Am şi eu slăbiciunile mele. Salsa tartufata e una dintre ele.
E o băcănie la doi paşi de Termini, în Roma, unde găseşti cele mai bune sosuri din trufe. „Tentazioni Tartufata”, „Salsa Tartufata, Antichi Profumi dal Bosco” şi, pentru plăcerea de zi cu zi, „Crema di Funghi Porcini Tartufata, Specialita Ligure”. Borcănele, borcănaşe, borcănuţe. O avere pe care am strâns-o reflex la piept când mi-a făcut semn poliţistul de la frontieră. Ceva bube la radiografia de bagaj. „Dăşchide rucsacul”, zicea gestul lui.
Ca toţi românii, pricep şi eu oleacă de italiană. Suficient ca să mă-ngrozesc – cică n-aveam voie în avion cu „lichide”. Păi nu e lichid, nene, e sos, un sos gros. Grosso sosso, capisci? No curge, îs ciuperco, poso mirosire, dacă volio, mă, ia d-aci! No şi no, niente, dai mi la salsa. Ete plua, mascalzone, sunt trufele mele, nu pui tu gheara ta jegoasă pe ele, da?
Şi dăi, şi luptă, explicaţii, jurăminte, scuze, promisiuni şi sudori reci.
Mă-ntreabă omul, la un moment dat, „da’ unde zbori?” (în italiană, dar în emoţia clipei n-am reţinut topica exactă, n-aş vrea să greşesc). Păi, la Bucureşti, bre Topolino sau cum ţi-o zice. „Bucarest? Alora va bene, poso mergere”… sau ceva, pre limba lui. Am şters-o cu şireturile desfăcute şi cu pantalonii-n vine, numai să nu se răzgândească.
Deci io nu-nţeleg. I s-a făcut milă de urmaşul lui Traian&Decebal sau, dimpotrivă, s-a gândit că 150 de români pe mâna unui terorist cu dinamită lichidă mirosind a trufe nu e o eventualitate chiar aşa de rea?
17 comentarii Adaugă comentariu
Hahaha…ce tampenie…
Bomba cu ciorapi…
Se amuza crezând că ai făcut o confuzie şi ţi-ai cumărat margarină sau a crezut că toţi românii sunt precum somalezii!
Ca-n bancul cu ciobanu’ şi unguru’: Apăi bea încet, că-i rece! 😀
A auzit si el ca la noi teroristii sunt prieteni cu presedintii si vorbesc la telefon live la talk-showuri. 😯
La noi teroristii rapesc fiica prietenului de vanatoare si de biznis, coruptii sunt filmati cum manevreaza tuica si caltabosi, iar criza mondiala ne-o producem musai marind salariile cu 50%. Sa nu mai vorbesc si de revolutionarii care se faceau ca lucreaza …
pretene cu blogul cu tovarasii, ai dreptate, pe bune.
Explicaţia ta e singura valabilă, Vlad. În America rămâneai fără ciuperco. Şi comentariile nu prea erau binevenite.
calmate, calmate,segniore. eee, eeee
Stii ca dupa tartufate trebuie sa bei neaparat un digestiv din gentiana care se face doar L’ Aquila :)). Daca vrei iti aduc saptamana viitoare.
Si imi simt gura ca o padure din zona musonica…si ploua … si ploua… doamne ce pofta mi-ai facut!
Cat despre concluzie: groaznica, dar adevarata.
hehehe….alea iereau probele de la dosaru` lu` mailatu`?…ca tot nu se punea nu?
s-a gandit ca suntem niste morti de foame noi astia din Romania, si ca trufandalele tale sunt o leaca de speranta pentru vreo familie nemancata.
Deci s-a bazat pe un calcul simplu. Românii au alt factor de coagulare aşa că n-am mai fost lichid.
A zis bine George… „Lamaro abruzzese”! Dupa o tartufata poate merge si un Amaro Lucano (produs in Basilicata) – Cosa vuoi di più dalla vita?!:)) Haioasa intamplare!
George – mă, ce circ a fost atunci! 😀
All – Am avut noroc, totuşi, omul a fost înţelegător (şi nici n-a explodat nimic, deci e nu doar înţelegător, ci şi ghinionist)
acu, domnu’ Someone, adevăru-i că tre să zici mulţam că te-o lăsat să scapi cu nelegiurea.
d-apoi nu-i ca cum n-ai mai fi zburat veci, ce te-o apucat să bagi borcanu-n rucsac? cât de des scrie în aeroporturi că în bagajuţ de mână nu-i voie cu lichide, geluri şi mâncare decât în cantitaţi ffffff mici şi numai dacă-s medicamente sau lapte pentru prunci?
nu mai bine stătea tartufata învelită în 4 şosete şi 2 laibăre în bagajul de cală?
😀
am ras cu lacrimi !!!!
hahahah, am ras si eu cu mare pofta, excelent!!