Pentru că vorbeam zilele trecute despre cea mai bine plătită fotografie din istorie – Rhein II de Andreas Gursky, cumpărată cu 4.338.500 dolari, iată o nouă ştire din, oarecum, acelaşi domeniu.
Faimosul cadru din 1932 al marelui Cartier-Bresson, Derrière la Gare Saint-Lazare, care ilustrează mai bine decât orice altă imagine conceptul de „moment decisiv” în fotografie, a fost scos la licitaţie tot de Christie’s, la Paris.
Imaginea, tipărită în 1946, a fost vândută cu un preţ „record” de 590.455 de dolari.
Părerea mea este că aceste două exemple sunt bune pentru un concurs gen Preţul Corect – ca să încurce concurenţii, nu de alta.
PS – acum observ că tocmai azi se împlinesc 224 de ani de la naşterea lui Louis Daguerre, considerat părintele fotografiei (deşi el, foarte probabil, ar fi preferat ca aceasta să se numească, în continuare, „dagherotipie”).
8 comentarii Adaugă comentariu
N-am reusit sa inteleg cum cineva a putut da o avere pe Rhein II, fotografia aia nu m-ar face niciodata sa ma opresc in dreptul ei. Dar… „ce stie taranu’ ce e arta”?. Snobism in stare pura.
La fotografia lui Gurski ma uit precum pisicul in calendar (dar, probabil ca e vina mea). Pe cand Derrière la Gare Saint-Lazare ma face sa ma opresc din respirat pentru o clipa. Modul in care se reflecta silueta trecatorului, gandurile care iti vin (atunci cand va atinge oglinda apei doar va strica imaginea sau va intra in alta lume?), ma fac sa cred ca fotografia a fost chiar subestimata.
Păi cred că şi ăsta-i tot şpilul în cazul lui Gurski – dacă dai 4 milioane de para pe o poză probabil că nu vrei s-o-nţeleagă tot gulgutaşu’ 🙂
Cadrul lui Bresson este fenomenal.
@ Ovidiu
Fotografiile ( artefactele, în general), certificate de firme celebre și istorici ai artei ale căror declarații au valoare în lumea civilizată, sunt investiții. Ele își sporesc valoarea în timp, sunt considerate afaceri bune. Oamenii educați, care au și bani, preferă să investească în aceste frumuseți atemporale, utile doar celor cu o anumită sensibilitate artistică și neafectați de patologiile modernității, capabili să mai simtă o emoție.
Nu-i ușor să înțelegem arta, dar odată câștigat acest privilegiu spiritual, devine imposibil să mai trăiești ne-poetic.
Cel mai simplu prim pas de a ne apropia de Artă: prima dată simți, apoi gândești/studiezi/cauți/întrebi/pui la îndoială/te predai/iubești etc. 🙂
Păcat să renunțăm la deliciile infinite pe care ni le poate oferi o creație…mai ales una controversată, care ne răscolește și ne obligă să reacționăm.
Iubește. …apoi, cercetează. 😛
@Andi
sunt de-a dreptul indragostit 🙂
@ Ovidiu
Eh, acu’ poți să privești peste ochelarii de pe vârful nasului și să te apuci de iubit. 🙂
ppentru persoanele cu posibilitati materiale deosebite reprezinta o investitie pe termen lung ….oricum sincer mi se pare ca pretul este enorm de mare dar nu mai conteaza ff tare treaba asta :d
Zicea cineva intr-un documentar pe care l-am vazut mai demult ca Derrière la Gare Saint-Lazare este fotografia care ilustraza cel mai bine secolul XX.