Banner Vlad
Ilustrație - Shutterstock.

Dialoguri la saună

La saună, după diverse reprize de înot.

1. Semnătură

Intră un domn corpolent, cu un abdomen rotund ca un bostan, pe care se sprijină o pereche de pectorali ce încă mai luptă cu tranziția spre starea de țâțe. Domnul se așează cu un oftat pe banchetă și privește absent prin mine, care-s chiar în fața lui.

– Bună ziua, zic.
– Bună ziua, răspunde, după care, imediat: poftim?
– Nu, am zis doar bună ziua – și adaug un zâmbet.
– Bună ziua, bună ziua, face vecinul.

Tăcem un timp. Primul revine el.

– Știți ceva, s-a semnat?
– Ce să se semneze?
– La Steaua, că așa se auzea.

Doi bărbați în chiloți într-o saună umedă. Nu știu nimic despre nici o semnătură la Steaua. Masculinitatea mea e-n inferioritate.

– N-am auzit nimic deocamdată.
– Aha. Așa era vorba.

Ce dracu’ trebuia să se semneze, cu cine și de ce?

2. Triatlonist

De data asta, colegul meu de saună e un domn pe la vreo 50 de ani, care nu pare să mănânce decât sălățele cu pui fript. Se relaxează după lecția de înot de pe culoarul copiiilor, unde instructorul l-a pus la plută și la ținut respirația sub apă, ca pe orice alt începător.

– E bine să-nveți înot, îi zic.
– Fără îndoială, răspunde.
– Am și eu un amic pe care încerc să-l aduc la lecții de înot, dar nu reușesc.
– Păi să vină, de ce nu vine?
– Poate i-e frică de apă.
– Îi trece, îi trece. Mie nu mi-e frică de apă.
– Asta e bine, fac eu, e foarte bine.
– Eu trec Dunărea înot, știți?
– Dunărea? Cum, Dunărea? E cam periculos!
– A, nu, că știu pe unde!
– Păi și dacă treceți Dunărea înot, de ce mai veniți la lecții?
– Vreau să înot mai repede, ca să fac un triatlon și să scot timpi mai buni.

Îmi privesc atent unghiile de la picioare.

– Eu ies, că m-am încălzit. Baftă la triatlon!

3. Măcar reporter

Cu ultimul înotător mă tot văd de câteva luni, ne salutăm scurt, dar n-am stat niciodată de vorbă până azi, când, iaca, se-ntâmplă să schimbăm amabilități și să flecărim un pic despre nimic, ca la saună. Mă recomand, îmi întinde mâna, ne stoarcem reciproc nițel și-mi spune că-l cheamă… Cutare Cutărescu, să zicem, după care adaugă:

– Să vă dau o carte de vizită.

Dezorientat pentru o clipă, mă rog în gând să n-o scoată din chiloți, dar reiese că e doar o promisiune generală, pentru o altă întâlnire. Numele lui, însă, îmi aduce aminte de-o întâmplare amuzantă și mă decid să i-o împărtășesc.

– Cutare Cutărescu? Extraordinar! Am avut un coleg pe care-l chema exact la fel.
– Da, da, îmi amintesc – face omul – vedeam semnătura pe ecran.
– Mda. Mă rog, acum mulți ani, la Tele7, el lucra ca șofer. Eu eram redactor șef, zic, zâmbind.
– Așa, așa, face, zâmbind și el, ca la începutul oricărei povești grozave.
– Și era tânăr, voia să facă mai mult decât numai șoferie.
– Da, normal, normal.
– Voia să progreseze.
– Așa, da.
– Și, să vezi, vine la mine-ntr-o zi…
– Da…
– Și-mi zice: șefu’, te rog eu, vreau să fac și eu mai mult în viață, nu doar șoferie.
– Așa, așa, face interlocutorul meu, anticipând climaxul poveștii și o poantă tare.
– Și ce vrei să faci, mă, Cutărică, îl întreb eu?
– Ce, ce?
– Și-mi zice, șefu’, vreau să fiu și eu cameraman, sau dacă nu se poate, măcar reporter!
– Așa, așa, zice vecinul de saună, rânjind cu gura până la urechi în timp ce așteaptă în continuare poanta care tocmai a zburat pe lângă el.

O clipă de tăcere, apoi râde, prefăcându-se c-a înțeles. Hohotim amândoi zgomotos – măcar reporter, haha – ne luăm la revedere, promitem să mai vorbim. Mă-ntorc pe călcâie, ies și mă uit discret la ceasul de pe perete, ca să știu ce interval orar să evit de-acum înainte.

Banner 970x250

10 comentarii Adaugă comentariu

  1. ultimul curs. la final. scoala de televiziune de fite.
    -tu ce vrei sa te faci, acum ca ai terminat?
    -apoi dom profesor, eu vreau producator, ca dumneavoastra. sau vreau la prompter

  2. Nu inteleg ceva… de ce trebuie sa ne salutam la sauna sau cand intram/iesim din vestiar. Salutam cumva necunoscutii cand mergem la un WC public, la KFC sau la plata impozitului? Si in cele trei locuri mentionate petrecem timp impreuna cu oameni necunoscuti dar nu ii salutam. Asa ca va rog opriti-va :D.

    • Hm, interesant, nu m-am gândit aşa 🙂 Dar atunci de ce-i spunem bună ziua casieriţei de la supermarket? Sau vecinilor, când îi întâlnim pe scară? Oh, wait… 🙂

    • Casieritei ii raspundem de obicei la salut, ca e in fisa postului ei sa salute, iar cu vecinii la fel, daca saluta, raspund, daca nu, nu 🙂

    • adică la vecini aștepți să salute ei primii? Păi și dacă și ei așteaptă același lucru? 🙂

    • La vecini le dai buna ziua pentru ca ii cunosti sau ai o relatie mai aproapiata decat cu un necunoscut. Asta pentru ca aveti ceva in comun, pereti, acoperis de reparat, canalizare de desfundat, cheta cand moare cineva, de vorbit la sedinte etc. Si la vanzatoare ii dai buna ziua pentru ca e obligata sa te salute si ii raspunzi daca vrei. Deeeci, nu se justifica salutul cand pleci din vestiar de la bazin, mai ales ca nu stii omul pe care il saluti nici dupa fata. Asa ca opriti-va.
      PS: Ultima data, fiind la sauna un domn m-a intrebat daca sunt din Cluj (asa din senin). I-am confirmat si aia a fost toata discutia. Deci…? Opriti-va 😀

    • Sunt orase (orase!) in lumea asta in care necunoscutii se saluta pe strada. E foarte placut. Nu pierzi nimic daca dai din cap a buna ziua catre un necunoscut.

  3. Eram la sauna in A Coruna, Spania – la Termaria, un loc deosebit pe care il recomand. Eu, un prieten si sotiile fiecăruia dintre noi.

    Fetele in jacuzzi, noi ca bărbații, la sauna seaca. Si intra un tip mai subțire in camera, alături de noi. Continuam discuția si deviem de la subiect:

    AN: stii, eu vreau sa slăbesc.
    EU: mhm
    AN: daca facem sala si stam așa de 2 ori pe saptamana, ar fi ideal. Avem nevoie de mișcare.
    EU: da, nu e bine sa stai atât de mult in fata calculatorului.
    AN: da
    … Liniște – ne mai uitam prin jur…
    AN: dar nu ca asta, ca e prea slabanog (zice el făcând un gest din cap)
    EU: da, ii cade brățara de la mana (brățara care tine cheia de la vestiar)

    Mai vorbim ce mai vorbim si AN se duce la fete si ramân singur cu individul. Tăcere vreo cateva minute bune si apoi isi ia inima in dinti si zice:
    – Nu te supăra, cat e ceasul?
    AM RAMAS BLOCAT! 🙂 tipul auzise tot ce am spus la adresa lui, si noi nu am bănuit o clipa ca e roman, chiar din Iași – făcuse fix aceiasi facultate ca noi si lucra la aceiasi firma ca soția mea, in departamentul IT ( inditex, mii de angajați).

    EU: este ora xx. Stii ce ziceam mai devreme, noi ne-am propus sa slăbim si nu știam.. Credeam ca suntem doar noi.. De unde esti?
    ..

    Pana la urma l-am prezentat si fetelor si dupa cateva saptamâni l-a căutat Antonia sa il invitam la o cina a romanilor. Dar nu a venit. Si apoi a plecat din companie.

    A fost de groaza, am învățat ca la sauna, in chiloti, poți trai momente destul de penibile. 🙂

    • :)) am făcut o gafă dintr-asta în gașcă, într-un vagon din metrou din Londra, acum vreo 20 de ani, am râs și-am făcut mișto de un puști din fața noastră vreo 5 stații la rând, până când a izbucnit și el în hohote, că era tot român 🙂

  4. Înseamnă ca ori am avut noroc ori am mers de prea puține ori la saună: cea mai lungă conversație la saună de până acum a fost: Bună ziua!, Bună ziua! 🙂