25.000 de jurnalişti din toată lumea vor intra în China în următoarele 3 săptămâni, cu acreditări pentru JO 2008. Printre ei, şi mulţi colegi de-ai noştri, majoritatea din redacţii sau din departamente de sport.
Deşi nu m-aştept să încerce cine ştie ce în afara stadioanelor, mai ştii, poate că unii se simt brusc reporteri de teren şi doresc un story despre „realităţile chineze”. Lor le recomand să descarce (şi mai ales să citească) „Ghidul Reporterului la Olimpiada din Beijing„, realizat de Human Rights Watch, postat azi pe site-ul organizaţiei. E-n engleză, pentru cine nu-şi dă seama.
Mai ales partea aia cu responsabilitatea jurnaliştilor e interesantă, pentru că lor, cetăţeni străini fiind, nu le va face (foarte probabil) nimeni nimic, dar contactelor lor din China (foarte posibil) da, imediat ce se încheie Olimpiada.
Pentru bloggerii care ar urma să relateze de la Beijing (chiar aşa, o fi vreunul din România?) exită un capitol aparte.
Drum bun şi baftă.
5 comentarii Adaugă comentariu
Apropo – in China pentru a inscrie un website sau blog trebuiesc parcurse aceleasi formalitati ca pentru un ziar sau un post de radio.
Complicat cu bunul gust al ziaristilor sau bloggerilor… intr-adevar… Mai ales pt. cei care se scalda in prost-gust… e si normal sa nu mai stii sa deosebesti…
Prost-gustul devine normalitate, iar bunul-gust ideal intangibil…
Asa relativ o fi si cu stirile negative ?
Oare e negativ ca i-a dat cu toporul in cap dupa ce a violat-o ?
Oare e pozitiv ca Daria Visanescu e campioana mondiala si europeana la sah la 10 ani ??
Cine mai stie ? Cine mai poate decide ?
Trebuie vreo comisie ceva…
@FYT: partea misto e ca si Prodi avusese, anul trecut, ideea de a sustine propunerea unui ministru d’al sau care prevedea, intre altele, plata de taxe de pe urma blogarelii, ca si cum blogul ar fi obligatoriu o activitate lucrativa, aducatoare de profit. A, dar asta e Italia, tara care vrea sa introduca amprentarea sine-die si sine-qua-non!
in rest: ma intreb daca pentru ziaristii straini va fi deschisa o retea total independenta de restul firelor ce leaga China de internet; nu de alta dar atat in Tunisia cat si in Siria, accesul la network este puternic filtrat. Culmea e ca poti citi, intr’un iCafe din Latakia, parerile anti-Damasc publicate in, sa zicem, New York Times dar si harti Google pe care sunt postate locatiile presupuselor situri nucleare siriene dar nu ai voie pe blogspot sau wordpress.
China are si ea, din acest punct de vedere, limitele ei!
@ leapsa -> mereu plina, restul nu mai conteaza.