Cred că n-am fost eu suficient de clar: n-am a face nici o critică managerului de la spitalul respectiv, ba dimpotrivă. Omul e inventiv și merită felicitat pentru că a găsit o cale onorabilă și legală de a suplimenta veniturile spitalului.
Problema nu e cu managementul spitalului, ci cu faptul că a aflat despre ideea managementului și ministrul Sănătății, care e atât de încântat încât ar vrea să “implementeze“ modelul și în alte locuri. Or, la cum știm că se comportă statul român cu proprii săi cetățeni, sunt aproape convins că ministerul va folosi mai devreme sau mai târziu “soluția Slobozia“ nu pentru a crește veniturile medicilor și ale spitalelor, ci pentru a tăia din fondurile alocate unităților medicale, pentru că, nu-i așa, “uite ce de bani faceți din donații!“
Am o istorioară care ilustrează binișor atitudinea ipocrită a autorității din această țară față de subiecții ei.
Eu am făcut armata pe vremea lui Ceaușescu. La T.R.* e adevărat, ceea ce mai reducea din abuzurile pe care le sufereau recruții de “trupă“, dar chiar și-așa, meșteșug de tâmpire și umilire ca armata Republicii Socialiste nu mi-aș fi imaginat că ar fi putut exista decât în cărțile de ficțiune post-apocaliptică.
Într-una din zilele de început ale serviciului, ne-a convocat un locotenent-major. “Plutonul T.R., la mine fuga, MARȘ!“
Ofițerul ne-a cerut să utilăm un dormitor din cazarmă cu 100 de paturi. Erau niște paturi de fier depozitate într-o remiză, la vreun kilometru depărtare. Paturile erau demontate, cadrele într-o parte, picioarele în alta, stivuite în mormane până-n tavan. “Le luați de-aici, le duceți frumos la etajul 2, în clădirea aia, le montați. Când terminați, sunteți liberi la program, executați SDV**“.
Eram un pluton incomplet, vreo 15 puștani la sfârșitul adolescenței, încrezători și deschiși. L-am crezut, avea stele pe umăr, o atitudine hotărâtă, uniformă. De ce ne-ar fi mințit? Aveam de mutat niște mobile de fier, cât de greu putea fi?
Paturile alea erau un coșmar materializat în niște cadre dușmănoase de fier cu muchii ascuțite. Grele ca naiba, incomod de manevrat, te tăiau la degete când încercai să le transporți, se împotriveau ca o ființă vie oricărei încercări de a le fi schimbat locul de odihnă.
După două ore, abia mutaserăm vreo 15. Eram disperați. Nu doar că nu am fi terminat la timp, dar era clar că urma să ne târâm cu toate fiarele alea după noi, între remiză și dormitoare, și în următoarele zile. Eram prinși în capcană.
Ne-am oprit și, forțați de împrejurări, ne-am organizat. Am descoperit că, dacă ne dădeam jos centurile și le legam câte două, puteam să le folosim ca un soi de chingi, cu ajutorul cărora puteam să ridicăm cadrele de fier pe umeri, ca pe niște genți. Am făcut echipe, 4 cărători cu 4 care mergeau pe lângă ei. La fiecare sută de metri, schimbam rolurile. În dormitor, alți 4 preluau transporturile și montau paturile pe poziție.
Până la miezul zilei, terminasem treaba. Când a apărut locotenentul, rânjeam mulțumiți. Dormitorul era complet, 100 de paturi suprapuse, în grupuri de câte 8, perfect aliniate pe mozaicul lustruit. Era vremea recompensei.
Ofițerul a căscat gura a mirare. S-a uitat la noi, s-a uitat la paturi. Ne-a și felicitat. “Bravo, a zis, se vede că sunteți teriști, aveți cap“. După care ne-a dat muia: “Acum, faceți la fel și cu dormitorul de la etajul 3“.
Păi nu ne-ați promis altceva? N-aveam o înțelegere? Am găsit o soluție, o rezolvare elegantă a problemei, acum o îndreptați împotriva noastră?
Exact așa se va întâmpla și cu “soluția Slobozia“, care ni se pare elegantă și eficientă – și chiar este, dar asta nu poate împiedica, ba dimpotrivă! chiar va favoriza deturnarea ei de către niște autorități răuvoitoare.
Ca să închei povestea cu paturile: ne-a luat 3 zile ca să mobilăm al doilea dormitor. Ne învățasem minte să ne mai vină idei bune.
_____________
*T.R. – Termen Redus; pentru cei mai tineri, serviciul militar obligatoriu dinainte de 1989 prevedea, pentru tinerii intrați la facultate, o perioadă mai scurtă, de 9 luni (sau 6, dacă făceai armata după absolvire) în loc de clasicele 16 luni pentru “trupă“ (sau 24 la marină și grăniceri).
**SDV – prescurtare de jargon militar, care înseamnă “somn de voie“. În armată nu exista noțiunea de “timp liber“, chiar și somnul era o activitate ce trebuia “executată“ în mod organizat.
18 comentarii Adaugă comentariu
Foarte bine punctat. Evident ca Ministerul va folosi solutia Slobozia, doar vor sa o implementeze de anul viitor in mai multe spitale.
Salut Vlad,
de cand ai scris articolul „Cine vrea un nou partid – de data asta, unul cu adevărat nou?” (care a adunat cred cele mai multe comentarii-apropae 200) tot astept sa se intample ceva, sa apara ceva diferit pe piata politica. Am cititi azi un articol pe gandul.ro despre Reteaua Politica (care vrea sa devina partid). Te rog sa reiei acest subiect si eventual sa ne spui si parerea ta despre aceast viitor partid. Mie mi-a lasat impresia ca e o schimbare adevarata si ca in sfarsit se implica si cei din mediul privat, insa tot asa am sperat si cu Noua Republica si am fost dezamagit sa vad ca tot prin jurul lui Basescu si PDL se invarteau. Ce stii tu despre ei sunt cu adevart „diferiti” sau au in spate tot vechile forte politice FSN-iste?
Multumesc.
Multumesc pentru semnal.
„Ca să închei povestea cu paturile: ne-a luat 3 zile ca să mobilăm al doilea dormitor. Ne învățasem minte să ne mai vină idei bune.”
Inca e valabila asta.
Scuza-ma, dar nu te ingrijorezi cam mult de drobul de sare care va ucide copilul? Nu zic ca nu e posibil ca onor. min. sanatatii sa faca fix ce presupui ca va face. Doar ca nu e obligatoriu sa faca asta. Adica e un pic deplasat sa-l scuipi pe cineva pentru ceva ce n-a facut inca.
Imi raspundeai ieri ca „Un sistem national de sanatate nu se poate baza pe “donatii” ca sa multumeasca angajatii”
Intru totul de-acord.
Dar in Bugetul pe 2014, Ministerul Sanatatii are 1,2% din PIB (7,9 mld. lei), micsorare atat reala (-1,8 mld. lei) cat si procentuala (-18%) fata de anul trecut, donatiile de genul asta vor deveni regula, pentru ca nu vor fi bani! Spre comparatie, SRI-ul va avea 1,1 mld lei in 2014.
IN 2007 aveam 4% din PIB alocati Sanatatii. In 2008, suma real alocata a fost de 3,95%
Asa cum ai zis si tu, asta e un nivel al cheltuielilor pentru Sanatate ale unui ” sistem aflate in faliment”. Asta e tristul adevar.
Problema e… cum il reparam?
mie nu-mi suna bine nici ce e la Slobizia : adica au renuntat medicii la spaga pentru binele spitalului? Sau acum se da spaga de doua ori?
La Slobozia s-a reinventat apa caldă.
In anii `90 şi ceva am păţit ceva asemănător la un spital: am primit nişte medicamente de la „ajutoare„, dar a trebuit să contribui un pic la bunăstarea unei fundaţii. Mi-au dat şi chitanţă!!!
Inutil să mai spun că farmacia spitalului era la poartă iar sediul fundaţiei într-o altă încăpere din spitalul respectiv.
Una peste alta, am plătit cam un sfert din valoarea tratamentului, altminteri cumpăram la liber, din farmacie. Sistemul de stat tocmai se prăbuşea, ăsta noul încă nu se năştea.
Deci nimic nou sub Soare, staţi liniştiţi. Doar nişte oameni care de-abia acum află, fără supărare.
(PS: între timp acel spital s-a desfiinţat si chiar demolat, poate de aceea s-a îngropat o vreme şi ideea).
Din ce am vazut eu in stire, suma e cam fixa si obligatorie, 40 de lei SOLICITATI la ghiseu, iar mai tarziu, la 00:57 se vede o parte din monitor unde se poate observa ca toate „donatiile” sunt de… 40 de lei.
Deci marea idee mi se pare ca e doar un fel de hotie legalizata, o modalitate de a evita DNA-ul, iar spitalul s-a transformat intr-un spital de stat cu taxa. Sunt sigur ca guvernul o va implementa si in alte parti.
Ai dreptate,suma este fixa si OBLIGATORIE.Iar pentru cei care cred ca solutia de la Slobozia este una buna,ii invit sa faca o vizita la acel spital….aceleasi conditii,aceeasi mizerie si aceiasi indiferenta ca in orice alt spital…..Banii donati sunt investiti in spital doar pe hartie,ca pacient internat acolo trebuie sa iti cumperi din banii proprii absolut tot(medicamente,panasament,etc),si daca ai ghinionul sa fii sarac si sa nu ai cei 40 de lei,poti muri ”linistit” in fata camerei de primiri urgente…..
Faza tare nu este ca ministerul va implementa in mai multe locuri „solutia Slobozia”, ci faptul ca apoi statul va incepe sa ia impozite pe acele donatii si spagi…
Păi da, o să fie suma „donată”+ TVA de 24%.
Giiiiizaaaaas… domnul ministru (ca tot veni vorba) tocmai ce si-a dat seama, in urma unor controale, cam cum sta treaba cu farmaciile de pe Valea Prahovei, in prag de sarbatori.
Si cand le spuneam eu unora ca sunt locuri in tara asta in care trebuie sa te inchini ca ai gasit medicamente la singura farmacie pe care ai intalnit-o… ziceau ca exagerez.
Fratilor, mai miscati-va fundurile din fotolii pitite in birouri cu aer conditionat, funduri plimbate anterior pe canapea de gipan. Luati-o la pas prin tara, cu transportul in comun; abia atunci veti vedea adevarata fata a lucrurilor. Si cat e de „albastra„ situatia.
Poate ca abia atunci veti intelege o masura disperata gen Slobozia, care, asa cum va spuneam mai devreme, nici macar nu este o idee noua, doar dezgropata la nevoie.
Tu crezi ca nu stiu? Stiu foarte bine care e situatia dar da mai bine sa descoperi o situatie decit sa recunosti ca ai taraganat rezolvarea ei.
Situatia cu medicamente cumparate de pacienti de la farmaciile din zona spitalului era chipurile o situatie noua. Ce gluma, spitalul de urgenta Sf. Ioan din Bucuresti, acum trei ani eram trimis sa cumpar medicamente pentru cineva cu metastaze, deci in faza terminala…
Situatia era si este generala, din Bucuresti pana in cel mai mic orasel din Romania.
„Giiiiizaaaaas”…wowwwww.. ce nativ suni, măreneeee… te impruvezi pe zi ce trece, gen. Zici c-ai supt la țata american-inglish every fucking day
Bă, ia mai du-te pe la party(d) şi spune-le să-ţi schimbe tema sau mediul de lucru. Poţi să plângi şi tu un pic, zi-le că te-ai plictisit, poate găsesc bă`eţii vreo scăpare şi pentru tine.
Tu crezi ca nu stiu? Stiu foarte bine care e situatia dar da mai bine sa descoperi o situatie decit sa recunosti ca ai taraganat rezolvarea ei.
Situatia cu medicamente cumparate de pacienti de la farmaciile din zona spitalului era chipurile o situatie noua. Ce gluma, spitalul de urgenta Sf. Ioan din Bucuresti, acum trei ani eram trimis sa cumpar medicamente pentru cineva cu metastaze, deci in faza terminala…
Situatia era si este generala, din Bucuresti pana in cel mai mic orasel din Romania.
De acord cu tine, dar acum era un pic altă chestie. La ora aceea tocmai ce declara domnul ministru cum a descoperit el că vin sărbătorile iar pe Valea Prahovei, de la Ploieşti pînă la Predeal, NU ERA nici o farmacie cu program asigurat (nonstop).
e trist…tot ce se intampla este foarte trist, te lasa fara cuvinte:9!