Alex Mihăileanu constată că între ediţiile tipărite şi cele on-line ale ziarelor există o diferenţă semnificativă în privinţa paginării. Pe hârtie, deschiderile de pagină sunt unele, în timp ce pe net, subiectele cele mai citite sunt, adesea, cu totul altele. Diferenţa este dată de cine ia decizia – în primul caz, editorii, în al doilea, cititorii. Alex sugerează că ierarhia corectă şi de viitor este cea stabilită de public, nu de către ziarişti.
O concluzie care m-a indignat, normal. Normal pentru că sunt ziarist vechi şi pentru că-mi preţuiesc apartenenţa la o breaslă pe care o consider aparte. Ziarele n-au fost făcute niciodată de public, ci pentru public. Mai mult, ziarele au mai fost făcute de ziarişti şi pentru orgoliul lor profesional, pentru concurenţă, pentru viitor, pentru educaţie, pentru libertate şi pentru orice alte aspiraţii doriţi. Jurnalismul avea o componentă morală profundă, atunci când încă era o meserie specială, spunea Cristian Tudor Popescu zilele trecute. Jurnalismul nu era doar o altă profesie.
Dar mi-e teamă că indignarea mea e inutilă şi târzie. Cristian Tudor Popescu are dreptate – presa aceea e pe moarte, dacă nu carecumva a şi murit deja. Şi, pe cale de consecinţă, şi Alex are dreptate – interactivitatea web 2.0 permite publicului să decidă tot, inclusiv asupra vieţii şi morţii ierarhiei editoriale. Rolul unui mare ziar, de a forma şi a conduce opinia publică, dispare. De-acum înainte cititorii decid pentru ei înşişi încotro vor să meargă şi cum. Publicul a devenit independent şi îşi ia propriile hotărâri, după cum crede de cuviinţă. Jurnaliştii, la remorcă, merg sau crapă.
Nu vă lăsaţi amăgiţi. Asta e o veste mai proastă decât vă puteţi imagina. Veţi spune că e firesc să fiu subiectiv, şi că de aceea nu sunt credibil. Poate. Atunci să ieşim din zona asta, a presei. Să voteze publicul asupra următoarelor:
1. Să mierlească Romeo şi Julieta sau să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi?
2. Să se lase terciuită de tren Anna Karenna sau să fugă în America împreună cu Vronski?
3. Şi, în fine, să-l ia de bărbat Scarlett O’Hara pe şmecherul ăla de Rhett Butler, sau să arză nemernicul în focurile Gheenei pentru toate mizeriile pe care i le-a făcut fetei? (sau care i le-a făcut fetei, după cum va hotărî votul că e de fapt corect)
Aşa mă gândeam şi eu.
Să n-aveţi nici o îndoială, ziariştii n-au nici o şansă în faţa puterii publicului. Vor face exact cum li se cere. Nu credeţi? Poate că ar trebui să priviţi sumarul televiziunilor comerciale. În cazul lor, telespectatorii iau decizia de ceva vreme, chiar dacă indirect, prin votul ratingului. Minut de minut, publicul decide ce vrea, iar a doua zi, producătorii verifică dacă au nimerit. N-a durat prea mult până să capete abilitatea de a intui nevoile audienţei. Iar publicul are nevoi, nu glumă, şi de-aia îi e şi atât de greu să se ţină.
Mai vreţi exemple? Mai sunt, dar măcar aici să nu discutăm despre manele, dacă sunteţi de acord.
Ziarele nu vor dispărea, desigur. Vor continua să bântuie în mediul informaţional, Frankensteini în biţi aşezaţi diform de stăpânii lor. Noi, „ziariştii”, vom spune atunci că „ne-am adaptat”… 
Ce altă scuză să mai găsim?
Poate că ar trebui să colecţionăm, deja, aceste ultime pagini întâi în care editorii stabilesc actualitatea. Peste ani de zile, vom putea uimi nepoţii cu ziare ca acest The Independent din 24 aprilie 1992:
Ia votaţi acum, şi fiţi sinceri: câţi dintre voi aţi dori ca ziarul dv preferat să aibă mâine dimineaţă o deschidere despre Teoria Big-Bangului, în condiţiile în care Magda Ciumac a dispărut din nou de-acasă?
foto Copyright © The British Library Board
32 comentarii Adaugă comentariu
Extrapoland, dilema e mai veche si ma duce cu gandul la paradoxul democratiei. Pana la urma, daca majoritatea va decide la modul absolut se va duce de rapa totul, inclusiv sistemul democratic.. Singura salvare e ca macar liderii sa fie autentici.
Valoarea presei, a unui jurnalist sta, in opinia mea de nejurnalist, in perseverenta cu care cauta si reveleaza adevarul. Nu in perseverenta cu care cauta sa afle opinia majoritatii despre adevar..
Fara legatura cu subiectul, sau poate cu, de multe ori ma gandesc ca singurul sistem de drept legitim, placut lui Dumnezeu, este monarhia constitutionala.
Extrapoland, dilema e mai veche si ma duce cu gandul la paradoxul democratiei. Pana la urma, daca majoritatea va decide la modul absolut se va duce de rapa totul, inclusiv sistemul democratic.. Singura salvare e ca macar liderii sa fie autentici.
Valoarea presei, a unui jurnalist sta, in opinia mea de nejurnalist, in perseverenta cu care cauta si reveleaza adevarul. Nu in perseverenta cu care cauta sa afle opinia majoritatii despre adevar..
Fara legatura cu subiectul, sau poate cu, de multe ori ma gandesc ca singurul sistem de drept legitim, placut lui Dumnezeu, este monarhia constitutionala.
Din pacate, nu reusesc sa gasesc un corespondent al acestui sistem de drept in presa, care sa-i apere pe liderii de opinie de puterea majoritatii iubitoare de caterinca (instrument muzical)
In orice caz, mai sunt oameni care ar vota pentru publicarea Big-bang-ului. Eu sunt pentru, chiar daca nu ma pasioneaza subiectul bang-ului..
Poate parea nedrept ca cei care se vor incapatana sa-si urmeze steaua vor ,,crapa” la limita decentei pecuniare.. Dar e in firea lucrurilor, Vlad. Nu poti sa afli Adevarul si sa te bucuri si de glorie lumeasca.. Poate post-mortem.. Din pacate.
nu sunt de acord cu concluzia lui Subiectiv. Presa are, TREBUIE SA AIBA, rol educational. Daca vom subordona totul dorintei plebei, vom ajunge ca pe prima pagina la financiarul sa troneze Nikita si Mgda Ciumac.
Cred ca e o lupta care poate fi castigata.
Dar cine mai are chef/curaj/bani sa o duca?
MrZ, sa imi recomanzi si mie ce fumezi.
M-am lasat..
Ma gandesc ca am putea defini realitatea asupra unui fapt ca medierea tuturor opiniilor independente asupra respectivului fapt. Evident ca acest lucru e imposibil si in opinia mea rolul jurnalistului este tocmai creionarea acestui fapt cat mai aproape de realitate. In procesul asta ar trebui sa se puna in mii de papuci si sa priveasca lucrurile din mii de perspective, efort mare de altfel!
In ultimii ani presa a jucat din ce in ce mai mult roulul cerut de cititori doar pentru a-i atrace. Media, in ansamblu , a fost ca un fel de bordel in care prostituatele (ziare, televiziuni, etc) te ademenesc cu nurii goi (la propriu si in cazul mediei ) ca sa le alegi pe ele pentru a castiga cat mai multi bani (din publicitate). Astfel si-au facut operatii estetice, s-au transformat pana cand am impresia ca nici nu se mai recunosc pe sine.
De cativa ani blogareala face concurenta presei. Din pacate si cele mai vizitate situri stiu sa atraga publicul dupa aceeasi metoda ca si media. Banuiesc ca singura sansa de supravietuire a mediei traditionale este reintoarcerea la origini, la ceea ce inseamna conservatorism si profesionalism jurnalistic.
Cat despre intrebarea din sfarsitul postului…. ca om de stiinta as dori sa citesc in presa romaneasca despre orice altceva decat Teoria Big Bang-ului. Si asta din cauza ca presa din Romania a uitat ce inseamna jurnalist de specialitate si acest lucru l-am simtit pe pielea mea cu ocazia lansarii LHC-ului anul trecut cand totul a fost incropit pe ultima suta de metri. Exact ca intr-o sesiune totul a fost fuserit pentru sincronizarea la presa occidentala, si examenul a fost trecut dar la nivelul din Romania. Asa ca „prefer” sa citesc despre aceasta Magda, lucru care nu ma intereseaza si deci o sa trec rapid peste titlu decat sa fiu ingrozit de pseudo-profesionalismul jurnalistic dintr-un articol pe tema Big-Bang-ului.
Eu! Foarte sincer. Teoria Big Bangului chiar ma intereseaza, pentru ca intamplator sunt pasionata de astrofizica. Nici nu stiu cine dracu’ e Magda Ciumac. Am tot fost bombardata cu numele asta, dar pur si simplu nu ma intereseaza. Tot ce am retinut desprea ea in toate lunile astea incape in maxim 5 randuri. Si nu imi doresc sa stiu mai mult.
Cred ca se poate generaliza fara a gresi – nu doar presa scrisa, toata media e in aceeasi oala. De la cea de acum 20 si de ani care avea ca scop declarat indoctrinarea maselor si spalarea pe creieras, continuand cu marea defulare de dupa ’89 cand au inceput sa apara produse revolutionare pentru tot poporu’, ca „Infractoarea Mov”, „Tzitze”, „Ciao, Darwin” si pana astazi cand tabloidizarea intra deja in componenta aerului pe care il respiram, la competitie cu azotul (78%, pentru cei care au mai chiulit de la chimie).
Aici piata chiar e libera, cererea si oferta se imperecheaza perfect si nasc o indobitocire de mare clasa, similara cu cea pe care incerca Ceasca sa ne-o bage pe gat. Doar ca acum ne-o facem chiar cu manuta noastra, perfect democratic. Asta pentru cine nu stie sa discearna intre o masturbare manelistica (ca sa nu spun l**a trista) si un real orgasm intelectual.
Mai grav mi se pare ca in scoli se aud voci (din partea parintilor!!!) ca materiile sunt prea grele si ca „mai lasati dom’le copii astia sa rasufle si ei, ca i-ati cocosat cu atata invatatura”. Oare mai e mult pana cand o scoala isi va concepe programa cu adevarat democratic, pe baza voturilor copiilor si parintilor? Sa vezi atunci olimpiade nationale de Counter Strike si eseuri despre viata si opera Tokio Hotel…
Nu stiu de ce dar nu sunt de acord cu tine. Poate pentru faptul ca in loc de libertatea, click si care or mai fi eu citesc SF si Jurnalul National? Poate pentru faptul ca nu ma uit la ProTV sau Antena1 ci la Antena3 si din cand in cand la Realitatea atunci cand nu-i canta osanale lu’ Base? Poate. Poate si pentru faptul ca am trecut de varsta la care credeam ca tot ce zboara se mananca si ca noi traim intr-o democratie unde individul e liber sa aleaga. Poate si asta. Dar inca mai cred ca ziaristul trebuie sa aiba har. Sa-i fie dat. Ori daca lucrurile stau asa cum am presupus eu mai sus cum sa-i lasi pe altii sa decida ce trebuie sa faci tu (ca ziarist)?
Si inca ceva. Eu intru pe blogul tau pentru ca imi place ce citesc nu pentru ca s-a terminat internetul si au ramas blogurile. In general cat am citit eu, blogurile sunt pline de prostii si prosti, agramati si inculti. N-as vrea sa citesc un ziar facut in felul asta.
Numai bine.
Din pacate tot publicul dicteaza si asta se vede la vanzari. Basca ca vorba aia peste tot o vezi pe Magda Ciumac, Sexy Braileanca iar romanii par a fi ahtiati de asa zisele dive care se porcaiesc. Si asta se vede din topul cel mai citite ziare centrale.
Sa nu uitam ca pe primul loc e Libertatea. N-am nimic cu ei, dar asta dovedeste ca romanul nu prea e interesat de subiecte serioase, optand pentru balacareli. Asa ca n-avem nicio speranta suntem pierduti ata timp cand nivelul de cultura va ramane acelasi.
Am renuntat de mult timp sa mai cumpar ziare ,pentru simplul motiv ca nu prea mai ai ce citi in ele.Toate tind sa devina ,daca nu chiar au facut-o, tabloide. Ori pe mine ,personal nu astea ma intereseaza si nici posturile TV de „mare audienta”. Sincer ,as cumpara ziarul daca pe prima pagina ar prezenta teoria BIG-BANG-ului ,nu ma intereseaza Magda si nici alte Magde. Jurnalistii de presa trebui sa ramana si sa-si faca meseria asa cum stiu ei mai bine ,ei sunt formatori de opinie publica si asta trebuie sa ramana Uscaturi sunt in toate padurile
Era sa ma pierzi cand m-ai pus sa-i votez obstescu sfarsit lu karenina… dar asa mi-am dat seama ca as fi votat ca ea sa moara. altminteri, povestea ar fi fost de tot kktul. si-asa mi-am dat seama de o chestie pe care, vorba lu garcea, o stiam deja: publicul voteaza povestea cea mai frumoasa, cea mai emotionanta. o baba calcata de masina, stire de doi lei, face audienta doar daca ii spui publicului si povestea babei, il faci sa se imprieteneasca cu baba, s-o considere ca facand parte din experienta lui de viata. sa „vinzi” o stire de-asta inseamna sa reusesti sa faci o poveste interesanta si emotionanta in max doo minute de text si imagini. oricum, „povestea” e cuvantul-cheie, sau mai degraba „emotia” si nu „informatia”, in sensul utilitar al cuvantului. de-aia se uita lumea la magde si ciumaci, ca oamenii aia, cat ar fi ei de stupizi, au o poveste super cool. la fel prigoana si bahmu. si karenina, din punctul meu misogin de vedere, pe fond e o stupida, dar asta nu inseamna ca nu sunt fascinat de povestea ei, frumoasa.
de-aia cred ca „semnalul de alarma” pe care-l tragi aici cu tot entuziasmul e anacronic. asta se intampla de cand s-a inventat teatrul pe terra, grecia, vezi google earth 😀
omenirea s-a plictisit sa aiba standarde morale. nu vorbim doar de Romania aici, desi la noi se vede pregnant si cu ochiul liber.
nu e victoria publicului asupra presei. e victoria omenescului din noi asupra lucrurilor cu nume mare, precum „Morala” sau „Bine” sau „Deontologie”. la dracu, avem entertainment, avem lumi virtuale in care sa ne retragem cand ne plictisim de viata dura din realitate ..
correct me if i’m wrong.
Ah, ce mişto ar fi să văd pe prima pagină titluri de genul ăsta! Cu unele compromisuri locale, de exemplu: 40 de români cuprinşi de febra astronomiei; o nouă victorie a ingineriei genetice asupra cancerului; antreprenorul de la pagina 5 (ha!).
e mult mai simplu – ai de ales intre:
1. alegi sa faci lucrurile intr-un fel in care crezi shi ai aderentza redusa la marele public
2.faci ce fac madalinionescu,dancapatos&co…kestia nasoala e ca in prima varianta s-ar putea sa ai buget mai mic pentru bere „cu Visurât, Julius şi cine-o mai fi”
dar oricum, daca ai alege varianta B, mai inainte amintitzii n-ar mai ieshi cu tine in orash, asha ca, vezi, e chiar simplu!
e mult mai simplu – ai de ales intre:
1. alegi sa faci lucrurile intr-un fel in care crezi shi ai aderentza redusa la marele public
2.faci ce fac madalinionescu,dancapatos&co
kestia nasoala e ca in prima varianta s-ar putea sa ai buget mai mic pentru bere „cu Visurât, Julius şi cine-o mai fi”
dar oricum, daca ai alege varianta B, mai inainte amintitzii n-ar mai ieshi cu tine in orash, asha ca, vezi, e chiar simplu!
da-mi voie Vlad, sa te contrazic…ne stim de mult timp si am crescut amindoi in aceeasi Romanie. Dar eu n-am putut sa ma impac cu aceasta comoditate care i-a cuprins pe toti jurnalistii mai rasariti (dar poate ramoliti, hah!:) , de a crede ca vai de mine nu mai exista cultura, nu mai exista valoare, lumea vrea doar accidente si pe Magda Ciumac. Realizind talkshow-uri (de fapt call in show-uri)de atita vreme am ajuns la concluzia ca publicul vrea un singur lucru: circ! Din clasele primare oamenii vor circ. Insa profesorii vor cultura, stiintza si educatie. Intr-o forma invechita, obtuza, comoda… si-atunci incepe chiulitul de la ore… ei, asa e si cu media. Daca vretm sa facem educatie cu de-a sila si intr-o forma greu digerabila e normal sa fim rejectati. Si-atunci ne simtim ranitzi si ne ascundem in cochilia de intelectuali neintelesi.
Ma uit la jurnalele de stiri si constat ca accidentele si alergatu’ cu toporu’ sint singurele stiri in care crede jurnalistul roman. De ce? Ca i-a zis lui cineva ca alea fac audientza si iata, asa arata si sondajele. Si-atunci hai sa-i dam bataie cu Magda Ciumac si cu accidentul de pe DN1! De ani intregi-aceeasi placa. Asa ca deschid televizorul dupa 19.30, sa prind si eu niste stiri care m-ar interesa:) In concluzie, ca sa nu scriu romane: in opinia mea (poate fantezista) ar trebui ca jurnalistii sa stie sa creeze stiri si din „descoperirea celulelor Stem”. Sa nu mai facem greseala profesorilor care nu stiu sa-si faca ora de curs interesanta si se pling. Sa ne dam silinta, sa ne pastram talentul literar pt. bloguri si sa facem stiri din orice, PENTRU public. Pt. ca cea mai mare greseala ever este sa-ti subestimezi publicul. Tine-l in priza, cu talent, vitriol si iscusintza!:)
Si mai ordonati stirile alea in jurnale, ca de ani buni ordinea e: politica, accidente si ce-o mai fi. Si inca ceva, in special pt. Antena3: pastrati-va oamenii buni, cu bani si cu recunostiintza, altfel o veti lua mereu de la capat cu fatuci care n-au nici o chemare spre jurnalism. Iar daca veti plati cu audienta nu inseamna ca de vina e doar ratarea celui mai horror accident de pe DN 1… si inca ceva, la final, just for fun: nu fiti tristi ca astazi n-a mai murit nimeni:)
Teoria Big Bangului ai ? E bine ca citesti asa, cuvinte interesante. Daca ajungi la propozitii intregi, poate e randul sa scrii despre fizica inceputurilor. Pana atunci, continua cu Ciumag aia.
În continuare probabil că ziaristul pe care-l ştii tu şi de care zicea CTP se va separa în două subspecii: prostituata jurnalistică, cu 10.000 de cititori şi cu subiecte la cererea publicului pe do parte şi jurnalistul veritabil, cu 500 de cititori, creator de valoare şi care are ceva de zis. Atât doar că banii vor merge la primul exemplar, iar al doilea va avea caracter de nişă, sau undergroun, cum vrei să-i spui.
citesc de ceva vreme blogul domnului petreanu si trebuie sa spun ca lucrul asta m-a facut sa renunt la dulciuri. e acolo unde trebuie sa fie o scriitura (din asta mai flusturatica) in mintea mea. ma rog, ca sa incetez cu linsu-n cur, daca domnul petreanu si-ar transforma blogul intr-unul pay-per-view, eu as plati ca sa citesc in continuare. dar astazi am citit ceva ce mi se pare o forma fara fond.
„Rolul unui mare ziar, de a forma şi a conduce opinia publică, dispare. De-acum înainte cititorii decid pentru ei înşişi încotro vor să meargă şi cum. Publicul a devenit independent şi îşi ia propriile hotărâri, după cum crede de cuviinţă. Jurnaliştii, la remorcă, merg sau crapă.”
nu inteleg eu mare lucru de aici, dar putem traduce in ceva de genu’ : publicul e la catedra si iti da dictare. ce faci? scrii sau nu scrii?
publicul. la catedra. dictare! FUNNY! or phoney (intended to deceive or mislead)?
publicul, din pacate, trebuie sa stea la coada. pentru ca la catedra e altcineva.
hai sa vedem.
las deoparte televiziunea publica pt ca este un caz aparte si privesc spre jucatorii de top din piata media: tv-uri generaliste sau de nisa, ziare si radiouri toate, normal, private. cand zic privat, apar si investitorii. iar oamenii care au bagat bani cer ceva inapoi. oricum va fi cerinta asta indusa, ea inseamna conditionare. uneori (poate de mai multe ori) conditionarea degradeaza produsul creierului tau, uneori (poate de prea putine ori) ii aduce plus valoare. cert este ca atata vreme cat vor exista investitori va exista conditionare punct (nenica!)
cum punem noi asta in legatura cu ideea publicului formator? oamenii de langa noi care ne delimiteaza noua paragrafe in cartile pe care le scriem, ilustram, legam in fiecare zi. pai pana la urma noi vindem ambalajul, dar tot bomboana de investitor e dedesubt. carevasazica gasim un invalid de razboi care are o pensie de 40 de lei si traieste intr-o cutie de chibrituri, bea tuica la plic si colectioneaza hartiile de pe strada ca sa isi faca si el un foc micut seara sa aiba caldura in inima lui parasita de toti si toate. pai ce scuza mai buna ca sa distrugi „sistemul ticalosit”, „incompetenta legislativa” sau, ma rog, zicem sa dam in seful de la casa de pensii care nu a respectat legea. daca suntem in afaceri cu cei care au gresit in cazul respectivului, ocolim cazul sau facem campanii din alea cu „ajutati-l si pe el ca a luptat pentru tara, eroul din mizerie etc., felicitam ascultatorii, cititorii sau telespectatorii care i-au dat o firimitura, ca, uite, s-a facut de o paine si cu o paine traieste saracu’ om o vara (vara e mai bine, ca duce hartia colectionata la centrul de colectare si isi ia doua tuici la plic) si il batem pe umar pe mos si ii spunem: „vezi, daca ne povesteai mai devreme, uite ce bine era!” si uite e o lume mai buna cu happy end (asta-i ambalaj cerut de public) pam-pam.
un caz grosolan de „comanda” politica, afaceristica, ma rog, manipulare, este cazul primarului pandele dintr-o comuna de pe langa bucuresti. se pare ca pandele asta face/facea niste treburi cu terenuri bla-bla pe la el pe la mosie adica in voluntari, dar nimic oficial confirmat. caz tratat de a1 in observator care ii dedica o jumatate de ora la jurnalul de la 19:00. caz tratat si de tatulici de la rtv. deci pandele e vedeta de prime-time la ambele tv-uri. la antena apar neste prostii de genul: pandele are dosar la dna. in direct, pandele il intreaba pe mandruta ce numar are dosarul pe numele lui despre care se spune in stire. mandruta nu stie sa-i spuna, dar se dovedeste ulterior ca primarul nu are dosar. la tatulici povestea e si mai amuzanta. se duce prima saptamana tatulici in voluntari sa faca emisiune. facea un tur al tarii cu emisiunile lui si pana atunci nimeni nu se rastise la el dintre toti primarii pe care ii prezentase in emisiune. hopa, la voluntari e alta treaba. multimea venita la emisiune (locuitori din voluntari) aproape ca-l iau la bataie, iar tatulici intrerupe emisiunea, nu inainte de a se asigura in direct ca „primarele” va participa si la editia de saptamana urmatoare. editie in care tatulici sta confortabil la el in studio unde a adunat niste oameni contra pandele, iar primarul e la el in birou, in voluntari. nu trec 10 minute de emisiune si pandele zice ca acuzatiile sunt niste aberatii. tatulici ii spune ca nu-l mai accepta in direct pentru ca injura si il scoate pe pandele de pe post. am avut ocazia sa vad inregistrarea lui pandele dupa ce a fost scos de pe post. primarul era la un pas de infarct si urla: „nu ma scoti tu pe mine de pe post, bai, tatuliciule, tu nu stii cine sunt eu! eu am spate, bai” si a tinut-o asa pana la sfarsitul emisiunii. dar off the air, ca pe post n-a mai intrat. in ciuda faptului ca in fata primariei s-au adunat mai multi voluntarieni(?) sa protesteze impotriva lui tatulici, iar reporterul si operatorul s-au cacat pe ei ca nu mai ies vii de acolo.
asadar publicul poate umbla la ambalaj, dar nu altereaza in niciun fel bombonica. o inghite. ca altfel, se supara sefu’. si din sef devine „cineva cu care/pt care ai lucrat”.
nu stiu ce sa zic, dar interactiunea asta intre independenta jurnalistului (unora le zice si creatori de opinie) si publicul formator e cam sofistica. adica nu sofianica. adica fix pula.
acuma poate vreti sa-mi dati in cap cu bloggerii „care este” fara de investitori. asadar independenti, asadar plastilina sub mainele creatoare ale publicului. cam cati cititori pe minut are un blogger de top in romania? 1000? 5000? 10000? 25000? io zic ca e o cifra exagerata, dar, ma rog, sa admitem. pai tv-urile au de la sute de mii in sus. cam in medie, pe programele informative. asa ca pana la urma esti liber sa scrii ce vrei daca te asculta o scara de b(l)oc. pe noi ne asculta orase. devii obraznic? te citeste un cartier? ti cumpir si ti mananc, bai, cacatule!
si de asta zic ca prajitura de azi e cam amara. poate e putin stricata?
p.s da, stiu, scriu fara initiala majuscula.
…dar Scarlett l-a luat de barbat pe Rhett Butler, Domnule Jurnalist. Se vede ca n-ati citit romanul.
Nu ca ceilalti jurnalisti ar fi citit mai mult, poate tocmai asta e problema.
-<)))<
Probabil ca oamenii s-au fript (la modul general) atunci cind au luat de bune afirmatiile unor ziaristi cu vechime si cu staif. Cind le era mult mai simplu si mai bine sa urmareasca exact evenimentele respective.
Sigur ca ziaristii erau a patra putere in stat. Invazia de non-talente i-au facut sa piarda teren. Greselile repetate ale unora cu vechime au mai adaugat ceva. Si uite asa oamenii (ziaristii) devin nervosi atunci cind constata ca pierd teren. In curind nu vor mai fi a patra putere in stat ci probabil a cincea roata la caruta.
Si ce fac domnii ziaristi in situatie de criza ? Unii s-au introdus in fenomen si au deja bloguri. Altii rezista pe metereze si fac spume. Altii se retrag si au toata stima mea (si probabil si a altora)
(PS: a nu se intelege de aici ca nu sunt un bun crestin si nu stiu sa iert. Numai ca de data asta reactionez mai lent. Mai am sageti si e cazul sa le infig unde trebuie. Nu de putine ori unii s-au trezit la timp)
Un editorial bun al lui Patapievici, via zoso: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837602/SENATUL-EVZ-Jurnalisti-opriti-degradarea-din-mediul-jurnalistic/
In rezumat:
[…]Ca să elimini din oameni bunul-simţ, care este egal răspândit în toţi (la naştere), trebuie să-i ţii într-o permanentă mobilizare: (I) în jurul nimicurilor; (II) în jurul minciunilor; (III) în jurul falsificărilor, pentru a le obişnui minţile cu faptul că totul e derizoriu, că nu există adevăr şi că orice poate fi demonstrat.[…]
va admir din „alt film” cum ar zice unii…dar aceasta afinitate pe care o dezvoltati fata te CTP nu se incadreaza de nici o culoare cu imaginea pe care o dezvoltati!!!sper ca nu frecventati…sau „fregventati” cum ar zice CTP spitalele de specialitate…va rog sa nu simpatizati cu dusmanul!!!va doresc tot binele din lume!ma delectez citind articolele dumneavoastra!doar atat!parasiti sectia de psihiartie ….va implor!unii apreciaza singuratatea!
vindem sau avem ceva de zis??????????????
bine ca n-ai pus juma’ de pagina numai cu semnul intrebarii.
Ar fi interesanta o prezentare accesibila a Teoriei Big Bangului. Dar nici macar asta nu putem sa facem; tot ce am vazut au fost emisiuni preluate de pe Discovery.
Iar apetitul pentru Magda Ciumac… e o falsa problema. Daca nu vedeam pe nenumarate bloguri povestea aventurilor ei, nici nu stiam ca exista. La fel ca multe alte „vedete”, si Magda e cunoscuta doar datorita ziaristilor. Fara voi, nu ar fi existat.
Swordfish, păi şi eu ce-am zis? Nota 4, treci la loc şi mai citeşte o dată 🙂
Intr-o lume in care televiziunile romanesti se manelizeaza tot mai mult posturi precum Discovery si National Geografic cresc in audienta. Iar daca presa romaneasca voia astazi cititori care sa gandeasca „cum trebuie” trebuia sa-i educe incepand din 1990. In locul articolelor „poetice” trebuiau publicate analize reci ale gogosilor politice. In locul stirilor cu „pui vii” trebuiau prezentate stiri cu ultimele descoperiri ale stiintei si tehnice.
In Romania, stirile cu acceleratorul n-au fost decat motiv de panica apocaliptica asa incat stirile despre Big Bang ar merge doar intre 2 episoade de StarTrek.
Se pare ca influenta lui DD in televiziune e maxima. Pina si Antenele au preluat genul de emisiuni „smenuri, birfe, susanele” in Acces Direct, Iliuta & Minerva peste tot, Rai da Buni, Un show pacatos.
Ne manelizam si ne becalizam fara drum de intoarcere, chiar si la posturile TV care pareau serioase.