– Săru’mâna, e ocupat aici?
– Î-î.
Doamna are o scuză. Molfăie chipsuri, deci nu poate vorbi. Adică sper că asta e, că de la chipsuri vine problema.
Oricum, e o problemă abundentă şi care vine în multe forme. Prima formă se numeşte Lotto Mega Pops, o pungă de pufuleţi cu aromă de cârnaţi pe grătar. Chestia asta e nouă. Se schimbă lumea, pe vremea mea pufuleţii erau cu sare sau cu zahăr. Cârnaţii erau, totuşi, cârnaţi. Voiai pufuleţi, mâncai pufuleţi, voiai cârnaţi, crănţăneai cârnaţi. Cu bere, era chiar mişto.
Mai e o problemă numită Lay’s, chipsuri cu brânză. Şi ea a fost atacată şi e în curs de rezolvare. Dar greutăţile pe care le întâmpină doamna nu se termină cu una, cu două. Un al treilea front e sub ofensivă – o pungă de mini-croissanţi cu vanilie, la kil.
În zonă mai sunt răspândite următoarele: un Sprite cu pai în gâtul sticlei, o pernă de susţinut capul, dintr-aia pe care o cumpără pasagerii disperaţi de la economy prin aeroporturile de escală (am şi eu două), o sacoşă argintie mare, un papuc şi încă unul argintii cu flori, în ton cu sacoşa, 6 reviste lucioase (dintre care am identificat: Monden, Tabu şi Tango), probabil vreo 4 prosoape, doi muţunachi gonflabili model Mickey Mouse decapitat, o geantă transparentă cu jucării, tub şi vizor de snorkeling, alte pungi şi punguliţe.
De sacoşa argintie atârnă un şobolan mort pe post de breloc. Casc ochii. E din pluş.
– Folosiţi scrumiera asta?
– Î-î.
Mda, uite o femeie care ţine la sănătatea ei.
Apare proprietarul de facto al echipamentului de scafandru. Cei doi muţunachi sunt tot ai lui. Are un wet-suit de surfer cu un fermoar-erou. La 5 anişori, cântăreşte cât mine după 5 săptămâni fără week-end. Are şi voce şi o probează, de la doi paşi depărtare de consumatoarea de chipsuri:
– Maaamăăă, maaamăăă, măăămiicooo!
Un răget cu atitudine. Ăsta o să-şi ia sigur motocicletă cu tobă de competiţie. Îmi scap scrumiera pe picior.
– Ă?
– Io m-aruunc în piişşşcinăăăă!
Mori, dă-te dreaq.
În dreapta, se răstoarnă-n capul oaselor o movilă de slănină, să vadă şi el cascadoria. Mă simt cam pirpiriu, o fi ziua malurilor bipede? Pe umărul stâng, lat cât tejgheaua de la băcănie, doi şerpi tatuaţi transpiră într-un soi de skanderbeg inexplicabil. Movila se ridică în picioare. L-am mai văzut undeva… Duhul din sticlă!
Ah, aş avea nişte cereri, dacă tot ne-am întâlnit… Îmi aruncă o privire… Poate data viitoare.
Şi, dacă vă-ntrebaţi cumva – răgetul în wet-suit a supravieţuit. De fiecare dată în următoarele 4 ore. Ori blestemele mele nu mai au nici un efect, ori unii chiar au noroc în viaţă.

16 comentarii Adaugă comentariu
Asta e extra-topic, sau cum se spune. Chiar ti-as dedica acest text 😀
http://www.7plus.ro/?arhiva=30/07/2008&id=9088 (varianta cenzurata)
http://www.visurat.ro/2008/07/30/dati-un-leu-pentru-gesepeu/ (varianta necenzurata)
Urât caracter ai, Petreanu!:)))))
Cu multă vreme în urmă ţi-am spus că suntem prea mulţi pe Pământ. M-ai făcut nazist. Încă se fac înscrieri!!!!!!
In Bucuresti sau la mare?
Intreb asa, de curiositate, nu ca ar conta foarte mult.
Prin ce aventuri treci Vlad. Nu imi dau seama cum le faci fata 😆
Vezi de ce nu ne lasa sa purtam pistoale ?
Eu as fi fost un criminal in serie foarte constiincios.
Vad ca si tu …
Julius dragă, mă simt onorat că vrei să creşti traficul lui Sebastian, ba chiar şi al unui ziar, cu link-uri de la mine. Numa’ că eu îs mic de tot în comparaţie cu mai sus-menţionaţii, să ştii (dar mă flatează că ai aşa o părere bună despre mine).
Innu – da, şi eu îmi dau seama, dar din ce în ce mai rar 🙂
Ionuţ – în Capitala patriei noastre.
Petrişor – am aşa, ca un dar 😀
🙁
🙂 🙂
Super tare scris!!!! Iti inteleg drama, dar zau ca am ras cu atata pofta…ca acum ma simt vinovata. ::)) Un pistol…n-ar strica 🙂
😀 bine scrisă păţania. Fusei şi io la „pişcină” în urmă cu cîteva zile şi am crezut c-am nimerit la o conferinţă locală a acestor personaje. Cînd s-au înmulţit ăştia măi fraţilor? 😀
Ai avut noroc ca nu avea si o punga cu seminte, sa fi vazut atunci… Oricum e bine ca ai o doza de stoicism sau poate ca nu. Dreaq mai stie!…
Mai erau si pufuletii cu ciocolata. Aia cu zahar… parca ii tin minte: erau nasoi rau, nu?
Sa’ntzeleg ca te duci shi maine. Vorba ursului din banc: ma, tzie a inceput sa’tzi placa…
:-p
Asa sunt unii mai norocosi ca altii. Ia in considerare faptul ca poate l`au ajuns blestemele mai tarziu, la urmatoarea piscina :))
cunosc o vrajitoare… :))
daca blestemul tau nu mai tine poate al ei va functiona….
PS: am ras mult de tot