Încă două întâmplări care descriu rigiditatea ostilă a unor angajați din servicii în țara asta – două urâte rău, din păcate, pentru că implică copii.
Prima: Luca, prietenul din Deșteptarea, are doi puști simpatici, de 6 și 9 ani, chiar mai cuminți decât ar impune vârsta. Într-o zi, după ce i-a luat de la școală, Luca i-a întrebat ce-ar vrea să facă împreună, și copiii au cerut să meargă la film, „că n-am mai fost demult împreună, tati”. Au ales un film de la un mall bucureștean („filmul ăla cu cățelul care pleacă de acasă, tati”) și au dat fuga să prindă începutul.
La cinema, evident, nimeni: coada nu era, că nu era niciun client, casele, închise toate, cu excepția uneia singure, de care se sprijineau doi tineri somnolenți – e greu de luptat cu plictiseala marțea, pe la prânz, la un multiplex fără clienți.
Luca, pe goană, și-a trimis copiii direct în sală, să nu piardă plecarea cățelului de acasă sau ceva, iar el a mers să plătească biletele.
Doar că amploaiații au descoperit, a plată, că POS-ul nu funcționa. Fără cash la el, Luca, a continuat să dea cu cardul în cititor degeaba. N-a funcționat o dată, n-a funcționat de două ori. După vreo 5 minute de încercări („hai să mai deschidem o casă, poate e stricat aparatul – nu, lăsați, mai facem aici, că nu e șefu'”), Luca le-a propus continuarea logică: „uitați, mă duc eu în sală, că-s copiii singuri, și plătesc la sfârșit, când se repară POS-ul”. Asta a trezit, în sfârșit, angajații: „CUM? COPIII AU INTRAT FĂRĂ BILET?” „Păi… da, dar eu sunt cu voi la casă și încerc de ceva vreme să plătesc, nu? Adică… nu e ca și cum aș fi încercat să fur ceva, știți?”
Ei bine, în această situație, în care angajații vigilenți prinseseră în flagrant un evazionist, s-a găsit și șeful, la care s-a mers în grup pentru judecată. „Nu puteți beneficia de un serviciu pe care nu l-ați plătit”, a comunicat, sec, managerul unui multiplex cu 8 săli și niciun client. „Mă duc la bancomat”, a propus Luca. „Copiii nu pot sta în sală fără bilet”, a replicat șeful – chestia cu serviciul neplătit de care nu poate beneficia nimeni, desigur.
Ceea ce, tehnic, este corect. Nu poți contesta asta. Nu plătești, nu primești. Doar că… mai cântăriți o dată situația: multiplex, marți, la prânz, nimeni în săli, POS stricat, un client care vrea, totuși, să plătească, și doi copii entuziasmați că vor vedea filmul cu tati. Chiar e acesta cazul vieții, declanșatorul vigilenței, momentul astral în care să fii scrofulos la datorie, sau poți da dovadă de un strop de flexibilitate, să lași copiii cu tăticul la film și să iei banii două ore mai târziu, când ți se repară nenorocitul de POS?
Luca a povestit momentul la radio, ceea ce a stârnit o avalanșă de telefoane. O mulțime de ascultători voiau să împărtășească experiențe similare. Am reținut un caz care mi se pare realmente revoltător.
Deci, a doua întâmplare: un tată și-a dus într-o zi copilul la bazin, unde lua lecții de înot de ceva vreme (cu abonament plătit, adică). Au avut de stat ceva în mașină până să ajungă la sală, din cauza traficului imposibil de fiecare zi, și copilul a cerut la un moment dat la baie. Timpul a trecut, nevoia a crescut și, când au ajuns în sfârșit, copilul făcea pe el și era în pragul plânsului. Val vârtej, cel mic a fugit la baie – doar că, ce să vezi, baia era în sala cu bazinul iar regula este că la bazin nu se intră îmbrăcat în haine de stradă.
Ceea ce are, desigur, o anumită logică, iar regula trebuie respectată… sau există și excepții?
Știți ce a făcut supraveghetorul? A intrat peste el și l-a scos afară – afară din wc, afară din baie, afară din sala de bazin pentru că, nu-i așa, regula trebuie respectată chiar când asta înseamnă să târâi afară din wc un copil care face pe el și plânge.
Eu mă bucur că n-am fost în locul acelui părinte, că sigur ajungeam la știrile de la ora cinci.
75 comentarii Adaugă comentariu
Domnule Petreanu, n-ar fi mai bine să aflăm și noi numele Mall-ului și cel al bazinului de înot. Măcar să știm de ce să ne ferim, zic.
Sa te feresti de ce ? de un angajat prost dintr-un mall ?
De un mall/multiplex care angajează așa cretini
Daca o dam pe sentimente, probabil ca acei parinti au avut motive intemeiate ca sa se simta revoltati.
Daca o dam pe motive rationale, data viitoare ar trebui sa se organizeze mai bine. Stim cum functioneaza lucrurile in Romania si la un moment dat toata lumea gaseste o exceptie. Ba ca se grabeste etc, ba s-a intamplat altceva. Si sa iti foloseste copilul ca scuza e de o jegosie maxima
Nu vreau să te jignesc, dar am impresia că trăiești în altă realitate. În primul caz e vorba despre un fucking cinema al cărui POS nu merge și un domn care dorește să plătească niște servicii pentru el și cei doi copii (tre să fi idiot să spui într-un caz ca acesta că cineva își folosește copilul ca scuză. Scuză pentru ce? Pentru că ălora le-a fost greu să găsească o soluție pentru clientul lor care dorește să plătească pentru niște servicii dar nu poate?). Cât despre al doilea caz, cel cu bazinul de înot, nu am cuvinte. Dacă s-a întâmplat exact cum s-a povestit, să scoți un copil afară dintr-o baie pentru că nu era îmbrăcat adecvat pentru înot (bine, putea să fie orice motiv stupid din lume, asta nu e scuză) se numește agresiune. Să intri în baie peste cineva, mai ales că e vorba despre un copil și nu Pablo Escobar în timp ce vrea să scape de poliție, e agresiune curată. Dacă nu s-a înțeles exact ce vreau să spun, explic: România funcționează așa cum o face pentru că ne comportăm ca niște maimuțe, suntem foarte ipocriți și ne alegem cele mai stupide și mai penibile momente să respectăm „reguli” pe care, de altfel, nici nu le-am băga în seamă în mod normal. Am așa o impresie că tu ești tipul ăla care o înjură pe bătrânica aia ce încearcă să treacă strada pe verde, dar între timp se face roșu pentru că ea trece încet (având o vârstă înaintată și fel de fel de dureri) iar tu trebuie să aștepți două secunde în plus la semafor. Ah, defapt, dă-o-n pulă… s-a organizat prost.
Mai hipsterilor, cash is The king everywhere! Eu când ies din casa fara cash in buzunar mă simt la fel ca și cum aș fi în pielea goală, indiferent câți bani am pe card! V-au prostit de tot globaliștii și corporatiștii! Eu nu simt că am bani decât atunci când simt teancul in buzunar! Umblați cu cash, că asa merge treaba in Romania!
Ca sa revin…respectivii parinti au cerut permisiunea angajatilor inainte sa faca ce au facut? Ori s-a comportat pe ca propria tarla si credeau ca angajatii aia stau de prosti acolo? Asta tine deja e bun simt. Vrem o tara ca afara, dar sa nu inceapa de la noi. Daca mai bine de 50% din ascultatori au tinut cu parintii, e clar de nivelul de civilizatie din tara si de directia minunata in care ne indreptam
Draga Daniel,
Respectivul bazin are si o toalete unde poti intra imbracat? Ce fac parintii care isi asteapta copii? Strang din cur si spera sa nu se scape pe ei?
Totul e simplu cand nu ne uitam decat la suprafata si ne dam cu parerea din fotoliul propriu cu o toaleta libera in 99% din timp la doar maxim 10 metri de noi.
„Dragă Daniel”, rezum: eşti un mare bou. Cum se puteau organiza oamenii ăia?
Poate totuşi ai dreptate şi trebuia să se doteze, anterior, cu nişte pistoale mitralieră.
Eu cred ca regulile trebuie respectate. Exceptiile de la reguli duc la abuzuri si nu ducem lipsa de ele in Romania. De asemenea regulile interpretabile duc la abuzuri. Daca si aia de la CCR interpreteaza Constitutia in moduri diferite, e clar ca e scrisa prost.
Eu mai cred ca cele doua situatii sunt diferite.
In prima, clientul a facut tot posibilul sa urmeze regulile mall-ului, Problema este cu exact cu regulile / procedura mall-ului – nu aveau nimic in script in caz ca POS-ul nu merge si clientul nu are cash. E o regula pe care nu o aveau, si angajatii au ales sa foloseaca alta regula care li s-a parut lor buna. Aici au gresit cei la mall – in cazul asta trebuiau sa revina la regula de baza „Clientul are intotdeauna dreptate” si trebuiau sa actioneze in consecinta – adica filmul e din partea casei de exemplu.
In cea de-a doua intamplare, regulile bazinului au fost clar incalcate. Aplicarea regulii insa a fost de tot rahatul. Niciodata nu te iei de copil, te iei de parinte. Parintele trebuia atentionat, iar mai departe parintele trebuia sa ii explice copilului mai departe situatia. Parintele a gresit. In primul rand, nu trebuia sa il aduca pe copil la stadiul ala, trebuia sa opreasca undeva mai devreme.
Adică faptul că toalete, în cazul prezentat mai sus, există doar în vestiar/interiorul bazinul pentru tine este ceva normal? Mai că încep să plec urechea la cei care afirmă că avem mentalitate de slugă și că ne merităm soarta.
Nu cred că „clientul a facut tot posibilul sa urmeze regulile mall-ului”. Până la procedura cu POS-ul care nu merge, sigur e procedura să nu intre nimeni în sală fără bilet, pe asta ați omis-o. Și s-a întâmplat până să se ajungă la plată. Și până la urmă, ce procedură trebuie când nu merge POS-ul? Se duce omul la bancomat, că sunt destule în mall. Nu mă aștept nicăieri unde nu merge POS-ul să îmi dea serviciul sau bunul respectiv din partea casei, că nu e vina respectivului când sunt probleme tehnice.
Doamne ce de lume… Deci sunt cu copiii la standul de dulciuri, le e poftă de nu le pot refuza această plăcere, dar pos-ul comerciantului nu merge. Iar voi găsiți normal că da, e normal, nu poți beneficia de un serviciu fără să plătești, și că regula e regulă. Doamne ce lume… Ca și comerciant, vă gindiți poate că clientul respectiv nu mai calcă pe acolo în viața lui, cu tot cu regulile noastre? A rămas cu o experiență proastă, indiferent de reguli.
Nu cred ca sunt obligat sa dispun de toate metodele de plata. Imi trebuie una pe care ei o accepta. Daca nu aveau anunt ca nu le merge POS-ul, e vina lor – era de datoria lor sa rezolve problema, nu era datoria clientului sa caute bancomat sa rezolve o problema care nu era a lui. E ca si cum accepta doar cash, dar nu are sa-ti dea rest.
„Nu cred ca sunt obligat sa dispun de toate metodele de plata. Imi trebuie una pe care ei o accepta”
Da, și cea mai de bază, care e acceptată fără probleme tehnice sau de orice altă natură, e cash-ul.
„Daca nu aveau anunt ca nu le merge POS-ul, e vina lor – era de datoria lor sa rezolve problema, nu era datoria clientului sa caute bancomat sa rezolve o problema care nu era a lui.”
Deci să înțeleg că dacă la un hypermarket nu merge POS-ul din varii motive, considerați că aveți dreptul să plecați cu toate cumpărăturile fără să plătiți, pentru că aveau datoria să le funcționeze?
Situatiile cu copii sunt mereu delicate. De-aia nu sunt lasati singuri si au nevoie de adulti. Sunt situatii cand vin mamici sau tatici cu 1-2 puradei sau nu 😀 care se baga in fata la o coada ca au copii si ca se plictisesc si incep sa planga si n-au rabdare etc…Ii dai sau nu voie? Flexibilitatea asta e subiectiva si la un moment dat se poate abuza ca asa e omu, incearca s-o forteze, punand paravan copilul. Afara e la fel? Vrem o tara ca afara dar facem apel la flexibilitate. Sigur ca sunt situatii extreme de nevoi de pipi de iarna de ger de ploaie torentiala unde poti fi uman dar altfel…e discutabil. Pentru ca omu ala flexibil poate raspunde si poate fi dat afara sau sanctionat. Din cauza unui parinte care a incurcat cardurile. Sigur ca nu e corect nici sa pedepsesti (indirect) copilul pentru greselile parintelui. As fi mai intransigent in spitale unde viata primeaza in orice conditii si pentru care ai dreptul sa incalci orice reguli mai ales daca e vorba de copii.
Da! vrem o tara ca afara pentru ca acolo nimeni nu s-ar fi comportat ca acei angajati.
Da! vrem o tara ca afara pentru ca acolo nimeni nu s-ar fi comportat ca acei angajati, indiferent de regulile invocate.
Nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa ii trimit pe cei mici inainte in sala si eu sa ma duc sa cumpar bilete…
in Romania toata lumea are o scuza ca sa nu respecte legile sau regulile, in cazurile astea de bun-simt – e normal sa nu te duci la strand imbracat in haine de strada si sa platesti bilete, inclusiv pt copii, ca sa vezi un film.
Sigur nu era in tot mall-ul un bancomat ca sa retragi bani cash, insa romanul adevarat mai bine face scandal decat sa-si deplaseze fizicul cativa metrii.
Sunt un bou ( dar și bot) care vorbește aiurea doar ca să se afle în treabă.
Nu-s de acord ca ai nevoie de cash la mall. La piata, ok, la mall nu. N-ai POS, n-ai ce cauta cu taraba la mall.
Viorele, tu ești idiot sau imbecil? Adică așa te-ai născut, cu probleme mintale grave, sau așa te-a instruit partidul să măcăi? Omul vroia să plătească biletele dar amploiații nu aveau un POS funcțional și nici capacitatea de a reacționa pozitiv. Iar în al doilea caz era vorba de un copil cu o necesitate fiziologică stringentă și un Pristanda scofulos la datorie. „Curat murdar, coane Viorele!”
@Ciprian – un privat face ce vrea daca vrea sa incaseze doar cash treaba lui, consumatorul il poate sanctiona cumparand sau nu serviciile lui.
In New York erau o gramada de magazine care acceptau doar plata cash, inclusiv in manhattan iar noi suntem la ani-lumina la numarul de carduri\cap de locuitor.
@Viorel
Eu sunt de acord cu tine ca e privat si face cum vrea.
Totusi, are si el reguli de urmat ca nu primesti autorizatie sa fii cinema chiar oricum. Probabil o cerinta e POS.ul, poate nu.
Dar oare proprietarul cinema-ului e de acord cu rezolvarea angajatilor lui?
Domnilor, amabilitatea nu poate fi impusa prin lege, dar e recomandabila (si semn de educatie)
@Ciprian – in afara de casa de marcat fiscala nu exista nici o alta obligativitate pentru un agent comercial.
Si s-a facut liniste.
De aia Vlad e cine e si e unde, iar noi doar chibiti pe langa el 🙂
Ete na :)))
@Vlad
E posibil ca in Romania de f multe ori amabilii sa fie luati de fraieri. Si omul are si el o limita.
Daca se inmultesc amabilii si se raresc descurcaretii am trai mai bine. Eu sunt optimist, si cred ca asta e tendinta.
Citind comentariile realizez inca o data ca romanii merita tot ce li se intampla, meritam rahatul in care suntem si modul in care se comporta altii cu noi ca cu niste chestii care le-au murdarit talpa pantofului, pentru ca asa ne vedem si noi. Deci in capul vostru e ok ca un loc unde copiii sunt dusi de parinti sa beneficieze de un serviciu platit sa nu fie nici o toaleta in afara de cea din vestiare. Pt ca se stie apartinatorii pot sa faca pe ei da-i dracu de sclavi cu portofel sau sa faca acasa la ei. MEntalitate de sclavi.
Cu parere de rau, jigodismul asta dupa regulament este foarte corect, in special cand parintii isi folosesc copii drept scut pentru a obtine una alta.
Vlad, americanii au expresia „malicious compliance”, care înseamnă să urmezi regulile la virgulă cu scopul de a le goli de sens sau de a obţine efectul contrar. Astea două întâmplări sunt exemple de „stupid compliance”. Ceea ce nu e foarte rar, din păcate.
Avalanşa asta de comentarii cu „regulile sunt reguli” şi „românul e leneş” e cu atât mai grăitoare cu cât vine la puţin timp după articolul tău cu metroul, în comentariile căruia sunt exemple de întâmplări din alte părţi în care angajaţii au procedat omeneşte („e problema mea ca firmă că nu-mi merge aparatul sau că nu am cash, poftiţi domnule client care aţi încercat să respectaţi regulile, absorb eu costul inadecvării mele„). Şi vorbeşte despre o profundă lipsă de abilităţi minime de gândire. Împreună cu o imensă comoditate şi un egoism înfiorător.
Gândire: regulile au două aspecte. Litera, respectiv spiritul. O regulă scrisă nu poate niciodată să acopere întreaga gamă de situaţii posibile; aplicarea ei cere să-i înţelegi spiritul. Un client care nu are cash dar este bine-crescut şi politicos nu se cere tratat exact la fel cu un altul care n-are cash dar face scandal. O organizaţie care-şi înţelege scopul ştie că există clienţi care nu merită păstraţi şi clienţi pentru care merită să faci eforturi. Dar puţine organizaţii fac efortul de a-şi educa angajaţii în spiritul regulilor, nu doar în litera lor.
Comoditate: tratarea diferenţiată cere efort de gândire, logică, raţionament şi umanitate. Este mult mai simplu să urmezi „regula” şi să te doară la başcheţi de consecinţe – tu, angajat, ai scăpat de corvoada folosirii adecvate a creierului, care poate mucezi mai departe între seminţe şi bârfe. Las’ să se chinuie clientul să caute un ATM, cu doi copii care mor de pofta filmului. Sau – mai rău – cu un copil care face pe el.
Umanitate: pentru mulţi, oamenii din jur au devenit fie bătăi de cap („uite şi la ăsta, chiar vrea să mă ridic de pe scaun că vrea el o pâine mai coaptă??„), fie surse de venit („hai, dă banu’ şi valea, că mai sunt şi alţii pe lume!„). Dezumanizarea e un fenomen periculos şi din ce în ce mai prezent. Şi nu ţine de numărul de clase absolvite; ţine de strâmbătatea valorilor noastre ca societate, ca părinţi, ca cetăţeni.
TL;DR este că uităm, în ritm accelerat, să fim oameni cu cei din jur. Iar tristeţea mea se măreşte când văd că exemplare precum cele din articol găsesc sprijin şi încurajări de la alţii ca ei în comentarii aici…
@CB
In viitor, cand totul o sa fie automatizat – casierul e inlocuit de robot – cum te mai ascunzi in spatele la malicious compliance? 🙂
Stiu ce o sa raspunzi: te astepti sa fie si un om ca supravegheze si sa „override” robotul :-). Si cand o sa dispara si ala?
Pacat ca legea gravitatiei n-are spirit 🙂
Poate că tocmai de aceea niciodată n-o să fie totul înlocuit de roboți. Societatea umană funcționează după reguli ceva mai subtile decât cele pur mecanice
Ciprian,
„Sistemele” sunt deja folosite pentru a evita să gândești. Uitând că un sistem e menit să ușureze munca oamenilor, nu să îi conducă. Oamenii nu ar trebui să „override” un sistem automat; ar trebui doar să îi delege munca grea, rutinieră sau periculoasă, păstrând deciziile care cer analize și discriminări fine. Dar na, lenea e cucoană mare, nu?
Abdicarea asta de la omenie în numele lenei cerebrale mi se pare îngrozitoare. Îi invidiez și îi plâng simultan pe cei care nu văd dezumanizarea ca pe un pericol. Eu nu pot.
@Vlad, @CB
Eu sunt de aceeasi parere cu voi. Am vrut doar sa va provoc putin 🙂
@CB
Sistemele automate sunt facute din mai multe ratiuni. Unul din ele e intr-adevar e sa usureze munca.
Alt motiv e sa elimine erorile umane.
Totusi, in relatia cu oamenii – robotizarea n-ar trebui sa fie niciodata 100%, iar persoana autorizata sa faca interventie manuala ar trebui sa aiba ca regula de baza „use your judgement”.
Domnule, daca as putea vi-as da 100 de like-uri. Un comentariu profund si la obiect.
Si daca ritmul dezumanizarii continua, vom ajunge mai rai ca „robotii” mentionati de alt comentator…
Da, așa este! Regulile și legile trebuie tot timpul respectate. De ceilalți! Asta se întâmplă atunci când semeni vânt!
Hai mă bugsy că poți mai mult! Forțează-te un pic: „litera” și „spiritul”… . Începi să pricepi așa un pic? Sau ai nevoie de creioane colorate?
În primul caz, aș face plângere la Protecția Consumatorului. Cred căo amendă de vreo 3000 de lei, i-ar calma.
În al doilea caz, aș face plângere la DSP. Cu siguranță nu au numărul de toalete corect dimensionate sau amplasate. Așa, să simtă și ei.
Interesantă temă de dezbatere, nu? 🙂
Carevasăzică: regulile trebuie aplicate fără nicio excepție, indiferent de context, sau contextul poate impune adaptarea regulilor?
Înainte de a răspunde, să ne întrebăm de ce Justiția este înfăptuită de judecători și nu de automate, în condițiile în care omul, deci și judecătorul, e supus greșelii.
Ah, încă ceva: vă rog, fără insulte.
Toate regulile au exceptii si trebuie tratate caz cu caz. Toate sistemele au defecte.
Pana si Google poate promite pentru serviciile lor doar 99.99% uptime.
Judecatorul e clar supus greselii, tentatiei, incompetentei, etc.
Dar 11 oameni luati random de pe strada si pusi sa ajunga la o concluzie unanima parca ar mai reduce riscul greselii, nu ? 🙂 Dar ne trebuie educatie ca sa ajungem aici.
Nu sunt convins ca procesele cu (12) jurati ar functiona in Romania. Iti trebuie niste sute de ani de incercare si esec pana sa obtii rezultate (macar in medie) corecte. In plus, in era manipularii instantanee, de masa, chiar si ideea votului universal sufera.
E complicata si treaba cu judecatorii, ca si aia judeca tot dupa reguli si proceduri.
De exemplu, avem o gasca de alesi corupti care pe fond sunt condamnati, dar care pot scapa din cauza ca o procedura n-a fost respectata (completuri de 3, 5 cinspe blaaaaaaa).
Mai e treaba cu probele obtinute nelegal – adica nu ai respectat procedura, legea. Problele alea clar incrimineaza, dar judecatorul n-are voie sa le considere.
Deci se pare ca si la judecatori primeaza regula, legea, procedura la stabilirea vinovatiei. Credeti ca un judecator l-ar fi lasat pe Luca sa intre in sala? Hahahahahha – io cred ca nu.
Eu tot in sistemul ala cu 12 jurati am mai mare incredere cu toata manipularea.
In SUA, cei care se stiu vinovati, rareori se risca sa ajunga pe mana juriului si isi cauta intelegeri.
La noi – mergem fara frica la judecator daca suntem „demnitar de rang inalt” (ce denumire de rahat pentru niste mediocri). De ce oare? 🙂
O să complic discuția și mai mult, Vlad. Regulile se înscriu și ele într-un continuum. Eu unul nu știu să existe situații în care e justificată agresarea unui copil (nu, nici tradiționala „bătăită” – există studii care arată cât de distructiv e acest obicei). Există foarte puține situații în care e justificată agresarea unei femei. Și așa mai departe până la regula „fii politicos pe FB / Twitter”, pe care nu o respectă mai nimeni. Cu cât e regula mai puțin stringentă cu atât se cere mai multă atenție în aplicare. Dar noi… uite cum gândim.
nici sistemul cu 12 jurati nu e infailibil. si cei 12 pot fi manipulati. OJ Simpson spune ceva ?
ce faci in cazul in care unu dintre ei nu este de acord cu ceilalti 12 si nu vrea sa vada evidentele ?
N-am zis ca e infailibil sistemul. Zic ca e mai corect. Evident, are si ala exceptii, dar cred ca mai putine.
Sistemul judiciar american e mult mai bun decat cel european si nu doar in cazul juratilor care in majoritatea covarsitoare a cazurilor sunt mult mai obiectivi decat judecatorii, acolo un jurat poate fi respins atat de procuror cat si de avocatul apararii pe cand in sistemul european atat procurorul cat si avocatul sunt obligati sa accepte judecatorii desemnati. In plus in america se merge pe precedent ceea ce face imposibil ca pentru fapte identice un complet de judecata sa decida vinovat iar alt complet sa decida exact pe dos – nevinovat.
In plus – aproape niciodata mass-media americana nu da verdicte vinovat\nevinovat in cazul unui proces pe rol, asa cum o face cam toata presa din Romania, asa ca juratii nu sunt supusi la un bombardament mediatic decat in foarte putine cazuri – in ulimii 20-30 de ani le poti numara pe degetele de la o mana: oj simpson, michael jackson….
Diferentele de sistem sunt insurmontabile, discutia e inutila, modelul anglo-saxon e inaplicabil in tarile dreptului roman si codului napoleonian.
Si in SUA exista procedura stramutarii procesului din cauza prejudecatilor din mass media/opinia publica. De asemenea, juriile pot fi si sunt adesea izolate, din acelasi motiv.
Ce s-ar întâmpla dacă am avea sistemul cu 12 jurați care în timpul liber își iau informațiile de la latrine ? Are careva îndoieli ce verdict ar da in procesele penalilor din politica ?
Nimic inventat de om nu e perfect, insa sistemul american are toate filtrele posibile pentru a evita verdictele strambe, pe cand sistemul european se bazeaza exclusiv pe decizia unor judecatori care sunt si ei oameni care pot fi manipulati, cumparati, santajati.
Nu exista sisteme ideale, cele care funcționează o fac pentru că au capacitatea de adaptare si de rectificare. Avantajul pe termen lung al sistemului anglo-saxon tocmai de acolo vine. Cel roman sau napoleonian e mult prea rigid si predispus la anchilozare. E dealtfel moștenirea imperiului cu toate defectele unui sistem imperial. La democrație(sau mai bine zis sistemul parlamentar, caci nu democratia in sine a făcut diferenta, ea doar s-a grefat pe un sistem functional, singurul sau merit fiind acela că nu a reușit încă să îl gripeze definitiv). Marele succes al Europei, care a individualizat-o fața de restul lumii, a fost punerea la punct a sistemului parlamentar censitar. Acestuia îi datorează și marile sale traditii politice care au supraviețuit chiar si votului universal, care in realitate nu a adus nimic in plus benefic, singura sa contributie e faptul ca a deschis poarta larg pentru toate formele de demagogie, precum nazismul și socialismul radical.
„Diferentele de sistem sunt insurmontabile, discutia e inutila, modelul anglo-saxon e inaplicabil in tarile dreptului roman si codului napoleonian.” – comparam si noi sistemele ca pe stadion. Nu am zis ca o sa se implementeze vreodata aici. Dar poate pentru unii, diferenta asta insurmontabila e motiv de emigrare 😀
Ca deh, acolo s-ar putea ca oamenii sa aibe sanse mai egale ca la noi 🙂
Oamenii emigrează pentru conditii mai bune, acolo unde le gasesc, nu neapărat pentru un sistem juridic sau altul. Emigrează si in Anglia sau USA, dar și în Germania , Franța sau Spania.
Nu e vb doar de sisteme juridice/parlamentare diferite, e mult mai mult de-atat. Jigodismul si contopismul romanesc e boala veche. E rezultat al filonului fanariot-comunist care ne-a marcat in ultimii 200 de ani.
ma gandesc ca povestile astea pleaca de la simplul fapt ca oamenii aia nu isi propun in primul rand sa rezolve probleme. faptul ca e ceva putin diferit de ce scrie la regulament e in afara preocuparii lor. scopul lor este sa respecte regula si atat. clientul nu este important, nevoia lui nu este relevanta. asta e un caz clasic de functionar care se gandeste ca este platit sa mute bila dintr-un cos in altul. orice altceva in afara de mutatul bilei nu exista, nu il intereseaza si nu este platit. oameni pur si simplu prosti. si rai.
Sustin total opinia lui Petreanu. Dar vreau sa spun ca nu a fost tot timpul asa. O sa exemplific ca sa fiu mai usor de inteles. Cred ca prin 1999 a avut loc la Mihail kogalniceanu, un miting aviatic cu foarte multe avioane militar venite din strainatate, eveniment foarte complex, desfasurat pe doua sau trei zile. Au fost prezenti cu o saptamina inainte tot felul de militari straini, piloti, tehnicieni, logistica, etc, care trebuiau sa pregateasca eveimentul. Pentru ca lucrasem pe acolo cu ani in urma, si mai aveam cunostinte care au fost implicate, mi-a facut placere sa merg la demonstratii. Inevitabil am ajuns sa stau de vorba cu fosti colegi, insotiti de omologi din armate vestice. La vremea respectiva, trebuia sa fii optimist sa crezi ca vom deveni parte din NATO. Deci, vorbind cu doi ofiteri, unul american si unul britanic, i-am intrebat daca a fost ceva care sa-i fi impresionat in Romania. Si mi-au raspuns ambii ca sant impresionati de cat de repede sau rezolvat diversele probleme cu care s-au confruntat. Am ramas cu gura cascata. As fi vrut sa le explic ca asta nu e de bine. Ca asta inseamna ca nu sint proceduri, care sa duca la abordarea si rezolvarea problemelor, ci e vorba de decizii ale unor persoane care pun mana pe telefon si vorbesc cu cine trebuie. Nu le-am mai spus nimic. I-am lasat sa creada ce le placea lor.
Cred ca suntem cu toti de acord ca regulile de circulatie trebuie respectate pentru ca altfel e nasol.
Sa presupunem ca le respectam cu strictete tot timpul si nu judecam niciodata in spiritul regulii.
In acest caz, ce fac cei care vor sa intre de pe stradute in bulevardele mari? N-au nici prioritate, nici semafor tot timpul. In conditiile in care bulevardele astea sunt blocate de dimineata pana seara in fiecare zi, rezulta ca cei de pe stradute intra si ei in circulatie cand apune soarele 🙂 O fi bine?
Faci dreapta si apoi stanga la prima intersectie
Mie faza de la cinematograf mi se pare un exemplu clar de „two wrongs don’t make it right”
1. Nu pune oamenii in fata faptului implinit. Stiu si eu vorba aia cu „e mai usor sa ceri iertare decit sa ceri voie”, dar nu-s un fan al ei. Probabil accessul copiilor neinsotiti nu e permis, ceea ce mi se pare o regula de bun simt (din punct de vedere al sigurantei copiiilor si raspunderii angajatilor/firmei). Da, exista riscul sa piarda inceputul filmului; asta e, nu e un capat de lume. Cred ca cei mici ar fi inteles ca uneori trebuie sa planuiesti un pic inainte, si ca, daca se intimpla sa nu-ti iasa planul 100%, nu e obligatia altora sa repare scaparile tale.
2. Faptul ca in momentul respectiv cinematograful nu avea clienti n-ar trebui sa aiba nici o relevanta. Atitudinea de genul „bai saracilor, si-asa nu vine nimeni la voi, luati acilea da la baiatu’ ca sa maninca si gura voastra ceva, si lasati-ma sa fac cum vrea muschiu’ meu” mi se pare la fel de paguboasa ca reversul ei „50 de lei pentru doi kilometri, daca nu-ti convine cara-te d-aici, ca am clienti berechet”. Cred ca relatia client-magazin trebuie sa fie bazata pe decenta si respect reciproc indiferent de cit de plin sau gol se intimpla sa fie magazinul la un moment dat.
3. Angajatii (si mai ales seful lor) au dat-o in bara in primul rind pentru ca nu le mergea POS-ul, si-n al doilea rind pentru ca au refuzat solutia de bun simt propusa de client („platesc la plecare”). Replica sefului mi se pare de-a dreptul timpita („copiii nu pot sta in sala fara bilet”), mie imi sugereaza ca omul nu stie motivele pentru care institutia la care lucreaza are anumite reguli. Pot sa-mi inchipui ca biletele sint necesare din motive de siguranta (de exemplu, in caz de incendiu sa se stie exact cite persoane sint in sala), asta ar fi un motiv pe care tatal l-ar fi acceptat probabil.
Si din punct de vedere pur comercial atitudinea lui e paguboasa: in cel mai bun caz are 3 clienti platitori. In cel mai rau caz ar avea 3 persoane care au vazut filmul fara sa plateasca (presupunind ca tatal si copiii ar evada la sfirsitul filmului), in conditiile in care sala e oricum aproape goala si incasarile n-ar fi afectate.
In definitiv, rolul angajatilor e sa se asigure ca clientii au parte de o experienta placuta si mai vin si alta data.
In partea a doua (cu piscina) mi se pare ca vina e in cea mai mare parte firmei. Atunci cind lucrezi cu copii (ceea ce pare a fi cazul) trebuie sa prevezi situatii de genul asta. Adica, daca un copil ar avea nevoie urgenta la toaleta dupa lectia de innot (deja imbracat si in drum spre iesire), ar trebui trimis inapoi la vestiar, dezbracat si de-abia dupa aia ar avea voie la toaleta? Asta chiar e un exemplu de regula stupida, nu neaparat pentru regula in sine, cit mai ales pentru ca aia care au facut-o nu s-au gindit la implicatiile ei pentru clienti. Sau nu-si cunosc clientii, caz in care merita sa dea faliment.
Lucrurile sunt cu mult mai simple.
1. Într-o lume civilizată unde vrei să oferi un serviciu cât mai atractiv (ca să nu proiectezi filme cu sala goală) asemenea comportamente sunt primitive și aberante.
2. Într-o țară în care nimeni nu vrea să ofere nimic, dar toți vor sa obțină ceva, asemenea comportamente sunt întotdeauna asociate unor „reguli” care în loc să creeze plus valoare distrug orice șansă de progres.
Astfel jgodismul devine o stare spirit într-o lume în care primitivismul este o stare de fapt.
Petreanule oricat v-ati da in teorie cu occidentu si cu dreapta cea corecta tot romani ramaneti si voi. Adica vrem niste reguli dar sa le respectam cand avem chef. Ooo, erau niste bieti copilasi, ei nu tre sa aiba bilet cand intra in sala de cinema, il cumpara taticul mai tarziu.
Vai de voi si de ea Romanie. Si voi astia anti-PSD tot niste hoti sunteti, niste hoti mai mici dar tot hoti. Doar ca n-ati avut ocazia inca sa ajungeti in niste pozitii unde sa furati 1 milion de euro si sa vi se pare ca sunt putini bani si nu se simte.
Situatiile sunt diferite, in prima intr-adevar faptul ca -si trimite copii in sala fara sa fi avut bilete si ca insista sa intre si el fara bilet nu e ok, dupa 2 ore de film probabil „uita” sa mai plateasca mai ales ca probabil oricum nu se rezolva situatia pos-ului nefunctional si atunci pt individ ar fi fost absolut firesc sa vada filmul gratis.
A doua situatie e diferita acolo nu e nici o intentie de a fura insa putea sa ceara permisiunea inainte de a-si trimite copilul la toaleta.
Viorel, as vrea sa te opresti. Te asigur ca nu “uita” nimeni nimc, nu era un “individ” si oricine cu un dram de empatie si amabilitate ar fi inteles din prima situatia. Ajunge o maciuca la un car de oale, ai spus in toate felurile posibile care e parerea ta, deja bruiezi toata discutia, chiar ajunge.
Ceea ce spune Viorel este corect în sistemul de referință al educației pe care o avem aproape toți.
Este foarte dificil să îți schimbi acest sistem de referință care își arată limitele pentru, unii iar pentru alții nu încă.
Evoluția stă sub semnul acestor schimbări ale sistemelor de referință în ceea ce privește educația.
@Cryssy
Dacă tu și Adrian Severin îi considerați hoți pe toți este doar problema voastră cu realitatea (aă sunteți infractori).
Cu mentalitatea unui infractor e greu să trăiești. Singura consolare e că și ceilalți sunt la fel.
Această prăpastie între realitate și conștiința voastră vă va fi fatală.
O mica intamplare din Germania: vrem sa luam trenul dintr-un satuc, nu era nimeni la post la ghiseu doar un automat de bilete, automat care avea o problema tehnica, am luat decizia sa ne urcam in tren totusi cu riscul amenzii, a venit controlorul, i-am spus de problema si a fost intelegator: am platit dansului biletele fara amenzi si fara scandal. Asta inseamna amabilitatea si prezumtia ca esti un om bine intentionat.
Cu parere de rau spun ca in Romania aceasta prezumtie de om bine intetionat duce la abuzuri, jigodism si lehamite. Esti luat de fraier: de participantii in trafic care fenteaza coloana, de oamenii carora le tii usa si trec pe langa tine ca si cand ai fi portar, de agentii de vanzari care nu-ti dau cea mai convenabila oferta tie si cea de la care obtin cel mai bun comision etc, etc, etc.
Incerc sa fiu un om amabil in general dar nu-mi iese mereu, situatiile prezentate nu sunt alb si negru ci sunt gri si dovedeste ca ne-am pierdut capacitatea de intelegere a celui de langa noi.
Mircea 2-deci ești la standul de dulciuri cu copiii, nu merge pos-ul, tu le zici copiilor sa se înfigă în bomboane? sau le explici ca trebuie sa aștepte 5 minute sa rezolvi corect problema? Și dacă nu se poate rezolva, asta e, copilul trebuie sa înțeleagă ce și cum (adică părintele ii va explica civilizat de ce nu poate fix, dar fix în momentul asta sa mănânce bomboane/înghețată etc)… Pt ca ar fi furt în caz ca nu te-ai prins😃 Legat de cazul 2 cum au zis și cei de mai sus, da îngrijitorul a gresit sa între peste copil clar și ar trebui pedepsit pentru asta. Dar părintele ar fi putut explica situația și ar fi putut cere voie dinainte sa își trimită copilul sa încalce reguli despre care deja știa ca exista (pana la urma copilul putea fi echipat în 2-3 min). În ambele situații părinții au fost prea grăbiți (situația 2,sa zicem ca iertam graba) , e omenesc sa greșești dar sa nu îți recunoști nici partea ta de vina… Toți vor o tara ca afara, vor reguli bine definite dar sa se facă derogări pt ei ca sunt mai speciali (în primul caz urgenta chiar nu exista, în cel mai rău caz nu vedeau filmul, găseau altceva de făcut) . Copii în primul rand nu trebuiau lăsați de angajați sa între pana nu aveau biletele în mana-cum se întâmplă de altfel pentru adulți… Eu pana acum cel puțin nu am văzut adulți lăsați sa între fără bilet…