Argentina: alte asemănări şi o diferenţă

Am ajuns în Buenos Aires a doua zi după primul tur al alegerilor prezidenţiale, câştigate de Cristina Fernández de Kirchner cu 54% din voturi – la o distanţă ameţitoare de principalul ei contracandidat, un (deja) anonim care a obţinut doar 17%.

Nu ştiam mare lucru despre istoria din spatele realegerii Cristinei, nici nu eram în vreun fel preocupat de politica din Argentina şi nici nu-mi plănuisem curiozităţi în această privinţă, dar mi-a fost imposibil să ignor subiectul. A doua zi după alegeri, semnele campaniei electorale erau încă omniprezente pe străzile, faţadele şi chiar trotuarele oraşului. Peste tot, stenciluri şi grafitti-uri cu silueta Cristinei, îndemnuri şi chemări, „Vamos Cristina!”, „Cristina o nada!”, „Con Cristina a la Victoria!”, un potop de mesaje de o mare varietate, datorată fie unei echipe de campanie profund dedicate şi extrem de creative, fie unei reale pasiuni populare pentru femeia din cursa prezidenţială.

În privinţa afişelor oficiale, însă, doar câteva ipostaze ale candidatei şi, dintre acestea, un singur cadru dominând întreaga linie de comunicare: sub sloganul „Cel mai bun omagiu – sprijinul poporului tău”, Cristina apare îmbrăţişând, abandonată, un bărbat triumfător, cu braţul drept ridicat, cu privirile îndreptate spre ceruri, în extazul victoriei. Pe inelarul stângii – care o strânge la piept, protector, pe Cristina – străluceşte verigheta. Afişul, în toate dimensiunile, putea fi văzut peste tot în Buenos Aires.

Eroul imaginii este, evident, bărbatul – Néstor Kirchner, fost preşedinte al Argentinei între 2003-2007, omul căruia i se atribuie miracolul economic al ţării, tradus în cea mai rapidă creştere economică din emisfera vestică din ultimul deceniu, creştere venită aproape imediat după cel mai răsunător faliment naţional din lume din ultima sută de ani. Néstor Kirchner, fostul soţ al Cristinei.

N-are importanţă că eroul este mort, răpus în urmă cu un an de un atac de cord. Aşa mort, el a participat activ la campania electorală, în afişe menite să smulgă lacrimi argentinienilor sau în discursuri care au smuls fără greş lacrimi Cristinei, preşedintele în exerciţiu, candidat pentru un nou mandat.

Pentru argentinieni, firi pasionale, tragismul cuplului Néstor/Cristina Kirchner rezonează cu tragismul cuplului Evita/Juan Peron, de la jumătatea secolului trecut. La vârful statului s-a desfăşurat o telenovelă reality – fostul preşedinte de mare succes, care s-a retras pentru a-i face loc soţiei, sprijinind-o din umbră, a murit fulgerător, lăsând-o văduvă de tânără, cu o naţiune pe cap şi cu o inflaţie în continuare galopantă. Văduva promite naţiunii că va duce mai departe visul lui Nestor şi, ca orice femeie puternică, nu se sfieşte să-şi arate (convenabil) slăbiciunile la mitingurile electorale, unde îşi pierde siguranţa vocii şi îşi strică rimelul când îl invocă pe răposat.

Cum să n-o votezi când te emoţionează şi se emoţionează în modul acesta atât de uman?

Contează mai puţin că averea cuplului Kirchner a crescut cu 700% după ce a ajuns la putere. Contează mai puţin că văduva, care a jurat să nu mai îmbrace decât negru după ce a lovit-o destinul, a afişat în public cel puţin 200 de ţinute negre diferite în anul care a trecut de la marea despărţire.

Nu contează, argentinienii par să ierte din toată inima mizilicuri lumeşti de acest gen dacă-i înalţi cu lacrimi şi emoţii.

Pentru educaţia mea sceptică şi rezervată, modul în care echipele de campanie au speculat această poveste atât de personală este deconcertant şi uşor respingător. În Europa, ideea guvernării în cuplu, soţ-soţie, şi-a atins apogeul şi a ieşit din modă odată cu Constantin şi Elena* – încercările de replicare a succesului celor doi au eşuat în tot soiul de momente istorice neplăcute (amintiţi-vă de Nea Nicu şi Coana Leana, dacă vreţi exemple).

Dar, ca de obicei, poate că sunt eu prea rezervat şi prea sceptic. Nu de alta, dar cunoaştem cu toţii, prea bine, un politician dâmboviţean de mare succes care, deosebit de puternic fiind, nu s-a sfiit niciodată să-şi arate, deosebit de convenabil, desigur, slăbiciunile în momente cheie, în transmisiuni directe pe toate canalele tv.

După cum spuneam – mi se pare că între noi şi argentinieni sunt multe asemănări – mai puţin miracolul economic, deocamdată.

Călătoria la Buenos Aires a fost sponsorizată de Stella Artois World Draught Masters.

_________________
* asta e o greşeală; Constantin şi Elena erau fiu şi mamă, nu soţ şi soţie, cum am scris. Scuzaţi rateul. Cu Nea Nicu şi Coana Leana, în schimb, sunt absolut sigur c-am nimerit-o.