Imaginaţi-vă, pentru o clipă, o lume fermecată în care obiectele capătă glas şi ne spun cum arată viaţa noastră din unghiul lor de vedere. Adică, dacă viaţa lui Nils Holgersson s-a schimbat fundamental în bine după ce a plecat în zbor peste Suedia cu un gânsac vorbitor, dacă Woody a reuşit să fie, 3 Toy Story-uri la rând, liderul fără pereche al tuturor jucăriilor vorbitoare ale lui Andy, vă închipuiţi cam ce ar putea povesti despre fiecare dintre noi… masa de bucătărie?
„La drept vorbind, cu mine te-ntâlneşti cel mai des în casa asta, măcar de două-trei ori pe zi. Vii dimineaţa şi îmi dai să-ţi ţin cerealele şi iaurtul, o cafea, un pahar cu apă, anti-alergicele (săptămâna trecută ai strănutat pe mine şi nu m-ai şters, crezi că nu s-a notat?) şi telefonul ăla care vibrează când sună, ai idee ce înseamnă să te gâdile un telefon pus pe vibraţii şi să nu te poţi scărpina? Înţelegi acum mai bine lovitura aia cu colţul în şoldul drept, de zilele trecute?
La prânz e ceva mai bine, mai mult timp petrecut împreună, când e să fie. Apreciez că mă protejezi cu tocătorul când tai ce tai tu acolo, verdeaţă, carne, legume – mai ales ceapă şi usturoi! Remarc că înveţi cam încet, nu mă contrazice, tăietura proaspătă de pe arătătorul de la stânga îmi dă dreptate. Te grăbeşti, asta e problema ta, dai prea repede din cuţit, nu eşti chef, degeaba te zgâieşti întruna pe TV Paprika. Repetiţia e mama învăţăturii, nu viteza. Pe de altă parte, să ştii că-mi poţi da, totuşi, să-ţi ţin oalele fierbinţi pe care le iei de pe foc. Ştiu că te-a învăţat maică-ta că nu se pun niciodată pe masă fără un şervet dedesubt, dar eu sunt o masă ceva mai modernă, rezist la temperaturi mari, doar ţi-a spus tipul care m-a construit chiar aici, în bucătăria ta cea nouă, de ce n-ai încredere?
În fine, seara e momentul meu preferat, când vine şi Ione şi vă sprijiniţi amândoi cu coatele pe mine iar tu te lauzi cu ce-ai mai gătit azi. Râd pe înfundate când o simt cum se-ncordează când ceva e prea iute, prea sărat, prea fierbinte, dar, săraca, ce să facă, te laudă, are încotro? E bine că încerci, e bine că-nveţi, chiar aşa, încetişor. Să-ţi vând un pont – dublează-ţi întotdeauna experimentele măcar cu ceva sigur, măcar cu ceva… nu doar comestibil, ci şi gustos, ceva care să facă poftă şi să potolească pofta, în acelaşi timp, un creator de poftă, deci – poate nişte caşcaval, ceva şuncă, neapărat salam de Sibiu de la Agricola, de exemplu, nu dai greş cu el, că nu degeaba unul din doi români cumpără salamul lor de Sibiu. Dup-aia poţi încerca şi un massaman curry cu pui, ghimbir, pastă de tamarind, anason stelat şi lapte de cocos. Eu am răbdare. Eu am răbdare, da?”
