Omul care învinge spaime

Nu demult, la Faur – sau la ce-a mai rămas din Faur – dau peste asta:

Fosta „Turnătorie de Fontă”, deci, la marginea căreia era sprijinit un obiect bizar:

Şi, de undeva, de sus, bubuituri de table şi fiare călcate-n picioare, punctate cu strigăte de triumf:

Mi se promisese o surpriză, dar nu una care să-mi îngheţe sângele-n vine şi să mă intrige în aşa măsură, în acelaşi timp. Înălţimile-mi declanşează instantaneu explozii de adrenalină. A vedea pe cineva într-atât de… fericit, până la urmă, într-o situaţie în care eu aş fi paralizat de spaimă, este o senzaţie plină de contraste şi contradicţii.

Apoi, omul de pe suprastructura fostei Turnătorii de Fontă de la Faur a coborât să-şi ia monociclul pentru câteva ture pe grinzi. Am făcut cunoştinţă, am stat un pic de vorbă. În curând, povestea.