Ruleta românească din Valea Jiului

Guest-post de Alina Petrescu

A trecut o săptămână de când, la mina Petrila, au murit 12 oameni. 14 au fost răniţi. În subteran nu se poate intra nici acum, pentru că zona nu e încă sigură. Prost e că nici măcar după ce se va redeschide mina, ea nu va fi, în fond, mai sigură. Aşa e în această profesie: nu aşteaptă nimeni protecţie 100%, iar minerii sunt primii care ştiu la ce riscuri se expun. Numai că, la noi, fiecare intrare în şut e o ruletă… românească. Iar pistolul lipit de tâmpla minerilor e în mâna lungă a şefilor din minerit, care ocrotesc atent cu cealaltă viermuiala de firme căpuşă din Valea Jiului. Firme de apartament abonate la contracte cu Compania Naţională a Huilei, care plăteşte bani grei pentru utilaje ruginite sau aparatură inutilizabilă.

10 soldaţi români au murit în teatrele de război din Irak şi Afganistan din 2003 până acum. La Petrila nu e război, dar într-o singură zi au murit 12 oameni. E forţată comparaţia? Gândiţi-vă mai bine.

Aşa cum soldaţii români merg la război în TAB-uri care îi protejează puţin mai bine decât o Dacie, tot aşa, ortacul coboară în mină protejat… doar de instinctul de supravieţuire. Problema cea mare e că la noi „teroristul” numărul 1, duşmanul minerului, nu e de fapt acumularea de gaze sau vreo scânteie apărută în
cel mai prost moment. La noi, teroristul e însuşi statul, prin reprezentanţii săi de la conducerea companiilor miniere. Minerii au tot povestit despre directorii care şi-au făcut firme. Una dintre afaceri, de exemplu – scoaterea stâlpilor de susţinere din subteran, vopsirea lor ca să arate „ca noi” şi reintroducerea lor în galerii, după tăierea unor facturi de sute de milioane. „Las’că lucrează fraierii, c-aşa mor”, a sintetizat unul dintre ei, potenţială victimă.

Microclimatul din mină favorizează înmulţirea şi dezvoltarea … căpuşelor. Firmele deţinute de apropiaţi ai conducerii Companiei Naţionale a Huilei sau, de ce nu, ai sindicatelor, fac contracte extrem de bănoase, care condamnă la moarte oameni.

În mina Vulcan, în 2001 şi 2002, au murit 25 de oameni în explozii clasate ca accidente de muncă. Au fost deschise anchete pentru a stabili cum de s-au cumpărat utilaje ruginite la preţul unora noi. Verificările au rămas de fiecare dată fără rezultat. De exemplu, la Petroşani, au fost finalizate, în 2006, cercetarile într-un dosar legat de livrarea de piese uzate la Exploatarea Minieră Livezeni de către două firme. Se propunea trimiterea în judecată a două persoane din conducerea minei. Despre dosar nu se mai ştie acum nimic. Ce credeţi că s-a întâmplat cu firmele care au livrat piesele uzate? Lucrează în continuare cu CNH Petroşani.

La Petrila, aceeaşi situaţie. Una dintre investiţiile conducerii a fost cumpărarea de metanometre …. de la o firmă de apartament din Petrila. Metanometrele sunt aparate vitale pentru mineri, sunt portabile şi detectează concentraţia de metan din aer. Aparatele se defectează atât de des, încât minerii preferă le folosească tot pe cele vechi, pe care le au de 25 de ani. Nici acestea nu sunt însă mai bune, ar fi trebuit casate de 15 ani, pentru că nu se mai importă piese de schimb şi sunt reparate prin tot felul de improvizaţii. Să trimiţi nişte oameni în subteran cu asemenea dotări …. echivalează cu a trimite pe front un soldat înarmat cu grenade goale şi cartuşe oarbe.

Mina Petrila, alături de alte şase exploatări, este în subordinea Companiei Naţionale a Huilei. După tragedia de săptămâna trecută, conducerea a fost suspendată pe perioada anchetei. Nu-i bai, că oricum domnii erau în concediu… pe motiv de campanie. Directorul general al CNH, Daniel Surulescu, şi directorul pentru securitate şi sănătate în muncă, Petre Drăgoescu – amândoi candidează din partea PNL pentru un loc în Parlament. O dovadă în plus că, în România, afacerile suspecte şi politica merg mână-n mână.

Când au avut totuşi o concluzie, anchetele declanşate după accidentele din mine au scos vinovaţi morţii. Conducerile exploatărilor au primit cel mult câte o amendă.

Poate a venit timpul ca pentru prima oară să plătească nişte vinovaţi adevăraţi. Acei vinovaţi care îşi pun semnătura pe contracte echivalente cu o condamnare la moarte pentru oamenii care coboară în subteran. Acei vinovaţi care, deşi nu fac nimic pentru minerit, au tupeul să le ceară celor pe care îi trimit în minele-mormânt să-i voteze. Acei vinovaţi care nici măcar atunci când le mor oamenii nu au decenţa să demisioneze şi să-şi recunoască neputinţa.

Pentru că dacă a mers până acum, va merge de-acum înainte. Aşa speră ei.

Deocamdată nu-i contrazice nimeni.

****

Alina Petrescu este editor-prezentator la Ştirile Antena 3 şi redactor pentru emisiunea Săptămâna de Ştiri de la acelaşi post de televiziune. A mai lucrat la EuroNews doi ani şi la TVR, ca externist. Alina a fost de acord să posteze săptămânal un articol pe Amar de Zi – comentarii şi analize de actualitate, internă sau externă. Sper c-o să vă placă şi vouă condeiul ei.