Skoda mea Kodiaq – după un an

Zilele trecute m-a sunat agentul de asigurări să mă-ntrebe dacă vreau să prelungesc asigurarea CASCO pentru Kodiaq și, cu asta, mi-am dat seama că a trecut deja un an de când am mașina.

De asemenea, mi-am adus aminte că, prin toamnă, am filmat continuarea pe care o promisesem la primul review (cel despre ce înseamnă conceptul simply clever la Skoda).

Așa că, iată, un mic montaj mai târziu (mulțumesc, Ione, pentru ajutor), am acest video, de mai jos, care este despre 5 lucruri care-mi plac și 5 lucruri care nu-mi plac la Skoda (mea) Kodiaq.

Acum, am încă două lucruri de spus înainte să dați play.

1. Evident, e un review subiectiv, de proprietar care merge cu mașina asta zilnic, dar nu face nici tuning, nici curse stradale, nici review-uri profesioniste de mașini. Ca atare, luați opiniile de mai jos cu sare și piper: sunt ale mele, așa că, dacă vă ajută sau vă amuză, ok, dacă nu, bine și așa; nu schimbăm noi înclinația planetei cu ele.

2. Pentru alți proprietari de Kodiaq cu cutie automată care trec pe aici: am descoperit abia luna trecută că, dacă ești în Drive și vrei să treci în Sport, e suficient să tragi scurt schimbătorul spre spate și schimbarea se face instantaneu. Ajută enorm când te pregătești de o depășire mai scurtă. Faptul că mi-a trebuit aproape un an să descopăr trucul ăsta înseamnă că, evident, n-am citit prospectul, dar și că, uite, mașina îți mai poate oferi surprize plăcute când crezi că știi deja totul despre ea. O să vedeți în filmare că mă refer la modul de schimbare a stilurilor de conducere din consola de comandă de pe bord; asta era înainte să găsesc șmecheria cu schimbătorul. Viața e acum mult mai simplă.

Și acum, filmul 🙂

Concluzii, după un an de Skoda Kodiaq: mașina e mare și confortabilă ca o lăptăreasă grasă și foarte prietenoasă, care te ia în brațe și te pupă cu scârț 🙂 E făcută pentru drumuri lungi și vacanțe cu familia (sau cu prietenii) – dacă plecați vara în Grecia cu mașina, sau iarna, la ski, în Austria, tot cu mașina, cred că Kodiaqul e o variantă foarte potrivită. Sunt o grămadă de spații de depozitare și, oricum, spațiul este uriaș, peste tot, pe scaunele din față sau din spate, deasupra capului, în portbagaj. De altfel, portbagajul mi se pare gigantic pentru clasa mașinii – de pildă, în iarnă am cumpărat cel mai mare brad evăr, pe care l-am băgat în mașină fără niciun efort. Adică ăsta:

…care s-a transformat acasă în ăsta:

Mașina are dinamică sensibil diferită în modurile de conducere: în drive e calmă și așezată, în modul sport folosește din plin cei 180 de cai, în eco este… mă rog, foarte cuminte (ăsta e un mod pe care nu-l prea folosesc). Am așteptat cu oarecari emoții iarna și zăpada, ca să văd cum se comportă sistemul 4×4, și vă spun cu mâna pe inimă că a fost peste așteptări (nu la nivelul Subaru peste așteptări, dar sentimentul de siguranță și controlul mașinii au fost absolut în regulă).

Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să-l menționez din topul preferințelor, acesta ar fi sentimentul de siguranță calmă pe care mi-l oferă Skoda Kodiaq.

Iar dacă ar fi să aleg un lucru cu care nu m-am putut obișnui, acesta e cutia automată. Nu că n-ar răspunde rapid sau n-ar fi foarte precisă în schimbări, dar am senzația asta chinuitoare, permanentă, că am o verigă în plus, inutilă, în conexiunea cu vehiculul pe care-l șofez. Prietenii râd de mine, dar, da, mărturisesc: prefer cutiile de viteze manuale.

Asta e, sper să vă ajute. S-ar putea să mai fac ceva filmări cu Kodiaqul – mă gândesc, de pildă, să verific nivelul de zgomot din habitaclu pe diferite suprafețe de rulare și la diferite viteze, că mașina e foarte silențioasă, e o plăcere s-o conduci la drum lung, din punctul ăsta de vedere, și poți asculta muzică, podcasturi, radio la calitate foarte bună.