– 17 lei şi 36 de bănuţi.
Pe bandă zac o pâine feliată, câteva felii de salam, un iaurt şi, ca o meduză eşuată, o pungă flască de plastic. Proprietarul cumpărăturii îşi deschide tacticos portofelul şi forează în el. E un portofel cu feţe lustruite, întinse de efort, burduşit cu hârtiuţe, bileţele, notiţe, chitanţe, taloane, bonuleţe, facturi şi diverse alte vestigii ale unei vieţi de colecţionar de înscrisuri fără semnificaţie. Rătăcite prin papetăria comprimată până la geamăt între coperţile portofelului se află, probabil, şi câteva bancnote valabile – doar că domnul nu pare a mai şti unde.
Toată coada-i priveşte fix ceafa. Sunt priviri atât de intense încât mă aştept să-i apară dintr-o clipă-ntr-alta, cu un sfârâit de carne arsă, o gaură cât pumnul chiar acolo, între bască şi guler. Suntem 4 nefericiţi la rând şi aşteptăm, chinuit, ca domnul cu salamul să-şi găsească banii.
– Cât ziceţi? face clientul.
– 17 lei şi 36 de bănuţi, răpsunde, plat, fata de la casă.
Din burta femeii de lângă mine se aude un sfâşâietor chiorăit de maţe. În coş, un senvici şi un suc. E ora prânzului şi corporatiştii au coborât din cubicule, câteva minute, să-şi ia ceva de mâncare. Doamna se înroşeşte încă înainte de a-i termina stomacul vaietul de foame. Dacă există blestem pe lume, atunci chiar aici, la această coadă mă aştept să se materializeze, exploziv, chiar peste clientul de la casă.
În stânga şi în dreapta, celelalte cozi merg ca pe roate. Bipăie casele ca turbate, casieriţele trec vagoane de produse prin faţa cititoarelor, nu mai prididesc clienţii să-şi vâre cumpărăturile în sacoşe. Rezist tentaţiei de a mă muta, pentru că ştiu ce s-ar întâmpla: blocajul s-ar muta cu mine, desigur.
În fine, domnul cu portofelul-gogoaşă din capătul cozii mele găseşte o hârtie de 10 lei, apoi una de 5. Ne ţinem răsuflarea. Mai apar încă două bancnote verzi de câte 1 leu. Clientul le foşneşte atent, să nu fie lipită cumva o a treia, poznaş, şi le înmânează rând pe rând casieriţei: un leu şi încă un leu.
Coada tropoteşte, uşurată. Ne împingem instinctiv unii-ntr-alţii înainte, pe culoar, când loveşte dezastrul:
– Şi 36 de bani.
În mod sigur-sigur fiecare se gândeşte acum la acelaşi lucru: „Nu mai bine îi trântesc eu pe bandă 50 de bani, nu, 5 lei, ce să mai vorbim, şi scăpăm cu toţii? Merită 5 lei, chiar merită!”
Dar dacă îl jignim?
Ei, şi?
Dar dacă începe o discuţie, mă-nţelegi, dacă, de fapt, toată treaba se lungeşte, în loc să se scurteze, din cauza acestui gest? Ne foim, confuzi, balansând între catharsis şi catastrofă. Dar iată că undeva, Cineva se îndură. Clientul smulge, triumfător, o fisă arămie de 50 de bani din adâncul unui buzunar şi o plasează casieriţei, ba chiar, miracol, îi lasă restul!
La coadă, ne vine să ne îmbrăţişăm. Următorul dintre noi îşi ia repede cumpărăturile marcate de casieriţă, le îndeasă în sacoşa gata pregătită, apoi aşteaptă preţul.
– 23 de lei şi 48 de bănuţi.
– Cât ziceţi? face clientul. Toate privirile se întorc, fulgerător, spre el. În mână are un portofel cu feţe lustruite, întinse de efort, burduşit cu hârtiuţe, bileţele, notiţe, chitanţe…
****
Cu toţii am trecut prin întâmplări dintr-acestea – cozi împotmolite pentru că nu ştiu ce client nu reuşea să-şi găsească sau să-şi numere bănuţii. Degeaba te grăbeşti, degeaba suferi, lucrurile nu se rezolvă decât cu simplificarea propriu-zisă a modelului de plată. Vă recomand, de aceea, să aruncaţi un ochi pe oferta de carduri contactless Mastercard, lansate în toamna aceasta de CEC Bank. Plata contactless cu ajutorul unui card Mastercard PayPass este o chestiune de câteva secunde, în doar 3 paşi – practic, apropii chiar tu cardul la 2-4 cm de cititorul respectiv, fără a-l lăsa măcar din mână, ceea ce reduce semnificativ riscul de a-l pierde sau de a-l uita cumva la casă. În plus, plata contactless durează cu 33% mai puţin decât plata cu un card standard şi cu 52% mai puţin decât una cu bani gheaţă. Tehnologia exclude posibilitatea ca banii să fie retraşi de două ori din cont pentru aceeaşi tranzacţie. Sistemul contactless este cel mai rapid mod de plată disponibil în acest moment.
Încă un lucru: lansarea de către CEC Bank a noilor carduri contactless Mastercard Paypass vine cu o promoţie deschisă până la sfârşitul anului, în cadrul căreia pot fi câştigate mingi de rugby (semnate de Alexandru Mitu), tablete sau, marele premiu, 2 experiențe de 5 stele la Cupa Mondială de Rugby 2015 din Londra. Solicită un card contactless Mastercard Paypass direct pe site-ul promoţiei CEC Bank – click aici – foloseşte-l apoi pentru orice fel de cumpărături până la sfârşitul anului şi intri automat în concurs!


28 comentarii Adaugă comentariu
Am ras copios, ai descris zeci de minute din viata mea, la coada la Mega sau Cora si mi-ai amintit cum saptamana trecuta, la BricoDepot, un nene a platit 206,68 RON pana la ultimul ban, extras tacticos dintr-un pumn de maruntis pe care-l purta dupa sine precum sarpele cu clopotei.
Mai avem mult pana adoptam cardurile in Romania, ce sa mai zic de contactless, dar e important ca inaintam. Sunt doar beneficii: timp castigat pentru clienti, mai putin cash in management la vanzatori si… reducerea evaziunii fiscale, pentru ca banii care trec prin banca nu pot fi decat albi in acest caz, deci in final castigam toti, indiferent de banca la care cotizam.
Cand la 206,68 de lei trebuie sa platesti 5-7 lei taxă procesatorului de card (taxa variaza in functie de volum). Nu se vor inghesui prea multi sa introduca plata prin card.
In timp ce in vest procesatorul primeste 3,1 lei.
Un amanunt mic dar care face diferenta.
Imi doresc plata prin card insa comisioanele actuale sunt cu 100-130% mai mari decat cele practicate in vest.
Din cauza asta la o suma mare de bani poti chiar cere un discount (3%) daca platesti numerar 😀 ceea ce nu e rau
Comisioanele sunt cam mari, de acord cu tine.
In Germania nu prea se folosesc cardurile, se plateste destul de mult cash. La supermarket omul intinde pumnul cu marunt si vanzatoarea isi alege de acolo cat trebuie.
Am avut surpriza sa nu pot plati cu un card VISA sau Mastercard la IKEA sau in unele supermarketuri. Deci nu suntem asa inapoiati la capitolul asta.
Diferenta in Germania este ca lumea este mult mnai relaxata, nimeni nu se grabeste la cumparaturi. Nu am vazut oameni stresati in trafic sau la casele de marcat…
Intr-un mare aeroport din Germania nu am putut lua cu Visa bilet de tren spre oras. Evident, am putut folosi numerar, sau aveam optiunea folosirii altor cartele (emise sub alta sigla). Era, asadar, o problema de concurenta „in actiune”. Off-topic: cum va functioneaza corectorul de text? Mie nu mi-a corectat nimic, doar vrea sa-mi acceseze calculatorul, pentru a gasi vreun dictionar, bleah. Tot chestie de concurenta…
Incercati voi primii. Eu nu, multumesc.
http://www.forbes.com/sites/andygreenberg/2012/01/30/hackers-demo-shows-how-easily-credit-cards-can-be-read-through-clothes-and-wallets/
Daca tot ai adat linkul eu l-am citit pana la capat si in acel articol se mentioneaza ca pericolul, desi prezent, este totusi limitat la maxim o tranzactie si ca este totusi putin probabil.
asadar cardurile mele sa-mi traiasca.
Mai trebuie doar sa se invete comerciantii cu ele si sa le accepte. La Mega Image (Str Berzei, Brasov) terminalul ING de la case a fost schimbat cu unele fara RFID reader, La SensiBlue aparatul de la BRD nu functioneaza ca nu s-a obosit nimeni sa ceara plata cu el si atunci nu e raportat la Banca, la Penny market ti se recomanda sa il folosesti traditional ca se simt angajatii mai bine si exemplele pot continua.
Cardurile nu sunt cel mai sigur lucru din lume. Asa, poti sa te gandesti si ca CVV-ul e la vedere, pe card (ca si cum ti-a scrie parola pe un biletel). Unele banci nici macar nu te lasa sa dezactivezi tranzactiile pe Internet, iar parola suplimentara de la Mastercard Secure Code (sau echivalentul de la VISA) nu e ceruta de toate site-urile (in special americane).
Singura solutie e sa folosiesti un card separat (nu cel de salariu, nu cel de credit) pentru tranzactiile „nesigure”. Pe contul respectiv nu vei tine o suma prea mare de bani… Iar pentru celelalte, dezactivate tranzactiile pe Internet si alte „features”.
Nu e relevant pentru promo-ul la cardurile contactless din postarea de azi, dar referitor la situatii care tin coada in loc, sa mentionam si vrednicele de pomenire bonuri de masa! Cand clientul intinde un tenculet de bonuri pe care vanzatoarea le numara de cateva ori, dupa care ii spune clientului ca mai trebuie x lei. Clientul ii da o bancnota mai mare de x lei, la care vanzatoarea ii spune sa mai ia ceva din rafturile de langa casa, ca n-are marunt. Clientul ia un produs dupa care i se mai cer cativa banuti ca sa poata casiera sa-i dea o bancnota intreaga. Si tot asa.
Ce folos dacă avem această variantă de card şi tot vom fi nevoiţi să asteptăm în spatele altora? Portofelele cu feţe lustruite vor rămâne la fel de multe…
Eu am blocat coada de vreo cateva ori la Carrefour cand am incercat sa platesc cu cardul contactless pe care il am de ceva vreme. Cand am vazut ca nu stiu, le-am zis sa il bage in cititor.
Mai nou vad ca au invatat, nu am mai avut probleme.
Traim prea in viteza si viata trece pe langa noi fara sa stim; asa mai observam in ce lume traim si pe langa cine. Folosesc contactless (e limitat pt plati pana in 100 lei), dar nu ma impacientez cand se face coada, ca nu ia foc magazinu pt 2 min in plus, mai mult respect pt ceilalti e mai valoros. Nu o sa aiba pensionarii pensia pe carduri acum.. Pace voua!
Ar trebui sa respiram ceva mai lent, sa lasam timpul sa-si faca treaba. Viteza excesiva a vietii, creeaza stres si iritatie, si face doar sa ajungem mai repede… in groapa.
am card contactless de mai bine de 8 luni si abia cam de 2 au inceput comerciantii sa se prinda cum vine treaba asta. Tot explicam casierilor de la benzinarii si hipermarketuri ca au tehnologia, „uite, dom’le, vezi semnul asta? ai contactless!”… „?!?”… „Adica fara contact, apropii cardul si se inregistreaza plata direct, nu mai bagi cardul in aparat”… (usor speriati)”aaa… nu stiu, noi nu avem asa ceva”. Greu cu instructajul, maica.
Am observat deseori ca desi li s-a dat tehnologie avansata, romanii nu o folosesc, dintr-un soi de masochism cred – vezi Miorita.
Pentru ca am placeri din astea bolnave, mi-am tinut ‘jurnal’ de cheltuieli tot anul trecut. La final am vazut, pe categorii, unde mi se duc banii. Cand am vazut cati platesc in comisioane doar ca am si eu card ca tot omul, l-am inchis. Acum sunt si eu o ‘retrograda’ care foloseste cash.
Bun, pe firma sunt obligata sa am cont bancar, dar pe persoana fizica prefer sa strang banii aia sa-mi iau inghetata. Destul de multa, la ce sume se aduna la un an intreg 😀
Daca vorbim de cardurile de credit pentru persoane juridice, acolo comisioanele sunt criminale, 18-25% dobanda pe an … e jale.
Nu am avut in viata mea card de credit 🙂
Card de debit, BCR. Cand am tras linie, am concluzionat ca mai bine e cu banu’n punga.
Dojo, nu te contrazic, comisioanele si taxele de operare sunt destul de mari, dar unele dintre comisioane se duc in preturi indiferent daca tu folosesti cardul sau nu (la supermarket majoritatea tranzactiilor mari se fac prin card); eu accept taxele de operare drept contravaloarea unui serviciu care-mi face viata mai simpla – mi-e mai simplu sa platesc cu cardul decat cash. In plus, banii de pe card sunt safe: cand mi-a fost clonat un card banca mi-a inapoiat banii, toti. Daca mi-ar fi furat cineva banii aia cash nu-i mai vedeam niciodata.
Cardul de debit la ING Visa Contactless costa 3 lei lunar, cred ca merita banii. Ai si internet banking in banii astia. (UPS, era cumva reclama la CEC mai sus? :D)
Poate ar trebui sa re-invatam ce inseamna sa ai rabdare, ar fi un minim de respect pt unii oameni care proceseaza datele mai greu sau o simpla privire pe displayul casei de marcat ar scutii pe unii oameni de intrebari aiurea. Chiar daca CEC Bank a scos cardul ala fara contact va mai dura fooooarte mult timp pana va fi implementat cu „succesuri” si pe la magazinele din orase mai mici, comune sau sate (cu toate ca aici evaziunea fiscala e in floare). Cum de altfel sunt mici magazine de cartier in care suma se face cu calculatorul de bucatarie si nu se da bon.
Si in cazul celor care platesc cu numerar sunt 2 tipuri de oameni la cozi, si eu incerc sa intuiesc ce fel sunt cei din fata mea inainte de a ma aseza la o coada:
1. Cei care pe masura ce casiera scaneaza articolele deja isi aseaza produsele inapoi in cos sau sacose si la final deja au bani estimati pe cumparaturi+10% in mana pregatiti. Asa fac eu, mi se pare respect fata de cei care asteapta in spatele meu si de asta ma bucur ca se va introduce sah-ul in scoli.
2. Cei care o urmaresc pe casiera sa nu cumva sa uite sa le scaneze un articol, fara sa faca nimic altceva in timpul asta. La final li se spune suma, se cauta de bani in portofel si buzunare si se arata mirati de suma (nu mai zic de faza in care cer sa returneze o parte din articole pentru ca nu le ajung banii…) Dupa ce platesc se apuca sa aseze produsele in cos sau sacose, in timp ce toata coada si casiera asteapta. Mi se pare totala lipsa de respect fata de cei din jur si nu are nici o legatura cu cati bani ai in buzunar sau pe card…
Pfiuuu, numai cand ma uit si ma trec fiorii. Am avut si eun un coleg in generala care inca de pe atunci se tinea de treburi din astea, sa ii fie tzarana usoara:)) Glumesc, e inca viu si nevatamat! Ne urcasem odata intr-un bloc in constructie din zona Bd. Dacia, bloc care avea pe partea exterioara a scarilor niste grinzi de rigidizare, si tipul asta, la etajul 8 fiind mergea dintr-o parte in alta pe grinzile astea. Ca sa ma explic mai bine trebuie sa va spun ca de o parte a grinzii nu era decat golul, adica mai bine de 20 de metri de cadere libera. Ma uitam la el si ma minunam, eu care mergeam lipit de zid, pe scari fiind:))
Cam toti am trecut prin astfel de momente ,cel mai tragic e atunci cind vrei sa platesti cu cardul si te trezesti ca nu ai cu ce ,atunci sa vezi nervi in spatele tau .Dar ati avut ocazia sa vedeti coada de la bancomat cind se platesc pensiile?Daca ai suficienta rabdare poti sa afli codul PIN de la toti pensionarii din cartier,incearca sa se descurce in fata masinariei fiecare cum poate,unul tasteaza,altul numara banii,isi dau cardul unul la altul,isi spun codul pin unul la altul ,cer disperati ajutor unul la altul ,o intreaga nebunie
folosesc la cumparaturi intotdeauna doar cash dintr-un motiv foarte simplu: de ce trebuie sa stie banca unde-mi cheltui eu banii?
iar al doilea motiv: atunci cind un comerciant isi extrage banii cuveniti din contul meu de banca abia citeva zile mai tirziu, din motive de proceduri bancare, comerciantul (si inclusiv eu) creditam banca cu niste bani, uite asa ca vor ei, si mai si platim pentru asta …
Mai lăsați-mă fraților cu campaniile Mastercard și explicați-mi de ce nu pot plăti cu Visa contactless la unii comercianți. La Cora și Metrorex încerc de câteva luni și tot degeaba. Deja mă gândesc serios să îi reclam pentru abuz de poziție dominantă. Încă nu știu dacă voi reclama pe Mastercard România direct la Consiliul Concurenței, sau să scriu firmei mamă din SUA ca să le dea cîteva scatoalce filialei din România.
Dacă PR-ul Mastercard se uită pe blogul ăsta, să știți că nu glumesc.