Pe muntele Licabet din Atena, pe la jumătatea pantei, încă mai sunt case. Mai sfidezi infarctul încă vreo zece-douăzeci de trepte în poteca tăiată-n stâncă și ești la același nivel, acum, cu (probabil) cea mai înaltă sufragerie a orașului. O vedere spectaculoasă îți zgândăre invidia.
– Mamă, ce tare e tipul, îți dai seama cum e să stai acolo, ce view?
– Da, mai ales în iulie-august, la 100 de grade pe acoperișul ăla, nu crezi că și-ar dori să locuiască într-o pivniță?
Cum ar veni, oricât de mișto ar fi belvederea, cineva sigur s-a plictisit deja de toate rahaturile ei.
4 comentarii Adaugă comentariu
E buna și garsoniera me’
Privelistea ca privelistea, dar cum o fi sa uiti sa iei ceva vital, gen paine, apa sau hartie igienica, iar primul magazin sa fie la 500 de metri de coborat?
hartia igienica nu e chiar asa vitala 🙂
e mai tare decat garsoniera mea…