După 4 ani, autostrada Bechtel are 5 km asfaltaţi din cei 415 prevăzuţi. Şi ăştia 5 sunt în mijlocul pustietăţii, inutilizabili. Ar fi trebuit să fie 60 până la sfârşitul anului – dar, chiar dacă s-ar fi realizat, n-ar fi dus nicăieri. Ar fi lipsit legăturile. Compania a încasat juma de miliard de euro şi n-a livrat deocamdată nimic utilizabil. Costul total estimat la începutul lucrărilor – 2,2 miliarde de euro, pare acum un vis frumos.
Totuşi, nu vă imaginaţi că pe traseul Braşov-Borş se stă. Bechtel are mii de muncitori la treabă, taie dealuri, sapă, nivelează şi, mai ales, aşteaptă după statul român.
E ca într-o cârdăşie interlopă, în care fiecare are de ascuns trădări faţă de celălalt. Bechtel a obţinut contractul „paraşutat”. România voia tare în NATO şi ăsta a fost preţul către singurii care puteau decide – americanii. Studiul de fezabilitate a fost făcut pe genunchi, în mai puţin de o zecime din timpul necesar. Costurile – doar o estimare grosieră. Contractul e atât de scandalos întocmit, încât e ca-n Murphy: România nu poate câştiga în jocul ăsta, nu poate face egal şi nu poate nici măcar să se retragă. Unul dintre foştii directori ai Bechtel i-a spus reporterului: „Când am citit prima dată documentul, am chiuit de bucurie”. După 2 ani, omul s-a mutat dincolo, la Ministerul Transporturilor. A recitit contractul de pe poziţia opusă şi l-a luat plânsul.
De cealaltă parte, metehne de Dâmboviţa, apucături fanariote. Dacă tot trebuie să plătească românii un preţ piperat pentru siguranţa ţării, de ce să nu se strecoare şi nişte comisioane pentru confortul câtorva? Aţi auzit de firma de avocatură „Cecilia Popa şi Asociaţii”? Nici noi, dar această firmă a primit, prin încredinţare directă, sarcina de a se ocupa de toate exproprierile de pe traseu. Firma e timidă şi nu vrea să spună cât a încasat până acum. Totuşi, socoteala e simplă: 12.000 de dosare gata până acum, a câte 1.500 de euro dosarul, egal 18 milioane de euro. Cât din aceste 18 milioane or fi rămas, totuşi, dnei Popa şi Asociaţilor? Şi unde s-o fi dus restul, la ce „asociaţi”? Reporterul bănuieşte, dar nu poate afirma.
Mai departe. Guvernul nr. 1 a semnat, guvernul nr. 2 a dat vina pe moştenire, a oprit totul, a ameninţat cu DNA, a promis că renegociază, dar asta era imposibil (contractul!). Guvernul nr. 2 a pierdut un an şi tot ce a obţinut a fost să ia de la Bechtel proiectarea a 6 din cele 8 tronsoane ale autostrăzii. Ştiţi unde sunt proiectele respective? Să ne ziceţi şi nouă, că noi nu le-am găsit. Chiar dacă Bechtel ar termina la timp tronsoanele pentru care are proiect, s-ar opri. Românii nu le-au făcut pe ale lor, în schimb se ceartă şi, în general, se feresc ca dracul de tămâie de contractul ăsta – în fond, e neplăcut să tot explici la DNA cum e treaba cu betoanele şi viaductele.
După ce companiei Bechtel i-a fost paraşutat contractul de 2,2 miliarde de euro, europenii s-au enervat. Comisia a ameninţat cu blocarea fondurilor, cu Uniunea, cu aderarea, cu Schengen şi cu toate alea. Drept urmare, au primit şi europenii feliuţe de tort – englezii au luat pre-evaluarea, francezii consultanţa. Şi, ca să-i mulţumească de tot, Guvernul Năstase a promis Uniunii propria ei autostradă – cea între Arad şi Sibiu. Şi aceasta e numărată acum de ministrul Orban la cei 2000 de km ce vor fi construiţi în România în următorii 8 ani. Promisiunile trebuie ţinute, nu? E uşor când plata o facem noi, contribuabilii.
Subiectul Bechtel este o investigaţie imposibilă. Nimeni nu spune mai nimic, trebuie să sapi, să sapi, să sapi după filoane false cu speranţa că vei da de vreo pepită, la un moment dat. Nimeni nu spune, de exemplu, nici măcar atât: că este o autostradă strategică, deci construită după standarde militare. Asta costă enorm, dar povestea e secret de stat, aşa că nu se vorbeşte. O bună parte a contractului este, de altfel, secret de stat. Dacă afli totuşi ceva, ajungi să te-ntrebi cine o să vină-n vizită la redacţie ca să te-ntrebe de sănătate după ce publici.
Dar puteţi vedea vineri seară, la Reporter Special Antena3, dacă nu dezlegarea enigmei Bechtel, atunci măcar o tomografie a unei afaceri care va costa România bani, energie şi nervi mulţi ani de-acum înainte.
Titlul provizoriu al anchetei semnate de Anca Grădinaru era „Bechtel – şantierul de 1000 de ani”. Dup-aia i-am spus, simplu: „Bechtel – autostrada tuturor minciunilor„.
La Antena 3, vineri de la 23.05 şi în reluare duminică, de la 13.05.
8 comentarii Adaugă comentariu
ca si asa se vorbeste o tona in campania electorala de autostrazi. dati-le peste bot 😆
o mizerie, intr-adevar!! dar, corvoada asta putea fi transformata in avantaj (macar sa fi facut naibii mai mult de 5 km, chiar si cu forta). din ce vad in promo, imi pare un reportaj „greu”. astept sa-l vad. urmaresc emisiunea. e doza de „altceva” in oroarea asta superficiala de pe televizoare:) admir toti realizatorii, in special pe anca gradinaru asta. am mai vazut un reportaj de ea, nu mai stiu care. e buna, ca si restul oamenilor. keep up the good work!!
Sper sa nu ma uit iarasi la alta ora ca atunci cu gimnastele ! 😛
Macar nu am scapat emisiunea duminica ! 😀
Amaritii de microbisti care s-au uitat (DEGEABA) la meciuri ureaza Antenei 3 mult succes in munca de postare a emisiunii pe site, cit mai rapid si cit mai vizibil. Cu multumiri anticipate.
sper ca macar nepotii mei sa apuce sa vada aceasta autostrada. atept cu nerabdare sa vad reportajul. complimente echipei antena3, in special idolului meu, mircea badea 🙂
Am auzit ca muncitorii romani s-au plans ca aia de la Bechtel subcontracteaza firme turcesti de constructii, care la randul lor aduc muncitori turci pe sume enorme si care isi bat joc de lucrarile la structura, adica nu respecta normele la betoane si pur si simplu cosmetizeaza defectele – mai tineti minte cate s-au prabusit in Turcia la cutremur?. Mai rau, cica lasa treaba neterminata, umplu cu pamant, si se muta apoi la alta structura (viaduct etc) si asa mai departe. Inginerii nu au cui sa se planga iar sinducatul s-a dat cu sefii. Tara as vrea sa stiu cum sta, de fapt, treaba.
E muult de sapat! Pe mine ma apuca o furie neputincioasa de fiecare data cand aud de subiectul asta.