Legea compensației… românești: ce pierd unii, câștigă alții

Știți cântecelul ăla de prin autobuze: „Iată anu’ nou / S-a apropiat / Dîn ceee-eer, împodobit / Ca un împărat!” – de unde și întrebarea, cine-i împăratu’n noul an?

Ei bine, știm cine dă podoabele: anumite categorii de cetățeni vor plăti de anul acesta impozite mai mari, taxe mai mari, dări și biruri mai mari, asta în condițiile în care inflația oricum e devastatoare pentru economiile românilor.

Deci sărăcire nu doar prin inflație, ci și prin zeciuială.

Iată:

Pentru antreprenori, impozitul pe dividende crește cu 60%.

Antreprenorii care lucrează singuri nu mai pot fi taxați doar la venit, trebuie să plătească și taxe și contribuții ca pentru un salariat – deci 14.500 de lei anual.

Alte schimbări bine pritocite nu lasă nicio scăpare antreprenorilor care nu au nevoie de angajați full time – odată cu dividendele, trebuie plătit CAS la un nivel dublu față de cel de până acum. Cu creșterea de salariu minim asta duce la un plus de 125% la CAS pentru un venit similar ca anul trecut. 6720 lei minim/anual.

Se aplică CAS și celor care lucrează pe drepturi de autor sau ca PFA – la 24 de salarii minime brute. Asta înseamnă dublarea contribuției la asigurarea de sănătate – 110 euro pe lună, observă Cătălin Teniță. Chiar așa, oare ce servicii medicale obții pentru 110 euro pe lună de la o asigurare privată de sănătate?

Plus: de ce 24 de salarii minime brute într-un an fiscal? Cum au ajuns la cifra asta, când anul are 12 luni? De ce nu 36, 48 sau 72 de salarii minime brute lunare?

Apoi, cei care lucrează part-time vor plăti taxe pe muncă la stat cât angajații full time: minimum 1200 de lei pe lună.

Cei care au o proprietate închiriată – impozitul pe suma brută încasată crește cu 66%, de la 6 la 10% (sunt convins c-o să fie invazie la Fisc, toți proprietarii cu case date la închiriat se vor îngrămădi acum să-și declare contractele de închiriere).

O prevedere super-scârboasă și absolutamente inexplicabilă se referă la impunerea plății CAS (contribuția pentru asigurarea de sănătate) în cazul în care cetățeanul are un depozit bancar și câștigă într-un an, din dobânzi, mai mult de 6 salarii minime brute lunare. Ce-are zula cu prefectura? Și, apropo, în cele mai multe cazuri oamenii care vor trebui să plătească CAS pe aceste câștiguri din banii economisiți (câștiguri oricum erodate masiv de inflație), plătesc, deja, CAS, din salariu sau pensie.

Deci vom da mai mult la stat dacă facem bani din ceva, altceva decât salariul de la stat, se înțelege – pentru că, în acest caz, nu cresc taxele, ba chiar dimpotrivă, statul mai dă niște bănuți sau evită aplicarea acelorași reguli de contributivitate și impozitare în cazul pensiilor speciale, de exemplu.

Vechea problemă a inegalității crase și scandaloase între două categorii de cetățeni din această țară, pensionarii obișnuiți, cu pensii mereu prea mici după zeci și zeci de ani de muncă, pe de-o parte, și pensionarii speciali, cu pensii de stat de mii de euro lunar, pensionați la 50 și ceva de anișori – sau chiar mai puțin.

Cum ar fi, de exemplu, dl. Procuror Codruț-Olaru, până deunăzi șef la DIICOT, care a ieșit la pensie la 49 de ani, cu o pensionară de 30.000 de lei lunar, deși unele surse calculează că, prin diverse alte șmecherii legaliste, pensia asta va ajunge la 50.000 de lei lunar.

Iar restul pensiilor speciale rămân deocamdată la fel, deși societatea cere de ani și ani de zile să fie echilibrate, cumva, să fie introdus și aici principiul contributivității, cum e la cetățenii de rând, să nu se mai iasă la pensie când alții abia ajung la vârful carierei, să nu se mai dea pensii speciale în funcție de cel mai mare salariu din ultimii 25 de ani șamd.

Dar cum să se umble la pensiile speciale când însuși șeful guvernului, dl. General în rezervă Ciucă, are o pensie specială de peste 3.500 de euro lunar, dânsul fiind pensionat la 54 de ani? Are atât de multă nevoie de odihnă că, uite, și-a mai luat o slujbușoară la Palatul Victoria, răspunde la te;efon când sumă Cotroceniul.

De ce se dau pensii speciale?

Păi, iată, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție declară că pensia specială este „o garanție a actului de justiție corect din România”.

Păi, dacă e așa, atunci să se dea pensii speciale și constructorilor, ca să ofere garanția lucrului bine făcut, și medicilor, ca să ofere garanția intervenției medicale corecte, și învățătorilor, ca să dea garanția abecedarului bine învățat, și tuturor, în fond, nu credeți?

Dar, dacă s-ar face asta, cine-ar mai fi împăratul împodobit cu purcoaie de bani publici?

Vedeți, deci, că nu toată lumea pierde în țara asta, unii mai și câștigă. Iată legea compensației românești. Nimic nu se pierde, totul se transformă, dar numai unii câștigă.