Banner Vlad
Cască, Jean-Michel Basquiat

Cu nesimţirea pre nesimţire călcând

La sala unde mă duc, unde-s spaţii pentru gimnastică, vestiare, bazin şi saune, patronii ţin la curăţenie. La intrare e un dreptunghi de mochetă lung de vreo doi, trei paşi. După ce ţi-ai scuturat grosul mizeriei de pe tălpi pe preşul de afară, te poţi şterge acum pe picioare chiar şi mai bine. În capătul mochetei e un coş plin cu cipici albaştri de plastic. Pe coş este o etichetă vizibilă, zice “NOI” cu un Arial Black bolduit la vreo 100 de puncte mărime. Chiar lângă e un fotoliu. Pe el nu-i scris “stai pe mine şi pune-ţi cipicii în picioare, peste ghetele murdare, înainte să intri la vestiare”, dar e ca şi cum ar fi, cu tot cu vreo 3 semne de exclamare pe care nu le-am mai trecut eu în text. Dispunerea acestor obiecte e chiar mai mult decât intuitivă, este… este ca o strungă pentru oi, dacă vreţi: te conduce către o acţiune anume. Trebuie să faci un efort conştient ca să eviţi mocheta care te conduce la coşul lângă care e amenajat un loc unde poţi să te aşezi ca să nu faci echilibristică atunci când îţi pui cipicii.

Cu toate acesta, aproape o treime dintre clienţi sunt berbeci în toată puterea cuvântului, încăpăţânaţi fără rost sau logică. Ieri, am văzut un superb exemplar dintr-asta care a sărit de-a dreptul peste coş, aterizând cu un pleoscăit uşor pe gresie. A lăsat urme de zăpadă înnoroiată foarte frumos conturate, avea ceva talpă cu brăduţi şi cerculeţe, cred că erau ghete de firmă. Cât îmi luam apă de la un junk-o-mat, a făcut un slalom (nu chiar aşa de graţios) şi o oaie cu botine din piele-ntoarsă, cu toc cui – nici ea nu s-a-ncurcat cu igiena.

Acum, care e problema mea. Îmi vine să le atrag atenţia, dar nu ştiu cum s-o fac fără să par agresiv sau nepoliticos sau, nu ştiu, scârbos, în vreun fel. N-aş vrea să-i jignesc, ştiţi? Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, mă simt iar jumătatea naşpa din binomul jmeker-fraier, când eu respect regulile şi el nu. Chiar aşa, cum naiba s-o fi ajuns la situaţia asta, în care fraierul e ăla care respectă regulile şi şmecherul, cel care le încalcă? De ce nu e invers? “Moamă, l-ai văzut p-ăla, ce baştan e, îşi pune cipicii de fiecare dată, al dracului… Şi cred că n-a parcat niciodată pe locurile pentru persoane cu handicap, ce tupeu! Cred că e plin de bani, nenorocitu’, cred c-ascultă numai Pink Floyd în maşina aia lui veche de 10 ani!”

Nu cred că sunt singurul cu o strângere de inimă atunci când vine vorba să atrag atenţia cuiva că nu respectă regulile.

Zilele trecute, într-o saună la Therme. Toată lumea cu fundul şi picioarele pe prosop, frumos, cum e civilizat şi politicos, mai puţin o doamnă pentru care respectul faţă de ceilalţi trebuie că-i vreo jignire pentru sine. Nimeni nu i-a zis nimic, şi nici eu, deşi ştiam cu toţii care-s regulile şi le şi respectam activ, chiar în momentul ăla. Trecând prin faţa saunei, o angajată observă, deschide scurt uşa de sticlă şi i se adresează: “vă rugăm să puneţi picioarele pe prosop în saună”. Doamna se uită fix la ea şi le ridică în aer, 5 centimetri. Adică un fel de “sugi p…la, ce-o să faci acum?”

De ce? Ce pierde un astfel de specimen dacă se conformează?

Dar mai mult decât mitocănia mitocanilor mă deranjează, de data asta, lipsa mea de curaj în faţa lor (şi nu doar a mea, să recunoaştem, chiar dacă asta ne face şi mai jalnici, pentru că noi suntem cu siguranţă mai mulţi decât mitocanii, doar că suntem laşi şi tăcem, atât).

Nu ştiu cum să fac să prind mai mult curaj în privinţa asta. Poate, cu un pic de nesimţire? Cu nesimţirea pre nesimţire călcând, gen.

Banner 970x250

53 comentarii Adaugă comentariu

  1. Din pacate, la mine nici nesimtirea nu a avut rezultatul scontat. Musafirii vecinului imi blocheaza constant accesul auto. Vorbesc direct cu el, vorbesc cu musafirii, le pun in vedere ca e liber in fata casei mele, e drum public, pot sa parcheze. Raspuns de la vecin: da’ ce, vrei sa pleci undeva? Suna-ma daca pleci. Adica sa-i cer voie cand vreau sa intru/ies din propria-mi curte. Intr-o duminica dimineata vreau sa ies, poarta blocata. Claxonez, injur, fac urat, trezesc toata strada. Vecinu’ e revoltat ca deranjez cu claxonu’. Doar o saptamana a tinut, In weekend iar 2 masini venite la vecin mi-au blocat iar accesul in curte. Am plecat de la bloc sa scap de tarani si degeaba. Am ramas cu frustrarea.

    • In situatia data ii poti explica vecinului ca ai putea sa suni la Politie si sa il acuzi ca iti ingradeste accesul la proprietate (se lasa cu amenda, din cate stiu) dar tu vrei sa va intelegeti cat se poate de ok si nu ii vrei (cel putin inca) raul. 🙂

    • Deschide putin poarta in exterior daca se poate, pana in masina musafirilor. Si astepti. Pe prosti degeaba ii iei cu frumosul.

  2. Nu cred că e nesimțire să le atragi atenția asupra regulilor. Probabil unii se vor simți jigniți, însă alții vor fi rușinați și îți vor revizui comportamentul. Eu de vreo doi ani ”calc cu nesimțirea pe nesimțire” și reacțiile au fost ok în majoritatea cazurilor. Iar declicul s-a produs când am văzut o mămică aruncând un scutec murdar pe jos, în parc, la vreo 10 pași de coșul de gunoi. 🙂

  3. Pe aceeasi tema – http://www.alexandrufilip.ro/respect/2014/12/08/

    Omul cand e nesimtit si atata educatie a primit d-acasa si din anturaj, nu-si va depasi conditia. Melteanu’ e comndamnat la melteneala pe viata!
    Si eu iau pozitie de multe ori, dar e ca si cum i-as explica uni catel ca nu e bine sa faca pipi pe strada, ci trebuie sa mearga la WC :-)))

    Alex.

  4. Ce cacat de sauna e aia unde stai cu picioarele pe prosop?
    Ca-ti pui fundul pe prosop inteleg, dar si picioarele? Mai bine intru direct incaltat in fașe aseptice sa nu murdaresc gresia.
    Si igiena asta are o limita, limita de la care da in probleme medicale specifice psihiatrilor.

    • Sauna aia unde te sui sus pe bancute pana la etaj. Crezi ca e ok eu sa pun fundul unde isi lasa altu’ ciupercile la impregnat in lemn?

    • Ale naibii ciuperci , de rezista alea la 70-80 grade . Nu se practica faza cu prosopul prin alte parti, e prima oara cand aud asa ceva. Sub fund da, dar nu sub picioare /

    • Ciuperci, jeg, transpiratie etc. Si da, ciupercile rezista la 80 grade.

    • Vezi, Cosmin? Asta e problema: nu contează câtuși de puțin cum știi TU că se face saună, contează care sunt regulile în locul în care te afli. Le respecți sau te transformi în ovină.

    • Clar ca daca au pus regulament sa calci doar pe propriul prosop, asta voi face pentru ca nu-mi place sa fiu oaia neagra (dar oare cum ajung asepticii pana la locurile de sus?).
      INSA pe oriunde am fost n-am vazut nici cea mai mica urma de regulament.
      Iar lumea sta cum vrea la sauna, bineinteles ca daca nu vrei sa stai pe acelasi loc cu altu pui prosopul sub fund.

      Legat de dusuri, o solutie eleganta vazuta la altii e ca drumul de la vestiar la piscina/sauna sa treaca prin dusuri. In felul asta vrei nu vrei parca iti vine sa intri sub dus pentru a te obisnui cu apa.

      Am impresia ca e vorba de complexul romanesc de a fi mai catolic decat papa.
      Regulamente, regulamente.

    • Ba tarane, astea sunt regulile, le respecti daca vrei sa intri. Nu iti convine, nu intri. Nu iti convine dar vrei sauna, fa-ti tu o sauna acasa la tine sau mergin in alta parte! Nu iti convin regulile si ti se par absurde, ia legatura cu cei care au facut regulile si explica-le de ce nu ti se pare normal, de ce crezi ca ti se ingradeste “libertatea”.
      Ceea ce faci tu cocalare este tocmai atitudinea care ne-a adus in situatia asta: respecti regulile doar cand iti convin, pe jumatate, partial sau deloc. Reteta asta ne-a adus in starea in care tanjim dupa civilizatia vestului, stim cum s-ar putea ajunge acolo, este foarte simplu si intuitiv, dar ipocrizia asta de a respecta reguli doar cand ne place, ne opreste sa facem mai mult.
      Cand respecti doar partial regulile, atunci poti spune ca nu le respecti deloc, pentru ca in orice situatie care iti este convenabila, vei gasi o scuza sa sari peste ea (ca tu te grabesti, ca regula este proasta in sine sau prost aplicata, etc., etc).
      Adevarata civilizatie se cladeste pe respectarea regulilor (incepand de la gradinita, toate lumea stie asta). Chiar si a celor care nu-ti convin sau care sunt intuitiv perfectibile (si la noi sunt multe de facut in acest sens). Dar numai respectandu-le in primul rand, le vei putea de exemplu perfecta ulterior.
      Daca stabilesti arbitrar ca nu ti se aplica nici o regula, cum poti sa le corectezi sau sa le aduci la o varianta convenabila pentru tine si ceilalti?
      Poate parea un paradox, dar e destul de clar si logic: respecta regulile! Chiar daca nu-ti convin si vrei sa le schimbi, respecta-le. Dupa aia te gandesti la mecanismele civilizate prin care le poti schimba. Iar daca aceasta schimbare a regulilor nu e posibila, atunci trebe sa-ti schimbi tu atitudinea.

    • @veleu banuiesc ca nu-mi raspunzi mie
      altfel nu stiu cu ce te-as putea ajuta, psiholog nu sunt

    • banuiesti gresit

    • în Canada n-am văzut regula prosopului (nici măcar sub cur) la nici una din saunele la care am fost

  5. Dl Petreanu,aici e vorba de linia fina dintre tupeu si curaj.Tupeul implica o doza de nesimtire si il intalnim foarte des,pe langa faptul ca tupeul se si invata foarte usor.Pe cand curajul,e ceva ce ,de cele mai multe ori,il ai sau nu.Cred ca curajul de a fi ceea ce esti si de a spune lucrurilor pe nume este destul de rar pe-aici pe la noi.De cand va urmaresc cred ca nu aveti tupeu deloc,asa ca va invit la mai mult curaj 🙂

  6. Toate ca toate, da’ eu vreau sa stiu ce pot sa le fac propritarilor de caini, care caini isi fac nevoile fix in mijlocul aleii. Nu, maidanezii au disparut de mult, sunt caini de apartament de bloc. Proprietarii ies devreme la plimbare, sunt greu de prins. O singura data am prins un specimen de proprietar, mi-a ras in nas. Imi venea sa il manjesc cu ce a lasat potaia pe jos. Sau sa arunc potaia peste gard.

  7. offtopic: boss, ai url-uri numerice – si asta pica naspa la stomacul internetului, stii si matale dece. da-i cu niste praf de IT peste WP ala.

  8. Păţesc constant la fel, “boala” mea fiind boii ăia care parchează bolizii la 2 metri de uşa mall-ului, fix pe locurile rezervate persoanelor cu handicap.
    Dacă te uiti la mine pe Facebook, fix ieri, o friend-ă mă lua la rost că nu aşa se face dom’le, să vânezi greşelile altuia.
    Dar eu nu mă voi opri, voi continua să fiu “nesimţit”, te bagi?

    • Inca o dovada ca majoritatea românilor sunt niste idioti, inclusiv patronii de malluri. Daca politia locala sau rutiera sau cine dracu trebuie sa aplice legea pe spatiile/strazile publice sa zicem ca e corupta/ineficienta etc., pe un patron de mall cine-l opreste sa ridice masinile parcate “ilegal” ? Nimeni, dar il doare in pula de handicapati, locurile alea sunt facute de gura lumii/UE

  9. Ieri i-am atras unui gibon atentia ca nu e bine sa lasi carutul in parcarea de supermarket de-aiurea ca nu mai poate omul sa parcheze din prima din cauza carutului de cumparaturi … N-am rezolvat nimic, tot eu eram “cu capul”!

  10. Și dacă zici cu frumosul și dacă le zici urât, tot or s-o ia personal și se vor simți jigniți. Așa că profită de ocazie și aruncă cele mai îmbelșugate înjurături pe care le știi, că țăranii n-or să facă diferența.

  11. Ai doua posibilitati: sa devii nesimtit si sa ignori nesimtirea, mai mare, a celor din jur, sau sa devii nesimtit, asa cum zici, si sa devii curajos!

  12. Imi spunea candva un domn dintr-o tara cu apa calda cum s-a rezolvat la ei problema nerespectarii regulilor si legilor: sanctiunea (care poate sa mearga de la o simpla amenda – dar consistenta – la privare de libertate). Regulile exista pentru a fi respectate. Interesant este ca locuitorilor li s-a inoculat aceasta conceptie (de respctare a regulilor) intr-o masura atat de mare incat chiar si cand nu este nimeni in preajma respecta regulile din cauza rusinii/jenei fata de ceilalti.
    Probabil si in Romania ar trebui procedat la fel – nu respecti regulile atunci esti sanctionat (in functie de caz). Fara discutii, fara exceptii, fara derogari.

    • locuitorii acelor tări sunt “spălati pe creier”, intreabă si tu câtiva români “adevărati” si-o să-mi dai dreptate 🙂

  13. eu era sa iau un dos de palma in plina strada (norocul meu e ca am reflexe bune) pentru ca mi-am permis sa atrag atentia unui ghiolbete ca a aruncat o…chestie pe jos, cand cosul de gunoi era 3 pasi mai incolo. de atunci ma gandesc de doua ori daca sa mai atrag atentia cuiva. deci…intru in jumatatea nashpa, tacand, de obicei 🙁

    • Urât. Eu le mai ziceam într-o vreme să nu mai arunce chiştoace din maşină. Am luat o singură înjurătură – cumplită, de altfel – de la o… doamnă. Am rămas cu gura căscată 🙂

    • Azi ma plimbam pe faleza din Constanta si cu gandul la acest articol mi-am facut curaj si-am atras atentia unor domnisoare(16-18 ani care au fumat si s-au aruncat tigara langa banca desi exista cos de gunoi la 3 metrii de banca lor). Mi-am facut curaj si le-am zis ca o puteau pune la cosul de gunoi. Mi-am luat injuraturi ….si am mers mai departe eu cu coada intre picioare ele victoriase in ale nesimtirii.

  14. “Dar mai mult decât mitocănia mitocanilor mă deranjează, de data asta, lipsa mea de curaj în faţa lor (şi nu doar a mea, să recunoaştem, chiar dacă asta ne face şi mai jalnici, pentru că noi suntem cu siguranţă mai mulţi decât mitocanii, doar că suntem laşi şi tăcem, atât).”

    Eu nu sunt asa sigur ca suntem mai multi… niciunde pe planeta nu doar in Romania. In plus intotdeauna se vor gasi binevoitori sa sara in apararea nesimtitului/mitocanului.

  15. am avut o discutie aprinsa cu o vecina care isi plimba cainele nelegat si care a incercat sa ma capseze de cateva ori (cainele !!!). i-am explicat ca este obligata sa il tina in lesa si ca nu e treaba mea daca cainele ei ma suporta sau nu. a fost foarte revoltata si s-a facut ca nu pricepe. pana la urma i-am trimis cateva urari legate de ecarisaj si ceva de gura/mama parca pe care se pare ca le-a asimilat corect si de atunci ne salutam politicos si isi tine tot timpul cainele legat. win/win. ramane sa pun ceva mesaje acum pentru cretinii care nu aduna rahatii de pe alee.

  16. Mda, si eu le mai spun cateodata, nu atat de des pe cat as vrea de grija sa nu-mi iau vreo palma (injuratura, scuipat, etc.). Si as vrea sa vad mai multi barbati luand atitudine, pentru ca un “ghiolbete” ca al Danei, degraba saritor cu palma la femei, s-ar gandi de doua ori inainte sa-l plesneasca pe unul ca Petreanu…

  17. Nu știți nimic. Procedura care dă rezultate presupune să ignori nesimțitul, dar să îl transformi în subiect de dezbatere. Practic, deschizi o discuție ca asta, dar cu altcineva din saună, nu cu nesimțitul. La final poți să il întrebi pe cel (sau cei) care discută cu tine ceva de genul ”tu ce crezi, e prost, nu-l duce capul să priceapă de ce se procedează așa sau e nesimțit, pricepe dar crede că dacă încalcă o regulă de bun-simț e șmecher”. Și, foarte important, ignori cu perseverență prostul nesimțit, chiar dacă se bagă în discuție.
    Bineînțeles, asta presupune că ai mers cu adevărat într-un loc în care majoritatea are bun simț și ceva creier ca să se alieze în rezolvarea unei probleme.
    Apoi mai scrii un articol 🙂

  18. #36

    Eterna dilemă: e nesimțit el că face asta sau ești nesimțit tu că îi atragi atenția?

  19. Îți înțeleg problema. O am și eu și ce pot să-ți spun c-a funcționat la mine de câteva ori a fost strategia “plasture”. Cum ai văzut problema, cum ai și reacționat fără să te gândești prea mult. Adică să dai glas primelor gânduri. Sigur, exista un risc s-o dai în bară dacă n-ai văzut bine o situație, dar din nou aceeași strategie te ajută, transparență totală. “Mă scuzați, mi s-a părut că…”

  20. Mai poti sa faci si o mema cu Ion, ma gandesc.

    Sunt ironic. Probabil pentru ca Ion asta e expresia lipsei noastre de curaj in astfel de situatii.

  21. Cred că în astfel de cazuri, corectarea şi aducerea la acelaşi numitor trebuie făcută de cel care administrează acea locaţie. El e cel care poate avea autoritatea asupra tuturor, fără a fi interpretat în vreun fel de ceilalţi pe modelul: “Bine că eşti tu deştept!” sau “Vezi-ţi de treabă!”. Dar, lipsa personalului sau indiferenţa acestuia duce inevitabil la degradarea bunelor practici. Degeaba scrii afişe cît casa poporului. Unii nu le vor vedea sau puţin le va păsa.
    Eram la piscina unui hotel unde scria mare “Accesul interzis în piscină fără cască!” Şi, normal, jumate eram cu şi jumate fără. Ce mai conta părul ăla lung de fată întins pe apă cănd dra făcea pluta cu graţie?
    Ideea e că erau şi momente cînd unul din băieţii de la piscină era acolo şi atrăgea atenţia tuturor celor care intrau în piscină şi nu îndeplineau condiţia. Şi ce să vezi? Toţi o respectau. Inclusiv dra respectivă. Şi nu, dra aia nu era româncă.

    • Asta e problema. Dra nu ştia citi română. 🙂

    • “Dar, lipsa personalului sau indiferenţa acestuia duce inevitabil la degradarea bunelor practici” – mai mult indiferenta, zic eu, nu-si bat patronii din Romania capul cu probleme din astea marunte de genul celor descrise de Vlad

  22. partea buna, cel putin la Therme: au inceput sa dea lumea afara

  23. Am fost demult în Germania la un prieten neamț (născut acolo). La un momentdat s-a legat de cineva în metrou pentru că zgâria cu unghia scaunul pe care stătea. Ulterior mi-a explicat că oricât de neplăcut este, avem datoria să atragem atenția celor care încalcă regulile. Dacă nu facem asta, ajungem minoritari (așa cum este la noi).

  24. Ști momentul ăla când vorbești doar ca să te afli în treabă? Sunt de principiu că faptele ar trebui să aibă întâietate în fața vorbelor. Observ însă cu stupoare și o părere de rău că tot mai puțină lume practică această îndeletnicire iar astfel vorbele ajung în centrul atenției ca mai apoi faptele să devină un simplu pretext al acestora. Un eșapament.

    Ei bine, această mică frustrare mi s-a luat dintr-o întâmplare pe care aș cataloga-o drept una ”caraghios de dureroasă”. Anul curent.

    Cum mai nou mersul la sală (incluzând aici și bazinul) a devenit un trend printre toate categoriile sociale, lumea a început să abuzeze de el la fel ca un violator de pe meleaguri mai estice ca și regiune îmbinat deopotrivă cu efectul de turmă. Foare bine: fiți sportivi ! La fel de bine, nefiind cu nimic mai special practic și eu trendul ăsta de ceva bucată de vreme, însă doar bazin, deocamdată. Spun asta pentru că tot insistă doamna Gina să mă antrenez și pe uscat. Despre doamna Gina, să o introduc pe scurt, a fost decât campioană națională la stilul delfin, cum îi spune ea, fluture cum îi spun eu. Asta se întâmpla pe vremea când eu umblam in picioare pe sub iar olița ma salva de câte o rușine. Mă mai corectează in tehnică acolo și când e cazul și mă motivează mai tot timpul. Un mentor antrenor perfect dar și un sfeștnic de nădejde când stăm la taclale.

    Nu tot timpul ne nimerim așa că din diverse motive, n-ajung la ”antrenamentul” de la prânz. Astfel mi-am spus că trec seara măcar la o dezmorțeală. Număr redus de lungimi cu ritm normal și continuu. Cardio.

    Știam că va fi haos dar alternativele n-aveau încotro. Ajung, mă echipez cu noul suite, îmi prepar licoarea, trag o glucoză si intru. Spre MIRAREA mea ghici ce ? Haos în toată regula, cum atfel ? De la juniori cu fețe zâmbitoare iubitori de apă acrobați în devenire la salt pe burtă, buze rujate în ale curcubeului nuanțe și nu în ultimul rând umflați vs răpitori de baltă veniți parcă a-și spăla ochii sau clăti privirea. Culoarele, nu foarte multe la număr erau și ele la rându-i agitate ușor cu valuri mici, spumegând ca o șampanie de proastă calitate. Primul la număr, era concesionat de două străbunici, fiecare pe pluta ei. Al doilea părea păzit de pe margine de o cască roșie mai ceva ca un salvamar pe vreme de steag galben. Al treilea era sub antrenament, deci nici o șansă nici acolo. Hai că-l rog pe cască roșie să mă lase și pe mine-n trena lui îmi zic.

    Intr-un apă , vîslesc și eu la fel de ușor de frică sa nu mă zgâriu în vreo unghie plutitoare fară cască de frică să nu-și strice permanentul sau să-și onduleze părul placat de dimineață. Ajung la cască roșie care stătea acostat la margine. Trec în modul amabil și intr-un vorbă.

    – Salut. Te deranjează dacă împărțim și noi culoarul ? Că uită-te și tu câte geamanduri povestitoare sunt dincolo și mi-e cumva să le stropesc. Iar de slalom printre nici nu se pune problema că n-am vizibilitate de domnii din mijloc.

    – Își dă jos ochelarii care oricum nu-i stăteau prea bine (uitase să-i regleze mă gândesc eu, dar nah, nu cataloghez în neștiință de cauză), se uită lung, filozofic, iar mai apoi cu o aroganță impecabilă și-un aer plin de el, îmi dă frîu frustrării mai sus menționată.

    – Băh. Da tu ști să înoți ? Că altfel n-avem ce discuta. N-am chef să mă deranjeze toți amatorii.

    Amabilitatea m-a făcut să NU pufnesc în râs transformându-mă într-un arogant fără sens. Nu vreau să sune a laudă deoarece nu e locul deloc, însă. De unde să fi știut el că eu la vârsta de 4 ani începusem să transpir clor până mi-a venit rândul la ciclu (ciclul primar) ? Mulțumesc părinților că m-au dat la o gradiniță unde o dată la două zile făceai înot. De unde să fi știut că se împlinesc nici mai mult nici mai puțin de 377 de zile de ambiție, efort maxim, antrenamente-n lacrimi, cârcei la genunchi, întorsură de tibie, asurzit și culori albe-n privire în timp ce-mi vomam magneziul aborbit înainte? N-avea de unde. Însă știa al naibii de bine altceva. Să-și dea cu părerea degeaba ! Să vorbescă doar așa că treaba il invitase să se afle-n ea.

    Mă uit mai atent la el urmând să-i răspund dar brusc observ un flacon de 2l de apă deasupra capului acoperit de casca roșie. Băi, ținând cont că arderea în urma efortului e mare in apă iar corpul trebuie hidratat constant mă gândisem că ăsta chiar nu se joacă. La 2l de lichid pe antrenament ar trebui să facă vreo doișpe mii de leghe.

    – Cred că mă descurc îi răspund cu juma de gură dar cu accent pe ”descurc”. Pe dreapta-n-colo, stânga-n-coace să nu ne pupăm. Ieși tu primul sau vi după mine? îl intreb.

    – Dă-i să te văd. Vin în urma ta așa lejer să nu te-agăț, îmi spune.

    Nu venisem la antrenament. Dar cu gândul la flaconul lui și tonul de abordare m-am hotărât pe moment să-mi schimb planul și să folosesc o treaptă superioră. Îmi dau sync la unul din ceasuri, cronometrul la celălalt și mă-nping strângând îndărjit din dinți. L-am avut in trenă după mine primii 3 metri , cât o vâslă jumate. După prima serie de 20 lungimi terminase și cască vreo 7. Puteam să observ pe fundul bazinului tot efortul lui depus, sfinții chemați în ajutor, juma de plămîn și cel puțin o doza de rugaminți adresate zeilor apei cerând parcă ajutor blondei din Baywatch. Încep a doua serie de 25, timp in care l-am ocolit de vreo tot ateatea ori și asta in 9 min. Mă opresc să-mi ud și eu branhiile cu magenziu sfințit. Ajunge cască la margine intr-o plută pe spate mai ceva ca străbunicile de pe culoarul vecin. Desfigurat, cu lacrimi în gură și nasul infundat de apă în disperarea de a-și lua oxigen, îmi spune:

    – Băh, eu te las că oricum îs de vreo oră aici și am cam terminat. Că am bagat ceva…

    – E ok. Și mâine e o zi. Merci tare de culoar. Seară faină să ai. Și-mi dau drumu. La următoarea serie 🙂

    După ce termin, lăngă sticulța mea, flaconul lui cască. Se pare că uitase de el, fapt care nu ma mirase de altfel. La plecare creierul lui era oxigenat maxim căt să-l ajute să-și care picioarele și să-și țină gâtul pe umeri. Nu observasem înainte cât din cei 2l erau consumați. Observasem acum. Cam un căpăcel și și ală probabil se pierduse după ce a deschis sticla.

    – Bă da ma lași … !!!

  25. Merg cu autobuzul si tramvaiul si ma deranjeaza foarte tare fumatorii care vin special in statie si aprind tacticos si ca o recompens bine-meritata o tigara. Apoi sufla fumul in nasul celorlalti din statie fara grija. Nu stiu cum sa le zic, mi se pare ca toti sunt deranjati dar nimeni nu are curajul sau contra-tupeul sa zica ceva. Si asa ramanem noi ‘fraierii’ sa suportam fumul…

  26. Intrebare simpla: dar este vreun semn pe usa sau scris ca ori intri descult ori iti pui cipicii aia pe pantofi?
    Si sunt de acord cu idea posterului “Fii ca Ion” pus pe usa :)) 😛
    …asa nu tre sa le spui in fata 😉

  27. Si eu am atras atentia unei doamne sa duca la loc cosul de cumparaturi, a strambat din nas si l-a dus, dar in drumul spre locul cu pricina a vazut ca mai lasasera si altii cosuri aiurea, si-mi zice vizibil afectata: “eu zic sa stati de paza in parcare.” :))

  28. Eu sunt la polul opus, adica nu ma pot abtine cand vad nesimtire si reactionez ca atare. De mentionat ca pastrez in limbaj pronumele de politete.

  29. Exact! Poate ca suntem lasi si taceti. Sau mai bine zis sunteti lasi si taceti. Pentru ca eu de exemplu am decis sa nu mai fiu asa, si cu nonsalanta spun ce am de spus. Conduc de exemplu cat mai corect pot eu sa o fac (cu semnal, asigurare, incadrare corecta, etc.) dar NU mai las nici un colcalar care depaseste coloana sa intre in fata pentru ca m-am saturat de nesimtire si asta e modul meu corect de actiune. Cand NU vom mai scuza mitocania si nu le vom permite cocalarilor sa treaca neobservati, incurajand astfel comportamenul lor, atunci vom face un pas mare spre civilizatie.
    Si neamtul (sau in orice tara de la Ungaria incolo, inclusiv) este tolerant si intelegator dar pana la un punct bine definit. Ii explica si te indruma, dar cand incalci cu buna stiinta si rea intenite regulile, ti-ai luat-o pe coaja.

  30. Vlade, trebuie sa-i facem de kko imediat, pe loc, de fata cu toata lumea. Nu intr-un mod tendentios, faca sa lasam impresia ca avem ceva personal cu ei, dar trebuie sa simta. O sa le ramana in minte momentul ala si senzatia aia iar data viitoare isi va aduce aminte si exista o sansa mare sa nu mai procedeze asa ( daca mai e vreun nebun ca ala si ma face …) In felul asta reusim sa schimbam ceva, depinde cati suntem noi si cati ei :)))

  31. <>
    Daca mitocanul ar gandi despre mine in acesti termeni, atunci ar trebui sa-l felicit, pentru ca…m-a nimerit! EU ascult Pink Floyd in masina mea veche de 13 ani si nu doar muzica, ci si versurile, care ofera (celui ce stie limba engleza putin mai mult decat media) o formidabila radiografie a felului in care arata societatea umana, cel putin din 1973 incoace!…Iar Pink Floyd, in creatia lor vorbesc suficient si despre mitocani…
    Am si un exemplu concret: spitalul judetean de urgenta unde lucrez, are o parcare destul de bine amenajata si marcata, semnalizand corespunzator cele 2 locuri pentru parcarea autovehiculelor conduse de persoane cu dizabilitati.
    Cu toate astea, unul din medicii spitalului isi parcheaza masina pe acele locuri, intr-o pozitie prin care le blocheaza pe amandoua; zilnic…; de cca 9 ani…; iar acum este la cel de-al patrulea SUV, toate fiind cumparate de noi si, pe deasupra mai procedeaza si precum gabriel oprea cu politia rutiera, in sensul ca le impune agentilor de la firma privata – sub sanctiunea desfacerii contractului de munca – sa-i tina permanent ocupate acele locuri!…
    Ce sa zic!… Sunt mandru ca ascult Pink Floyd in masina mea veche de 13 ani, dar si trist ca nu am gasit o modalitate de a-l baga in ma-sa, macar…

  32. Romanul este natia de nesimtiti care nu va pieri. Are o mostenire grea pe care, din orgoliu, o va duce mai departe, peste generatii. Spiritul de turma este ceea ce-i leaga unii de ceilalti, precum un cordon ombilical. Putreziciunile societatii se cocoata pe un piedestal imaginar, de pe care ne este frica sa le facem vant si sa le trimitem la origini. Rusine, suntem josnici, lasi, imaturi-un popor de parveniti, de mediocrii, de orgoliosi si ….