Live blogging de pe marginea unei schimbări de Guvern

Câteva observaţii, rapid, gen live-blogging, pe măsură ce evoluează evenimentele (textul e în continuă editare, reveniţi pentru actualizări; am decis să pun actualizările la începutul textului şi să precizez şi ora):

…USL şi-a menţinut cererea maximală, ba chiar cu un plus perfect inutil din partea lui Antonescu – şi demisia preşedintelui. Băsescu şi PDL (pls aliaţii) merg, în consecinţă, pe ideea unui guvern numai al lor, fără negociere cu opoziţia. Neplăcută situaţie şi joc democratic suspendat. Mihai Răzvan Ungureanu, ca propunere de prim-ministru, e promovarea pupilului prezidenţial, dar are, paradoxal, avantajul figurii fără notorietate – lumea va aştepta un pic înainte să înjure un necunoscut. USL mi se pare acaparată de frenezia lui Crin, care mizează, nerăbdător, pe o soluţie imediată. E un risc politic ale cărui părţi negative s-ar putea vedea curând – în general, populaţia nu-i apreciază pe zurbagii.(20.55)

…Diaconescu, probabil ministrul de externe cu cel mai scurt mandat din istoria României (13 zile!), mai degrabă bizar la ieşirea de la Cotroceni şi aparent deconectat de la priorităţile momentului, anunţă că UNR o să susţină ideea impozitării speciale a marilor averi în noul program de guvernare. Dl. Diaconescu, dacă nu ştiaţi, noul program de guverare va avea un singur ţel: să menţină situaţia stabilă până la alegeri, anticipate sau la termen. (16.40)

…Ponta, o o abordare interesantă a tezei anticipatelor: dacă facem parlamentarele în aprilie şi localele în iunie, la jumătatea anului am terminat povestea electorală şi ne putem concentra pe guvernare. Are logică, dar e logica luării de ostatici – dacă-mi dai repede ce vreau, nu ne mai chinuim cu toţii. (16.30)

…PDL semnalează cu gesturi largi că vrea să-şi impună varianta de guvern. Elena Udrea publică pe blog, „ca să nu existe speculaţii politice inutile”, mesajul că actuala coaliţie guvernamentală „rămâne unită”, ceea ce echivalează cu mesajul „noi facem guvernul”. La PDL, Sever Voinescu spune cam tot aia cu coaliţia de guvernământ. Acestea sunt fie poziţionări tactice înaintea negocierilor politice, fie o linie trasă de PDL, în spatele căreia nu vrea să se retragă. Personal, sper să fie doar poziţionări tactice, pentru că e nevoie de o soluţie negociată – nici nu vreau să-mi imaginez ce va rămâne din legitimitatea noului guvern dacă va trece prin Parlament în absenţa opoziţiei. (13:39)

****

…Plecarea lui Emil Boc vine târziu. Traian Băsescu ceruse schimbarea asta încă în urmă cu un an (încă o dată, remarcabil instinct). Există o diferenţă de viaţă şi de moarte între o retragere organizată şi capitulare. Boc renunţă când nu mai avea nici o ieşire, PDL a decis să iasă de pe poziţie abia când poziţia devenise nesustenabilă, nu cred că PDL mai poate fructifica electoral cedarea.

…O nuanţă importantă: Boc n-a spus că demisionează, a spus că-şi depune mandatul. Formula aceasta a mai fost folosită o singură dată în România la schimbarea unui guvern, de Petre Roman, în a doua zi a mineriadei din septembrie ’91. Formula plasează răspunderea la cel care primeşte mandatul – adică la preşedinte. În subtext, asta înseamnă că preşedntele poate negocia acest mandat cu restul forţelor politice. La limită, preşedintele i-l poate returna – nu cred că se va întâmpla asta, dar opţiunea, măcar teoretic, există.

…Guvernul Boc a ţinut economia în mână şi în zona de flotabilitate (poate că n-au fost mari succese, dar să nu uităm în ce ţară trăim) dar n-a reuşit să profite de stabilitatea economică, pierzând uriaş pe flancurile clientelei de partid şi a imaginii îngrozitor de proaste a câtorva vectori de imagine. Economia creşte peste media UE, inflaţia e la un minim istoric, cursul e stabil (cine are îndoieli să privească la vecini), dar asta nu mai e suficient. Oamenii vor să fie şi respectaţi, nu doar mânaţi.

…Mingea e în terenul opoziţiei. O notă bună pentru Ponta, care pare să înţeleagă din ce în ce mai bine că e o perioadă care-i poate face or sparge viitorul politic. Dezamăgitor – şi chiar îngrijorător – Crin Antonescu, ale cărui excitaţii retorice în momente importante au accente psihotice. Când l-am văzut derapând prima dată, în noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009, am crezut că e un accident, dar pare ceva mai grav decât atât.

…Interesant că evenimentele de azi au fost anticipate, aproape exact, de Adrian Năstase, ieri.

…Am mari îndoieli că preşedintele Băsescu ar lăsa evenimentele să ia o asemenea turnură fără să fie sigur că are maximum de control posibil.

…Poate c-ar trebui să-i recunoaştem lui Emil Boc lucrurile bune pe care le-a făcut. N-a fost corupt, n-a fost arogant, n-a fost un maneuvrier. O raritate, din acest punct de vedere. A fost, în schimb, doar un executant, şi cred că merităm mai mult din partea unui prim-ministru – sau ar trebui să ne dorim mai mult.

…M-a sunat cineva, nelămurit de povestea cu Antonescu în noaptea alegerilor din 2009. Pentru cei care nu-şi mai amintesc, atunci, candidatul PNL pentru prezidenţiale a avut un discurs uluitor la aflarea estimărilor care-l plasau pe locul 3. Una dintre afirmaţii a fost aceasta: „Domnule Vântu, domnule Voiculescu, sfidaţi voinţa atâtor români, vă bateţi joc de dreptul pe care astăzi atâţia români au vrut să şi-l exprime. Zeci de mii de oameni nu au mai apucat să voteze, în vreme ce autobuzele lui Băsescu şi ale lui Geoană au votat dis-de-dimineaţă!”. N-a mai explicat niciodată ce voia să spună. (Discursul, video, aici – min.2.30)

…Citiţi şi analiza rapidă a lui Orgonaş, „A fost Emil Boc cel mai slab prim-ministru de după Revoluţie?” pentru un context mai bun.

…Realitatea zice că Predoiu, de la Justiţie, a fost (va fi?) numit premier interimar. Asta înseamnă că preşedintele a transformat depunerea mandatului în demisie şi că a făcut un pas în direcţia solicitărilor opoziţiei. Urmează mutarea USL.