Legea jumi-juma: o documentaţie de doi bani

O scurtă revenire:

În susţinerea legii privind egalitatea între ştiri pozitive şi negative, dnii Funar şi Ghişe invocă „probe, exemple luate din cărţi” şi „studii internaţionale”. Întrebaţi de jurnaliştii de la Mediafax care sunt acestea, iniţiatorii dau două titluri: „Tehnica învăţării rapide”, de o anume Sheila Ostrander, şi „Strategii pozitive de muncă şi viaţă”, de un oarecare Tom Rath.

O căutare simplă pe Amazon.com îi găseşte pe amândoi mentorii.

Cartea scrisă de Sheila Ostrander se cheamă „Superlearning„, a fost publicată în 1982 iar reeditarea din 2000 poate fi cumpărată, de nouă, la preţul de 7.99 USD. La mâna a doua, preţurile pornesc de la (ţineţi-vă bine) 0.76 USD.

Ce spun cititorii care au scris recenzii? Unul zice „o pierdere totală de bani şi timp”, altul regretă că s-au tăiat copaci pentru aşa ceva, în sfârşit, un al treilea remarcă faptul că „lucrarea” e pur şi simplu o înşelătorie (şi avertizează toţi potenţialii cumpărători să nu se lase păcăliţi).

Al doilea „studiu” face parte din aceeaşi categorie a tehnicilor de succes „în N paşi simpli” (cum să devii mai deştept peste noapte, cum să te îmbogăţeşti dormind, cum să zbori fără paraşută în numai o săptămână). Titlul adevărat este „Cât de plină ţi-e găleata?„, iar cel comunicat de dnii Funar şi Ghişe („Strategii pozitive de muncă şi de viaţă”) figurează cu litere mici, ca subtitlu (probabil că editorul nu l-a considerat suficient de atractiv pentru categoria de public căreia îi este adresată cartea).

„Găleata” se vinde la preţ mai bun, 13.57 USD de nouă şi începând de la 4 USD la mâna a doua (presupun că dnii Funar şi Ghişe au împărţit costurile).

M-am gândit că aceste detalii merită spuse, pentru că unii par să fi luat în serios iniţiativa – şi n-am vrea să fie cu toţii chiar aşa de ridicoli, nu?