„Pe mine m-a trimis partidul, nu-mi trebuie nici studii, nici calificare. Partidul știe mai bine, tovarăși.”

Poate c-ați auzit recent despre tentativa unor parlamentari PNL de a dezincrimina arderea și îngroparea neautorizată de deșeuri în România. Potrivit activistului de mediu Octavian Berceanu, scandalosul amendament a fost propus chiar de actualul șef al Gărzii de Mediu, Aurelian Păduraru, recent numit în funcție. Amendamentul prevede că arderile și îngroparea deșeurilor ar urma să fie infracțiuni doar dacă se poate proba în instanță că, în acest fel, este afectată în mod serios sănătatea publică.

Adică studii, comisii și comitete, experți, probe invalidate, timp pierdut, cheltuieli publice, ani și ani de proces ca să demonstrezi ce e la mintea cocoșului.

Nu-i proastă mafia, nu?

Acum, aș fi tentat să spun că cea mai mare lovitură pe care-a dat-o mafia deșeurilor a fost să se infiltreze în zona deciziei politice, dar nu știu dacă nu carecumva este invers.

Oricum, simbioza e perfectă. Unii fac bani din îmbolnăvirea cetățenilor și-i distribuie, alții se ocupă să-și protejeze sursele venit de eventualele controale timide care s-ar mai putea face și au grijă să și ciumpăvească legile care-au mai rămas în picioare.

În acest context, să observăm cine și de ce este acum șef al Gărzii de Mediu: un pensionar special care n-are nicio legătură cu domeniul dar care, cu o autosuficiență de bolovan rostogolit în drum, se consideră perfect îndreptățit să ocupe postul pentru că… îndeplinește „toate celelalte condiții pentru a fi numit politic”. Deci omului nu i se pare nicio problemă că nu se pricepe, din moment ce are toate proptelele politice necesare ca să devină șef Serios – am înregistrarea mai jos.

„Pe mine m-a trimis partidul, nu-mi trebuie nici studii, nici calificare. Partidul știe mai bine, tovarăși”.

Pe siguranța asta nerușinată a neavenitului lipit în șefíi pe bani publici stă tot eșafodajul cleptocrației românești. Niciun patron în toate mințile nu pune intenționat peste afacerea lui un șef care nu se pricepe, dar în administrația publică românească asta pare să fie primul criteriu de selecție.

Cine este, deci, șeful al Gărzii de Mediu, care și-ar dori ca-n România să se ardă și îngroape deșeuri fără limită?

Aurelian Păduraru are 53 de ani și este pensionar special din 2019. A lucrat la Serviciul Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor Simple Galați, de unde s-a pensionat din biroul de șef la 49 de anișori și 6 luni, probabil complet uzat de efortul deosebit depus în cadrul carierei sale. În anul 2020 a încasat o pensie totală de 79.200 de lei net – adică vreo 1300 de euro lunar.

Și-a revenit însă repede, s-a înscris la PNL în 2020 și noi oportunități de carieră i s-au deschis în față imediat, aproape pe neașteptate și cu siguranță nu pe merit profesional, după cum recunoaște, franc, chiar dânsul, în audierile de la Parlament:

Și cu asta, la pensioara modestă de 6.600 de lei lunar s-a adăugat și un salariu politic de vreo 13.000 de leuți tot lunar, absolut meritat entru că, așa cum spune chiar dânsul, îndeplinește toate condițiile politice – și niciuna profesională – ca să fie șef la Garda de Mediu.

Ale cui interese credeți că le apără acest personaj, numit politic la Garda de Mediu, ale cetățenilor sau ale politicienilor care l-au pus în funcție?

Din acest punct de vedere, numirile politice în administrația publică din România au depășit demult granița ridicolului și au ajuns în domeniul psihiatric. Ajung în funcții plătite gras din bani publici o sumedenie de lipitori și impostori care au o singură abilitate – de a se pune bine cu șeful de la partid, de a-i face acestuia câte un serviciu, oricare-ar fi el, numa să primească în schimb un os de ros, o măduvioară de supt.