Există în filmul Shakespeare in love o replică formidabilă, rostită de directorul teatrului unde dezastrul pare o constantă iminentă: „Totul va fi bine. Nu ştiu cum, e un mister.”
Concertul aniversar Europa FM de sâmbătă a început sub iminenţa dezastrului, cu o ploaie care a gonit publicul chiar în ultima oră de dinaintea cântării. Când am ajuns eu la scena din parcul Tineretului, pe la 17.00, lumea pleca în ritm alert. În spatele scenei, feţe lungi şi mutre plouate. Programat pentru live pe Music Channel şi la radio, concertul nu putea fi amânat.
Apoi s-a întâmplat misterul. A ieşit soarele şi în mai puţin de jumătate de oră spaţiul din faţa scenei s-a umplut. În altă jumătate de oră mulţimea se întindea până la intrarea în parc, după care oamenii au început să umple spaţiile laterale, pe scările şi colina din dreapta scenei. Spectacolul a început să urce în intensitate şi aşa a ţinut-o, crescendo, până aproape de miezul nopţii, când a cântat Ştefan Bănică Jr.
Eu am stat în backstage, curios să văd ce se petrece în spate la asemenea manifestări. E un caleidoscop haotic de mici întâmplări şi mari emoţii. Artiştii au emoţii şi, după fire, îşi maschează sau nu crisparea. Sunt ca peştii pe uscat, şi au nevoie de vibraţia publicului ca să-şi revină. Se repetă mici pasaje, se schimbă costume, se verifică machiaje. Iubitele-şi sărută vedetele. Pe ici, pe colo, apar groupies care n-au ochi decât pentru artistul preferat. Dansatorii se încălzesc, spectaculos, zburând prin aer printre oamenii de la tehnic şi printre producătorii show-ului. Se umblă de colo-colo, se tropăie pe loc, nervos, se strigă încurajări care, din spatele scenei, rămân neauzite.
Găsiţi nişte fotografii din backstage pe contul meu de Facebook şi pe cel de Google+. Pentru blog, am păstrat doar cadrul de mai sus.
