Lunea, zi de weekend

Am dat o fugă luni până la Dalboka. Luni, în ziua mea liberă, de lucrător în weekend. Eu şi ospătarii, cum ar veni. Doar câteva constatări:

1. Bucata aia de drum prin Cernavodă, la ieşirea de pe A2, e realmente nasoală. Asfalt denivelat, onduleuri ca-n freza naşei înaintea botezului. Nu poţi face mai mult de 60 pe oră – şi, oricum, nu trebuie să mănânci nimic înainte. Pe jos, marcaje inexistente, e neplăcut pe întuneric. Ocolul e cam cu multe curbe şi întoarceri, asta scade şi mai mult viteza. La vară o să fie destul de rău. Recomand să ieşiţi de pe autostradă mai devreme sau să apucaţi pe drumul vechi, că prevăd nişte ambuteiaje de toată frumuseţea p-acolo.

2. Apropo de asfalt – nu-mi vine să cred că, an de an, traseul de traversare a Constanţei e la fel de prost, plin de gropi şi de şleauri. Că-l înjur eu pe Mazăre, hai, mai merge, că nu-s constănţean şi poate Mazăre simte nevoia să-şi bată joc de toţi fraierii ceilalţi, care nu-s de-ai lui, din oraş. Numai că traseul de traversare, după cum ştiţi, nu e pe vreo centură din afara oraşului, deci probabil că mii de constănţeni se zgâlţâie p-acolo şi-l înjură, zilnic, la fel de copios cum o fac eu de două-trei ori pe an. Totuşi, Mazăre continuă să fie votat primar. Ce să mai înţelegi?

3. Am făcut un ocol scurt, ieşind de pe autostradă un pic în judeţul Călăraşi. Zeci de maşini înmatriculate în Bulgaria. În Constanţa, la fel, zeci. Nu m-am apucat să le număr, dar zic că sunt cam 5-10%. Ceva îmi spune că nu chiar toate sunt ale unor turişti bulgari, veniţi să viziteze frumuseţile Litoralului românesc la mijloc de ianuarie 🙂 Aş fi curios dacă cineva de prin Guvern a estimat câţi bani s-au pierdut din cauza poveştii cu taxele de înmatriculare. Dacă planul era să băgăm bulgarilor nişte bani în buzunar, asta, însă, a mers brici.

4. La întoarcere, am prins o ceaţă cumplită pe la Lehliu. Vizibilitate sub 20 de metri. Am filmat un pic, nu vă aşteptaţi să vedeţi mare lucru, e mai puţin înspăimântător aici decât era la volan, însă vă puteţi face o idee despre cum a fost privind cum luminile unei staţii de benzină au devenit vizibile abia când am ajuns în dreptul lor.

În fine – ce voiam să spun este că, în timp ce navigam cu ochii mijiţi prin vata aia, peste mine a defilat un mare panou informativ, funcţional. E primul pe care l-am văzut afişând ceva pe A2 (poate că mergeau mai demult, dar eu abia acum am aflat). Sigur, faptul că pe acest panou – repet, primul aprins – scria să fiu atent, că-i ceaţă, nu m-a ajutat prea mult. Conduceam deja de 20 de kilometri prin ea.

Dar e un început, ce să spun.