Mi se oferă posibilitatea de a-mi înfrunta o spaimă veche: frica de înălţimi. Când spun „frică, spaimă”, folosesc eufemisme. De fapt, seamănă mai degrabă cu o glaciaţiune paralizantă, cu o ceaţă cerebrală care mă curpinde pe orice balcon mai sus de etajul 5.
E ca o comă în care înţelegi şi simţi ce se-ntâmplă în jurul tău, dar stai încremenit, paralizat, incapabil de reacţie.
E complet ilogic, ştiu, dar fobiile n-au logică – tocmai asta le face de neînţeles şi, într-o oarecare măsură, amuzante, atâta vreme cât le priveşti la alţii.
Mi s-a spus că arăt… memorabil (să zicem) aşa, agăţându-mă de grinzile turnului Eiffel, sau lipit ca timbrul de pereţii turnului Galata sau, în fine, cu stâlpii câte unei campanile îmbrăţişaţi, pătimaş, la vreo 15 etaje deasupra siguranţei solului.
De-aş mai avea părul necesar pe cap, ar fi vâlvoi – aşa, se ridică doar cel de pe mâini.
Groaza mea de înălţimi mă scoate din sărite şi-mi doresc cu-nverşunare să scap de ea, încă de când am rămas blocat pe acoperiş, ţinându-mă de antena de bulgari, incapabil să mai fac vreun pas, acum vreo 25 de ani (de! televiziunea a cerut mereu sacrificii).
Potrivit principiului cui pe cui se scoate, am decis să accept proba şi provocarea ultimă: un zbor cu balonul.
Este vorba despre o campanie organizată de Orange – Vezi România de sus – în cadrul căreia se organizează zboruri cu baloane cu aer cald în mai multe oraşe din ţară (aveţi lista lor aici, dacă vreţi). Zborurile au loc în weekenduri, în această toamnă, şi oricine se poate înscrie (minorii trebuie însoţiţi, totuşi, de reprezentantul legal) pentru această experienţă la un magazin Orange. Va fi o loterie din care vor fi aleşi câştigătorii, câte 12 pentru fiecare oraş. Cu totul, 96 de câştigători.
Eu am fost invitat să particip la un prim zbor, înaintea începerii concursului propriu-zis, pe 18 septembrie. Presupun că e un zbor-test şi că trebuia găsit şi cineva care să joace rolul cobaiului. Cum vă spuneam, am decis să merg, să-mi înfrunt spaimele, să-nving (că opţiunea cealaltă nu e acceptabilă, nu de alta, dar o să mă audă răcnind din aer tot Bucureştiul).
În fond, cât de sus poa’ să urce?
29 comentarii Adaugă comentariu
Intrebarea nu este cat de sus poate sa urce ci cat de repede poate sa cada daca…. Glumesc, cred ca stiu prin ce treci. Mie imi vine sa ma intind pe jos daca ma pui sa ma apropii de marginea unui balcon, orice numai sa nu trebuiasca sa privesc dincolo de el. Si da, nici in Tour Eiffel nu ma simt prea bine, desi au plus ei plase peste tot :-).
Daca incercarea asta te vindeca sa dai de veste pentru ca va trebui sa ma tratez si eu la un moment dat 🙂
– Roxana
Eh, ce să zic acuma, mulţumesc pentru încurajări 🙂
Pai cred ca vocea ta poate urca mai sus decat balonul. 😀
Eu zic sa iei si o funie cu tine pentru bungee jumping. Dar ai grija de unde o legi (gatul nu este o optiune). :))
Cat de sus? Tot mai sus, tot mai sus, tot mai… Era vorba printr-un targ (caut si linkul, da` nu ma grabesc) ca ar fi misto ca unele echipamente spatiale – sonde, sateliti, componente pentru SSI- sa fie lansate din balon, ca daca tot a avansat tehnologia si ele pot urca pana la 10 km economia de combustibil ar deconta banii investiti si ar ramane si pentru una-alta. OK, alea de agrement nu cred ca zboara mai sus de 300 de metri din motive de constructie si/sau profit pentru operator.
Altfel, cred ca teama e mai putin de inaltime si mai mult de caderea de la inaltime. Care cadere se poate manifesta fizic sau sub forma unei inregistrari video facute de un blogger si postate ca sa o vada toata tara si toata lumea, nu doar tot Bucurestiul.
Maestre, tare mult mi-as dori sa-mi acorzi privilegiul de a imortaliza(prin lentilele mele) acest unic moment !
Probabil…ultimul din viata ta :))
Este adevarat, „cui pe cui scoate” dar ai grija ! daca scoti cuiul care nu trebuie este foarte posibil sa te dezasamblezi …
Vezi ? Daca nu ai trait plenar, profund atasat de vremurile in care Romania urca pe noi si noi culmi de civilizatie si progres … nu esti invatat cu inaltimile.
Foarte serios, poate ar fi bine sa o iei din aproape in aproape, poate inca o incercare de pozitionare a unei antene ar fi suficient. Doar ca sa iti dai o nota intre 1 si 10 la intrebarea „Cat de mare este disconfortul ?” (nu folosi cuvantul „frica” – nu iti este frica, este doar un disconfort temporar).
Vlad, nu te urca! Vezi sa nu faca aia experiente pe cobai si in privinta functionarii legii gravitatii, sa vada daca mai functioneaza aia cu emvepatrat pe doi. Parerea mea. Te urci pe riscul tau…
Eram sigur că veţi înţelege exact şi că veţi empatiza cu mine aşa, terorizat 🙂 Se ştie doar, blogosfera e o mare gaşcă de amici gata să-ţi sară în ajutor… Ah, ce busculadă!
Mi-am amintit de vremurile cand eram mic si trageam cu teava cu cornete care aveau bolduri in varf. 😀
Ca un fost abonat al acestei minunate companii portocalii aș zice că adevărata provocare e să obții de la ei un tratament corect, ca și client, și eventual o reziliere civilizată a contractului de sclavie în care ea vrea să te țină. Zborul cu balonul nu e decât un aer cald cu care compania încearcă să-și spele îmaginea năclăită de „profesionalism”. Sigur că trebuie să existe și campanii de imagine, dar ideal ar fi să existe un serviciu corect înainte de ele, ca să ai la ce să construiești imaginea aia… Altfel, povestea cu care vrei tu să ne vinzi acest spot publicitar are farmecul ei, fără îndoială 😉
Urca sus. Si nu mai ai grinzi mari de metal pe care sa le iei in brate 😉
@dollo, singura chestie pe care ar avea-o de vanzare petreanu pe aici ar fi frica, pardon, discofortul creat de inaltimi, dar nu apare nici un client pentru ea.
Asa ca posesorul si-a propus sa o joace la ruleta ruseasca. 😀
Cat despre Orange si suratele ei, mi-as dori si eu sa se ridice toate la cer. Si sa ramana acolo. Din aceleasi motive.
Eh, lăsați că nu-l citim de ieri de azi pe domnul Petreanu, îi apreciem stilul de povestitor, dar nici nu ne lăsăm furați de iluzia că e atât de naiv încât să scrie de Orange gratis 🙂 În plus campania asta de luat românii în balon se desfășoară pe mai multe bloguri, dar aici apreciez că nu-mi vinde gogoși pe care nu le pot înghiți de greață.
Păi nici nu e secret, e un tag jos, „pub”, respect regulile pe care le-am anunţat mai demult în privinţa advertorialelor. Una din ele e să nu mint, şi nu e nici o minciună aici, chiar mi-e frică de înălţimi. Rău.
O să fie amuzant. Pentru ceilalţi 🙂
Asigura-te ca balonul nu e rotund.Altfel, orice se poate intampla.
si mie mi-e frica de inaltimi, dar astept de o viata sa ma plimb cu balonul, cred ca e foarte fain.. cred ca stau intr-un oras prea mic 😀
lasa ca noi stam intr-un oras prea mare. pai cum sa ma aleaga tocmai pe mine din milioane de capitalisti ?!?
@someone daca tot te duci, sa faci si niste poze. ia-ti ceva cu stabilizator de imagine si prelungitor 🙂
Vlad, balonul ala poate urca pana la vreo 9000 de metri, tehnic, insa nu va trece de 2500-3000 metri, altitudinea maxima la care o persoana neantrenata rezista fara masca de oxigen.
Senzatia este superba: nemiscare (relativa, in sensul ca nu zdrangane ca un avion), viteza mica (relativ, iarasi caci daca tie ti se pare ca stai, la un 5-8 m/s treci Bucurestiul in juma de ora 🙂
distractiva va fi aterizarea… ma rog, repunerea pe pamant, caci daca te uiti cu atentie, nacela n-are roti 😀
atentie la ciulini, hehe
distractie placuta.
Mai sigur ca transportul aerian e doar cel cu liftul, statistic vorbind. 🙂
Bre, dacă şi drăcia asta cu aer cald şi coşuleţ de răchită se califică la „transport”… 🙂
http://pesteprajit.podomatic.com/player/web/2011-09-13T12_47_58-07_00
Pe la mijlocul episodului, baietii de la podcast au invitat un instructor de zbor. Cred ca explica foarte fain cum e cu frica de zbor (si de inaltime). Cand ai timp, arunca un ochi acolo. S-ar putea sa-ti placa. Eu sunt fanul lor.
Au si fobiile momentele lor de slabiciune, sunt convins… Trebuiesc mangaiate pe spate, puse in genunchi cateodata… Nu e imposibil 🙂
Bravo Vlad! Eu sunt, îndeobște, cârcotaș când simt publicitate acolo unde nu te-ai aștepta. Dar postul ăsta e foarte mișto. Cu sau fără Orange… vreau și eu cu balonuuuul!
Aţi înnebunit, ăla merge PRIN AER, la ÎNĂLŢIME, da? 🙂 Thx, Tavi.
io zic sa mergi c-ai merge cu nea’ John Istrate… am fost si eu cu el, e cel mai de treaba tip…
Ştiu foarte bine ce înseamnă frica de înălţime. Spaima mea cea mai mare sunt scările… Şi cel puţin o dată pe săptămână am câte un coşmar cu înălţimi… Şi ştişi cum e, că în vis ţi se amplifică sentimentele… Am auzit şi eu că se poate să-ţi învingi frica, dar nu m-aş simţi în stare de aşa ceva.
Anul trecut m-am inscris pentru ca si-a dorit copilul sa zboare si el cu balonul, chiar daca le-am dat numar de contact Vodafone. Ne asigurasera ca asta nu conteaza nici cat este negru sub unghie. Nu vreau sa-i acuz de ceva, ca doar nu o sa zboare toata Romania cu balonul lor, insa vreau sa spun ca aceasta campanie mi-a adus o gramada de dureri de cap. Am fost nevoit sa urmaresc unde se organizeaza evenimente similare, cu baloane si sa merg acolo…. dar ghinionul a facut sa prind doar vreme nepotrivita zborului.
Acum a mai trecut „durerea”, insa nici nu vreau sa ma gandesc ca o sa inceapa sa promoveze iar toata tarasenia si o sa inceapa iar calvarul.
Salut Vlad,
In cazul in care mai ai nevoie de o noua incercare pt a invinge teama de inaltime iti recomand un concurs asemanator. Treb sa te ajute si sansa putin, pentru ca se organizeaza o tombola pentru desemnarea castigatorului. Gasesti mai multe detalii aici : http://goo.gl/mhsAN
O zi faina!