ca zombies pe străzi şi nimănui nu i se pare că ar fi ceva în neregulă.
Luaţi, de exemplu, vecinita cronică.
La mine în bloc sunt cel puţin 5 familii infestate. 5 din 15 dă 33 la sută, şi asta-i doar numărătoarea mea, pe baza constatărilor personale. Cu alte cuvinte, cunosc 5 familii în bloc şi toate-s căpiate. Pe celelalte nu le-am văzut niciodată. Rata de contaminare ar putea fi şi de 95 la sută, din punctul meu de vedere – pentru că eu sunt singurul perfect sănătos, fireşte 🙂
În timp ce cauza reală a îmbolnăvirii de vecinită cronică rămâne deocamdată un mister, prostia şi incultura sunt, neîndoielnic, factorii de risc principali. Printre manifestările comune ale bolnavilor se numără urechirea pe la uşi, pândarismul la lift, oculismul de vizor, toate urmate de accese de logoree cu decompensare de bârfă. Suferinzii au tendinţa de a se strânge pe culoare în grupuri cu alură ostilă. Interacţiunea cu ei este precum trânta cu o meduză la 10 metri adâncime – singura certitudine este că vei fi învins de epuizare.
Bolnavul de vecinită cronică poate fi recunoscut după privirile insistente prin care fixează şi urmăreşte colocatarii cât şi prin refuzul de a saluta vreodată primul. Bolnavul de vecinită cronică nu zâmbeşte niciodată la întâlnirea cu o persoană ne-contaminată şi răspunde la salut printr-o mormăială neinteligibilă. Bolnavul de vecinită cronică este suspicios, veşnic înclinat spre investigaţii futile şi acuzaţii gălăgioase. În forme acute, vecinita dă sindromul de administrator de bloc. Cel afectat de acest sindrom supravieţuieşte doar prin inventarea de regulamente de scară, prin alcătuirea de liste cu cei care nu le respectă, prin organizarea de şedinţe cu restul bolnavilor şi cu „stabilirea de măsuri”.
Dovezi circumstanţiale ale apariţiei unor cazuri de vecinită în bloc pot fi, într-o ordine întâmplătoare: strângerea morman a rufelor lăsate la uscat când acestea sunt încă ude; blocarea uşilor de acces pe acoperiş cu lacăte ale căror chei nu se ştie unde sunt; luarea în stăpânire a unor spaţii comune pe baza principiului „eu sunt aici dinaintea matale”; fenomene greşit atribuite unui poltergeist, în cursul cărora obiecte cum ar fi ghivecele tale cu flori de pe hol sunt mutate „mai la umbră”, în fundul ghenei; fuga cu liftul, taman când intri în bloc; cheierea maşinii lăsate pe un loc care „era ocupat” dinainte de construcţia clădirii; etc.
Vecinita cronică este, din păcate, incurabilă, deşi s-au raportat succese moderate prin metoda împingerii pe scări a unor bolnavi.
Ca atare, povestea asta cu gripa porcină mi se pare superfluă, în condiţiile în care sunt atâţia vecini care se comportă precum porcii, fără legătură cu gripa. Luaţi aminte la ce vă spun: în comparaţie cu vecinita cronică, gripa porcină este o uşurare.
20 comentarii Adaugă comentariu
Eu am obtinut succese moderate in lupta cu aceasta boala, folosind cateva metode simple, dintre care mentionez:
– comentatul catre prieteni, in prezenta vecinilor, in stil „scuza-mi vecinii, ei sunt mai putin educati si nu stiu sa salute”
– abordare directa: „ai vreo problema cu mine? spune-mi, ca sa stiu sa nu te mai supar”
– last, but not least, am chemat politia, reclamand faptul ca unii vecini ma calomniaza. Vecinii in cauza nu stiau nimic despre mine, dar au declarat ca spun numai adevarul; cand organul le-a pus cateva intrebari simple despre mine, nu au stiu ce sa spuna (deci „am spus numai lucruri adevarate” a cazut).
E drept că există şi o soluţie, destul de costisitoare, pentru cei încă neinfectaţi. Mutarea de la bloc la casă. 😀
Hahahaha.. ce m-a distrat.. savuroasa descriere, ca intotdeauna… Totusi asta ma face sa constat cu teama ca, cel putin, 90% din cei de pe scarea mea au simptomele. Nu cred sa existe bloc neinfestat in tara asta. Cu toate ca daca ne gandim mai bine, vecinita asta nu este o „bloala” specifica de oras. Ca inainte de oras a fost satul. Si la sat, la tara acolo stim noi cum e. ;)) La sat s-a virat sensul initial al deloc peiorativului (la origine) ‘ţaţă’. Aici la oras doar s-a „inobilat”.
La-nceputul paragrafului ãluia cu cronica neagrã a împrãstierii vecinitei prin blocul lui @Someone, virusu’ cotropise 5 familii din 15. La sfârsitul paragrafului, datele statistice erau deja catastrofale: @Someone ajunsese sã reprezinte, de unul singur, 5% dintre supravietuitori, deci rãmãseserã numai 20 de suflete vii. De restu’ sufletelor nu aflãm nimic, da’ io deduc cã erau moarte de-a binelea, nu se izmeneau ca alea ale lu’ Gogol.
Cred cã, în blocul lui @Someone, tipa-n negru a testat coasa Gilette cu 5 lame.
Metode de contra-atac (vaccinare):
– Iti strica dimineata/seara cu feţele lor acre şi suspicioase? Zambeste-le larg, saluta-i zgomotos si optimist, iesi din scara in pas saltaret, fluierand ceva vesel.
– Te someaza cu reguli idioate si dictatoriale? O palma peste frunte si ochii mari: „Ex-tra-or-di-nar!!! Cum de nu mi-a venit si mie ideea asta geniala? Multumesc, mi-ati asigurat subiectul pentru urmatorul episod din „La bloc”, nu-mi mai fac griji financiare pentru vacanta din Bahamas”.
– Gasesti masina zgariata si te compatimesc toti de-abia mascandu-si bucuria? Da a lehamite din mana si explica-le: „Nici o problema, asa sunt copii – oricum asta e doar masina de facut piaţa, Maserati-ul si Bugatti-ul de vacante sunt parcate la garajul subteran de la Palatul Parlamentului, am eu un prieten bun acolo”
– Pun stapanire pe locuri care nu le apartin? Lasa-le niste biletele care sa para cat mai autentic emise de primarie, prin care sunt anuntati ca pentru a-si oficializa „proprietatea” contra unei plati infime (1-2 lei/mp) sunt invitati undeva la un departament/agentie guvernamentala obscura, cu un dosar care sa contina de ex cazier fiscal, cazier judiciar, minim 2 poze format A2 color rezolutie mare cu locul de parcare, o schita detaliata emisa de un topograf autorizat samd samd (use your imagination here – indicat e sa piarda macar o saptamana pe drumuri la diverse institutii de stat care sa le elibereze niste acte inutile). Anterior, un mic zvon dezinteresat lansat de o persoana cu bune legaturi in media (hm, hm) care anunta ca sigura o campanie de oficializare a parcarilor dintre blocuri, poate ajuta binisor.
Nu-ti garantez ca o sa obtii niste infarcturi rapide, insa macar o fiere crapata tot o sa obtii.
Asociatia de blocatari, clar.
ce aş vrea eu să ştiu e dacă vecinita asta are legătură cu vârsta sau cu obiceiurile din comunism. dacă NU are, ne-am ars, e boală venerica, se transmite la orice contact neprotejat. aşa că ai grijă cu cine dai noroc pe scară!
Uite ca la asta nu te gindeai:
Multi vecini „binevoitori” apeleaza la diverse tertipuri pentru a-si asigura un loc unde sa-si parcheze masina, chiar daca acesta este deja atribuit altcuiva de Administrata Domeniului Public (ADP) a sectorului respectiv. Sectorul 5 bate recordul la smecherii de acest gen. Victima era sa pice chiar si un reporter de la CANCAN. El a fost declarat, la ADP Sector 5, decedat de catre un vecin care spera ca astfel sa-i sufle locul de parcare, cu toate ca platea taxa pentru acesta. „Pur si simplu m-au declarat mort ca sa-mi fure locul. Nu mi-a venit sa cred ce mi-au auzit urechile cand m-am trezit cu cei de la ADP la mine la usa ca sa verifice cand am murit”, ne-a povestit reporterul nostru Alexandru Saulea. Lucrurile au fost, insa, clarificate rapid. Vecinul pe care Alexandru il banuieste ca a pus la cale aceasta strategie a fost nevoit sa-si parcheze masina tot la intamplare si, probabil, sta la panda, in cautarea unei noi victime.
O descriere foarte corecta a blocului meu! Si nu stam in acelasi bloc, concluzia fiind deci ca peste tot e la fel.
Referitor la sindromul „tendinţa de a se strânge pe culoare în grupuri cu alură ostilă” observ cu supoare ca aceste grupuri ostile se constituie la orice ora din zi si din noapte, de unde intrebarea logica: ei cand muncesc? Vii la ora 14 acasa, toate masinile in parcare, lumea in spatele blocului la barfa. La 10, 17, 21 la fel, cu mentiunea ca la 21 pot interveni berile si/sau gratarele.
Un alt sindrom de vecinita manifestat la mine in bloc este renovatita, respectiv tendinta bolnavilor de vecinita de a renova permanent apartamentele, pentru a le putea prezenta restului de bolnavi de vecinita. Cunosc cativa care ar trebui sa aiba cel putin un Peles in casa la ora asta, date fiind renovarile 24/24, 7/7.
ce sa ii faci, usa de la intrarea in apartament se schimba numai sa ii faci in ciuda vecinului-atentie la model! :-), si daca nu ajunge, dupa ce am schimbat usa de la intrare, daca vecinul in unghi drept schimba usile de interior, le schimbi si tu, numai de-a …sha, si mai scoti o data usa de la intrare, zidesti frumos, ca sa simti ca traiesti.Mai trist e ca nu se poate schimba setul de valori al cuiva care te judeca exclusiv dupa ce fel de „plasma” ai.Adik, daca ti-ai putea alege vecinii si calitatea colaboratorilor la locul de munca,viata ar fi considerabil mai frumoasa.
Hai sa aducem in discutie si afisele cu varii indemnuri / interdictii.
Regret ca nu am fotografiat la timp, pentru minunata ortografie & nu numai, foaia A4 lipita de usa „balconului” de la toboganul de gunoi: „Va rugam insistent sa inchideti capacul la gheena”.
Cam naşpa de voi. La noi în bloc nu este nimeni cu vecinită. De fapt ni se cam fâlfâie unii de ceilalţi. :)) I am free.
😀
Eu tot mă rog să-l doboare o dată vecinita pe administratorului blocului. Nu-mi răspunde absolut niciodată la salut, de-am început să-l bănuiesc de amnezie. Totuşi, ştie unde să mă treacă pe liste când plătesc întreţinerea, fără să-i zic eu. Probabil suferă de â€crize de amnezieâ€, sărăcuţul.
Bine te-am gasit Vlad. stii cum le spun eu la astia cu boala de ma sus „Radio Santz” scuze da aici nu am diacritice. .nu se exista sa fie o comunitate si sa nu aiba asa ceva. Eram odata in fata blocului mai multi vecini, intra doi necunoscuti in scara si o vecina intreba repede „da la cine marg?” iar eu de colo zic -ce te doare ca doar nu stai singura pa scara asta sunt vreo 36 de familii.
Cu totul suspect: în seara asta m-a salutat un vecin. El, primul. Cred că e doar o însănătoşire aparentă, sigur îl paşte o reşută gravă 😀
Am senzatia, cand citesc articolul asta, ca stam in acelasi bloc. Boala grea vecinita, foarte usor transmisibila si totusi imposibil de tratat.
Cea mai eficienta metoda e sa aduci o donsoara si s-o dezbraci treptat, cate o piesa per palier, pana la usa apartamentului.
Daca nu le trece, data urmatoare aduci doua.
Daca tot nu le trece, aduci trei, si scrii cu ruj peste sticla sub care isi pun periculosii chestiile alea tabelare cu care-s obsedati : Daca mai comentati aduc tot baru’ mama voastra de idioti. Sincer sa fiu n-am avut nevoie a ajunge atat de departe. Inca.
Mircea, totuşi, cât de departe ai ajuns? 😀