Sigur, eram tânăr atunci, dar nu mi-e dor decât de vârstă, nu şi de decor. Problema e că, în călătoria asta, am regăsit decorul, nu şi vârsta.
Cine crede că era mai bine pe vremea aia, să facă un drum la Vidraru şi Bîlea. Sunt acolo câteva cabane ca pe vremuri. Deteriorate fizic, intacte ca atmosferă.
Luaţi „hotelul” Valea cu Peşti, de exemplu. O poziţionare excepţională, deasupra lacului, în mijlocul pădurii. Un vis pentru orice proprietar în turism, trecutul viu pentru turiştii care se opresc acolo. Clădirea a fost construită în 1969 şi renovată ultima oară probabil tot atunci. Miroase a vechi, aşa cum miros bătrânii înaintea morţii. Totul scârţîie, nimic nu se-nchide, orice e scorojit, desprins, crăpat, prăfuit, uzat, desfundat, sărac şi muribund. Covoarele din camere şi de pe holuri sunt genul „persan destrămat”. Ferestrele cu cercevele de lemn sunt putrezite. Uşile, din placaj. Clanţele zdrăngăne. Scurgerile, înfundate. La „restaurant” regăseşti meniul concediului „pe serii” de pe vremuri – porţiile sunt anonime, mici, uscate, înnodate în zgârciuri, făcute la repezeală şi, de aceea, ori prea arse, ori nepătrunse. Singurul element de modernitate – cartofii prăjiţi sunt din familia „congelatelor”. Piureul, în schimb, respectă tradiţia – e din fulgi.
Peste apă stă aşezată, pe o altă buză a lacului, „cabana Cumpăna”, gard în gard cu un camping pur românesc – adică doar o poiană unde poţi să-ţi pui cortul cu taxă, bani pentru care primeşti acces la o hazna comună denumită fără ruşine „grupuri sanitare”. Ca să fiu cinstit, aceste bude învecinate cu duşuri sunt totuşi mai rău decât orice am văzut vreodată în anii ’80. La Cumpăna este plin de „spanioli” şi „italieni”, muncitori alungaţi de sărăcie pe şantierele din Vest. Rable din aceiaşi ani ’80 au fost târâte de către proprietari până aici, pentru o vacanţă „ca pe vremuri”, când o beţie zdravănă afuma complet imaginea eşecului dimprejur.
Cât despre Bâlea… Trebuie să vezi locul ca să-i înţelegi tristeţea. Lacul e de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia, dar mizeria, răcnetele şi viermuiala de pe margini transformă totul într-un mare regret – regretul că locul a fost descoperit.
10 comentarii Adaugă comentariu
Dacă-i aşa, atunci propun ca aceste cabane să intre instantaneu în conservare. Aşa, ca o rezervaţie. Să-i spunem „Turism în Epoca de Aur”. Şi să-i trimitem în stagii de 21 zile (ca la Sindicate, pe vremuri) pe toţi nărozii care-i dau cu „ce bine era înainteeeeeeee (beheheeee)”. Cu tot cu tovarăşe de viaţă.
FABULOUS SPIRIT OF ROMANIA …
Fuck You, Tovarasi !
perfectissim scris: am fost acolo acum 3 saptamani. daca ridici privirea deasupra soselei, daca reusesti sa ignori oamenii, e paradisul. pana sa trec tunelul, dinspre Sibiu, aproape ca nu am putut deschide geamul din cauza gratarelor si a manelelor (ce le-o placea sa manance pe marginea soselei??!!!). la Vidraru parea ca se „reconstruieste” ceva, accesul catre Prometeu, pare-se. totul e gri, inghesuit, o fojgaiala ca sport extrem, cu porumb fiert, cleme de par din plastic trasparent si strassuri, iconite si piepteni etc. politisti neputinciosi care se uita cum se parcheaza pe cate 2-3 randuri. dupa ce treci tunelul, incepe infernul: daca nu eram cu masina „adecvata” as fi sfarsit pe marginea soselei, ca FOARTE multi altii. drumul este mai rau decat ce am vazut in Iugoslavia, in vremea razboiului. este desfundat de la o latura la alta; nu ai pe unde sa o iei, pur si simplu. este dezolant. voi evita Transfagarasanul, de acum…
Eu cred ca romanul n-a stiut, nu stie, si nu va sti niciodata sa faca turism. Alt popor, dac-ar fi avut Romania, s-ar fi umplut de bani din turism. Go west people…
am shi eu de zis 2 kestiuni aici:
1.subscriu integral la ce a zis dl de mai sus, cu o mica adaugire : Romanul nu shtie shi nu va shti sa faca turism – nici aici, shi nici in alte tzari.eu prin a face turism ma refer nu la activitatea lucrativa, ci „a face turism”=”a te bucura de locurile/oamenii/obiceiurile pe care le gaseshti fara sa le alterezi”…printre amicii mei e des intalnita faza ca de cate ori reushim sa ieshim din tzara e imposibil sa nu gasim vreun meltean de pe la noi imbracat in pantaloni de trening shi care vorbeshte tare
2.@someone: maître, respectul meu maxim ca nu-tzi faci vacantza in resort pe vreo insula de fitze, ci pe aici prin patrie, fiindca banuiesc ca alegerea a fost facuta fara sa fie pe primul loc costurile
Fii Reporter special pe subiectul ăsta!
@enda: complimente pt idee!!! ar face vlad o treaba faina la un subiect ca asta
@ enda -> … vine de la Innuennda ? Mi-e dor de avocata mea preferata ! 😛
Cata dreptate ai. Din pacate oameni de genul asta sunt prin foarte multe locuri pe la noi. La fel e si in Piatra Craiului, cel putin langa Zarnesti. La fel e si pe litoral… la fel.. la fel…
Vorbeam acum 2 ani cu Dl. George, unul din meteorologii de pe Vf. Omu, din Bucegi, si mi-a spus ca fiul lui in fiecare vara isi aduce prietenii pe munte, la strans gunoaie, si numai din zona aia aduna cel putin o remorca de tractor… pe vara.
Subscriu si la ce a zis Curly: „“a face turismâ€=â€a te bucura de locurile/oamenii/obiceiurile pe care le gaseshti fara sa le alterezi—.
Foarte frumos scris articolul, felicitari.
Si Transfagarasanul …