În genunchi mă-ntorc la tine
Nenorocirea s-a declanșat la 15 minute după decolare, exact când pilotul a stins semnul de centuri legate. Avionul Airbus A-319, plin ochi cu 140 de pasageri la bord, tocmai ajunsese la altitudinea de croazieră, după o decolare cam hâțânată de pe Charles de Gaulle. Urma un zbor de 3 ore și un pic până pe Otopeni și, pentru mine, 3 ore și-un pic de chin, inițializat cu o simplă apăsare de buton de pasagera din față.
De câțiva ani încoace nu mai poți zbura la economy dacă ești claustrofob. În sicriu ai mai mult spațiu între nas și capac decât ai în avion între spătarul scaunului din față și dinții tăi când se lasă vecinul pe spate. Dacă te ia strănutul, ți-ai spart și nasul în tetiera din față. Dacă tragi aer în piept absorbi și părul vecinului. Dacă tușești, îi fluturi urechile. De fapt, e mai avantajos în sicriu decât la economy pentru că măcar în sicriu nu te mai interesează situația. La economy, încă suferi. La economy înțelegi, deodată, cam ce trăiesc vacile transportate în camioanele pe care le mai depășești pe șosele – doar că vacile măcar nu primesc mâncare de avion, deci chiar și ele sunt mai câștigate.
Când femeia de pe scaunul din față a apăsat butonul și s-a lăsat 3 centimetri spre mine, mi-a făcut o declarație de război. Mișcarea aceea atât de măruntă a scos la suprafață nazistul din mine, un nazist obsedat de comprimarea subită a propriului spațiu vital. La decolare, între spătarul meu și spătarul ei era distanță de-un femur și-o rotulă. Deodată, rotula n-a mai încăput. Nu voiam să mă despart de rotula mea, dar împreună nu mai puteam sta. M-am zbătut ca un înecat înainte să se ducă la fund. Rotula a protestat dureros dar aproape că am putut să-i simt vecinei rinichiul stâng în vârful genunchiului meu.
S-a foit, iritată. S-a întors, mi-a privit genunchiul ca pe-o scârnăvie de-aia care-ți înfundă scurgerea și și-a ridicat privirea, pieziș, spre mine:
– Nu mai face cu genunchiul, mi-a scrâșnit.
O, suntem la pertú? Abia-trezitul meu diavol nazist a-nceput să urle: adă Mauserul, adă Panzerfaustul, schnell, schnell!
– Nu-ncap. Dacă nu te-ai fi dat pe spate, aș fi încăput, cât de cât.
– Nu mă interesează, a făcut ea.
– Atunci suportă, i-am mârâit în replică.
S-a trântit în spătar, a apăsat pe buton și s-a-mpins în cotiere, ostentativ. I-am răspuns cu rotula dreaptă, sper că i-am nimerit ficatul.
Recunosc că, în următoarele 3 ore, mi-a făcut plăcere să mă mișc fără rost, să deschid și să-nchid cu zdrăngănit măsuța, să mă mai ridic, din când în când, apucându-mă de tetiera din față, să bat cu picioarele-n podea în ritmuri fără ritm, să mă joc cu suflanta de aer condiționat de deasupra. Mi-am dorit depresurizări, turbulențe planetare, un islamist în cabină, iaurt vărsat din greșeală în poala nemernicei, i-am dorit un bășinos lângă ea sau sau măcar un yoghin indian nespălat de 7 ani, cum am cunoscut eu o dată, de la 10 rânduri distanță, într-un zbor din Asia. Și, cel mai rău, am vrut s-o bat pe umăr și s-o-ntreb de ce are nevoie să se lase pe spate cu scaunul când, la câtai curul trage după ea, ce-i trebuie e doar un scaun dublu în lățime.
Acum îmi pare rău că am fost așa nasol. Mi-e chiar un pic rușine (și nici rotula nu mă mai doare) că o companie aeriană a reușit să mă transforme în doar câteva ore într-un mitocan atât de hotărât.
Dar, ce să spun, lecție învățată. Data viitoare nu mă mai las păcălit. Data viitoare nu voi mai reacționa așa urât când mă atacă spătarul scaunului din față la clasa economy. Data viitoare o să-mi iau un knee defender, nene.
Zen, fir-ați ai dracu’ cu mă-ta. Zen.
Râd în birou de zici că-s bolnav!
Zen!
Locurile din dreptul usilor de evacuare centrale sunt mai spatioase. Insa costa ceva extra.
Un minim pe care ar putea să-l facă companiile aeriene ar fi să împartă scaunele în lăsabile și nelăsabile. Dacă toți dintr-o secțiune sunt cu scaunele lăsate, n-ar mai fi motiv de supărare.
N-are nici o legatura. doar spatarul se lasa pe spate, sezutul e fix. Cu alte cuvinte, chiar daca spatele e mai … in spate, genunchiul e in exact acelasi loc, si tu te bucuri de acelasi inconfort.
bucuresti
incearca data viitoare sa nu fii deloc mitocan si sa vorbesti frumos
e posibil sa ai o surpriza
Nu exista surprize placute. Degeaba te agiti. Vorbitul frumos nurezolva nimic in avion cind e vorba de lasat scaunul pe spate.
N-ar trebui ca întâi persoana din față să vorbească frumos? Un „puteți, vă rog, să nu mai scrâșniți cu genunchiul în spătar?” lângă un zâmbet ar face minuni. 🙂
Cand am citit titlul, am crezut ca e o declaratie de dragoste! apoi… am ras cu lacrimi! :))))) (ma scuzati!)
Ai facut un birou intreg sa rada in hohote. Esti declarat „comediantul” zilei si cu prima ocazie cand ne vedem o sa iti dau si decoratia cuvenita! 😀
Incearca microbuzul spre bragadiru sau pantelimon sa vedem care varianta e mai buna! 🙂
Data viitoare apeleaza si tu la diplomatia damboviteana
Mulți oameni nebuni pute pe lumea asta. Unii scapă și își fac blog. :))
Era „pe“, al naibii autocorrect!
Am 1.84 si ocazional ma mai lovesc de spatarele din fata mea, insa daca-mi trag si eu curul pana in spatar atunci nu ating. As putea spune ca in cazul tau e culpa comuna. Si totusi Knee defender nu suna rau deloc!!!
Bine ca nu miroase a piftele cu usturoi si parizer precum in Atlasibul vietii. Daca mai pui si faptul ca pe unele rute faci 3 zile, iar unii dintre pasageri sub pretextul ca li s-au unfalt picioarele se descalta, sigur ti-ai dori ca la urmatorul popas sa plece autocarul fara tine. Disconfort la rang de arta :))
Super! Felicitări pentru scriere, compasiune pentru zbor! Da, dar ai fost la Paris!
Comfortul e direct proportional cu pretul platit pentru cursa. Pe viitor iti recomand clasa business. Sunt sanse mult mai mici sa intalnesti spatare de scaun agresive. Din pacate un pachet complet care sa includa si bune maniere n-o sa gasesti. Cu astea vii de acasa…daca le ai.
Iti achiți si tu „extra legroom”, data viitoare 😉 De altfel, poti sta mai drept in scaun, cu picioarele ușor intr-o parte…sau te așezi in fund pe culoar, faci urat ca nu încapi in scaun si să-ți dea alt loc 😀
Uneori, azi e mai bine decât ieri (http://mcscrib.blogspot.ro/2016/03/loc-de-munca.html). Alteori nu…
Dar zboara la business daca nu-ti plac conditiile. Din povestea ta reiese ca ai fost cam magar cu o tipa pt ca ai crezut ca ti se cuvin niste drepturi in plus fata de ceilalti pasageri.
Also „kneedefenders” sau orice alta forma lor sunt ilegale. Intr-un zbor de Geneva mi-a pus si mie un frustrat o astfel de prostie si nici nu am vorbit cu el, am chemat direct insotitoarea de zbor, care intr-un final i-a spus ca-l da jos din avion daca nu le scoate.
Adapteaza-te la societate sau plateste in plus pentru confort. Dar nu-i pedepsi pe cei din jurul tau.
Multi nesimtiti ca dna si cei care o aproba gasesti prin avioane. Nu i interseaza ca se serveste masa ca ai lichid in pahar sau ai laptopul pe masuta, ei se trantesc la maxim pe spate…se arunca efectiv…ca multi sunt si cu porci generosi papati recent. Si cu riscul de a parea mitocan..de cele.mai multe ori doamnele au o lipsa crasa de educatie (vb de avion evident)..
La A320 recomand cu caldura randul 11! Nu costa suplimentar, dar este la una din iesirile de urgenta si are loc suficient la genunchi (eu am 1.95). Dar acum, nu stiu cum e la A319…
Ai scapat ieftin:) Cand ai fost in State, cred ca ai avut norocul sa prinzi un loc la margine. Eu am stat pe cel din mijloc din cadrul locurilor de mijloc. Ca pe transatlantice, pe fiecare rand, sunt cate 4 locuri pe laterale si cinci in mijloc.
14 ore :((((
Se vede ca nu zbori prea des, nu prea stii cum e cu regulile in avion.
sigur, acum e abia a doua oară când am zburat, prima a fost cu balonul.
Eu sunt scund si asta vine cu unele dezavantaje. Cei inalti au unele avantaje pe care nici macar nu le realizeaza. Totusi in avion ma simt ca el lider mahimo. In avion cei inalti sau grasi ar vrea sa nu imi satisfac confortul doar pt. ca avioanele nu s-au gandit la ei.
Ar fi nedrept sa ii las farama de confort doar pt. ca saracul pasager e inalt. Intrebarile si bagarile in fata doar ca nu „v-am vazut” isi gasesc o mica razbunare.
Parca e faza din Seinfeld.
în avion îi invidiez cu patimă pe prietenii mai scunzi ca mine.
Probabil cu balonul de sapun.
Am ras cu lacrimi :)) multumesc ca mi-ai facut ziua mai frumoasa :*
Poate ne spui si compania , asta pentru ca de cand călătoresc eu la clasa economy, nu am avut norocul sa nimeresc scaun care se lasa pe spate . Poate schimb si eu compania :)))
Punctul de limita a suportabilitatii il inteleg perfect. Fara vreo ironie spun asta.
Evident, mitocania mea, mitocania con-zburatoarei si mitocania companiei aeriene sunt lucruri complet distincte una de alta. Culpa nu se imparte.
@mutareainplic: da, dadusem reply, dar nu s-au „asezat” cum trebuie.
Poate am citit eu cu vocea interioara gresita, dar nu am sesizat nicio autoironie. Mi se pare ca se pune vina pe compania aeriana si pe tipa care si-a lasat scaunul, ambele cazuri fiind pe langa (cum zice noul meu prieten @curly mai jos).
Vai de mine cat am ras…. si cu lacrimi… bine ca nu prea zbor cu avionul. Dar o piuneza nu ar fi binevenita? 😀
if it is not boeing i’m not going
Ca cineva care are 154 de cm și a călătorit de prea multe ori (~100) cu avionul:
– nu e vina celui din față că tu ești înalt;
– e dreptul fiecărui călător să extindă scaunul atâta vreme cât există functionalitatea asta a scaunului;
– ca să fie lucrurile civilizate, nu văd niciun sens să te superi pe cel din față că apelează la un drept al lui, te poți supăra cel mult pe compania aeriană că îți oferă condiții prea înghesuite;
– pentru anumiți călători, care practică sportul ăsta cu mersul cu avionul foarte des, extinsul scaunului și profitatul de 2 sau 3 ore de somn nu e un lux, e o necesitate și anumiți oameni își iau la checkin anumite locuri în avion, care știu că se pot extinde.
~E dreptul oricui sa lase pe spate scaunul din dreapta, in timp ce copiii pe bancheta isi vor tine suzeta cu genunchii.~ ca doar de’ea exista optiunea de rabatare…sa ai dreptul s-o folosesti.
Exact, doar ca unele minti „luminate” nu inteleg chestia asta.
In plus – cum sa te mandresti ca ai fost un badaran care i-a impins scaunul unei doamne?
Chiar daca s-a adresat la pertu, respectul se castiga, iar tu ai castigat maxim 7 fridigere de carne bine meritate.
andreiX, chill coae, esti complet pe langa
@Andrei: Banuiesc ca a fost un reply al mesajului meu; daca nu, imi cer scuze.
Impresia mea este ca textul nu e deloc infatuat, ba dimpotriva, sub masca (auto)ironiei, este acid si cu unii si cu altii.
Am dimensiuni similare cu ale tale (poate 2-3 cm mai putin pe margine)… dupa un drum cu un A319, si un vecin imbecil pe scaunul din fata care a lasat brusc tare si hotarat spatarul pe spate cand eu aveam genunchiul pe laterala pus dumva intre scaune, am umblat cu o carja o saptamana dupa. Am avut la aterizare genunchiul cam cat capu’ de umflat, tinut in spate doar de blugi, pe care a trebuit sa ii tai sa ii dau jos.
A, si am stat la geam… statul cu spatele drept era imposibil, stateam practic aplecat spre vecinul din dreapta.
Cam „ciudat” articolul. Iar cand spun ciudat ma refer la faptul situatia din srticol nu are cum sa fie o prezentare a realitatii. Mai pe scurt minte de dragul unui articol cu ajutorul caruia da acord nesimtirii.
De ce minte articolul asta? Pentru ca oricine a mers cu avionul (chiar si pe ruta CDG – OTP) stie ca picioarele nu ii sunt deranjate de spatarul pasagerului din fata. Singurul care se lasa cativa centrimetri este spatarul. Doar daca ai peste 1.85-1.90 poti avea o problema. Dar asta nu cauzata de spatarul lasat de pasagerul din fata. Sau daca iti tii genungii pe spatar ca un nesimtit… aici ar putea fi problema.
@curly: ai prins si tu tastatura si ai zis sa rupi comentariile?
băi, are dreptate, chiar ești pe lângă, dar nu ne supărăm 🙂
Sa mai spunem si un banc:
Un pustiulica de vreo 5 ani face iures prin avion: alearga, tipa, deranjeaza pe toata lumea.
Stewardesa disperata se apropie si-i spune: baietas, nu vrei sa joci un pic si pe afara? 🙂
Domnule Ziarist, nu este vina femeii ci a companiei aeriene care nu a lasat spatiu si daca scaunele din fata au fost prevazute cu lasarea spatarului, mi se pare de mare porc sa lovesti femeia, ea fiind nevinovata ca are o asemenea facilitate si o si foloseste. Aveam alta impresie despre tine. De ce nu ai facut scandal la compania aeriana ca nu iti convine, plateai in plus si iti dadeau un scaun ca pentru tine? Foarte urat mi se pare, sa mai si scrii despre asta dupa ce ai lovit ca un mitocan femeia nevinovata. Este prevazut undeva cand se lasa scaunul pe spate si cand nu? Nu este. Atunci? Ce doresti? Oh,,, nu ma intereseaza ce doresti. Taran roman.
Doamnă, cu umilință îmi cer iertare, ce să fac, pentru acest text umoristic pe care l-ați luat drept documentar. Să știți că nici nazist n-am în mine, darmite Mauser sau Panzerfaust (Panzerfaustul trebuie pus la cală, că nu încape în compartimentul de deasupra).
miruno, zi ca nu tu erai in fata 🙂 🙂
Doamna comentatoare, evident este vina individei din față pentru că și eu sunt prevăzut cu mațe și cur dar nu trag bășini când e cineva în zonă.
Tocmai ce-am zburat cu Ryanair pentru prima data. N-am vazut sa aiba buton de lasat spatarul. Bine, n-au nici chestia aia gen plasa in care era pus un pliant, o revista sau o punga pentru cazuri extreme. Am zburat cu 737 seria 800 dus si 900 intors. Nu stiu daca e un standard la ei dar, merita investigat pentru a evita acest neajuns 😉
RyanAir nu are reclining seats ca să reducă costurile de mentenanță iar buzunarele au fost desființate ca să reducă costurile de curățenie 🙂
Vlad, esti unic! Inca o data iti spun,te iubeeeeeeeeesc pentru tot ceea ce esti!
Problema este ca toate companiile aeriene ofera aceleasi conditii. Si cele de fite si cele de cost redus au acelasi spatiu intre scaune. Diferenta o face fursecul si locul de imbarcare 🙂 !
Da Vlad, dar zburai prin spatiu, erai practic un erou mitologic. Mai conteaza acum ca te dureau genunchii de la zbor?
🙂 coreeect 🙂
Uite o situatie in care ma bucur din plin de cei 161 de cm ai mei. Am loc, am spatiu. 🙂
Celor care sustin dreptul de a rabata scaunul le amintesc ca una dintre definitiile democratiei este aceea ca drepturile mele se intind pana acolo unde nu incalca drepturile altora.
Eu personal nu am vreo problema cu scaunele rabatate, am 1,5 m, incap si intr-o cutie de pantofi.