Suzuki Jimny – o jucărie foarte serioasă

E o senzație amestecată să privești de sus ceilalți șoferi, pe DN1, dintr-o mașină care pare un model la scară redusă al unui off-road de bogați. Te simți, cumva, important, dar cu auto-ironie – mai ales că mașina mai e și galben-limetă*, ca să nu treci neobservat nicăieri.

Am luat acasă, pentru câteva zile, un Suzuki Jimny – versiunea utilitară (adică cu două locuri și un portbagaj de 377 litri), o mașină pe care mi-am dorit s-o încerc încă de la lansare; are un je ne sais quoi indiscutabil. Formele clasice, aerul robust, accentele retro și lipsa farafastâcurilor cosmetice, în locul cărora găsești doar elemente spartane, cu utilitate certă, toate transmit mesajul că ai de-a face cu vehicul pe care te poți baza.

Nu e greu de ghicit că Jimny nu se simte bine pe asfalt, unde protestează zgomotos când te-apropii de 90 km/h și amenință că leșină în orice viraj mai strâns decât curbura pământului. Dar scoate-l de pe șosea și, deodată, ai cu totul altă dihanie la pedală. Un șasiu „scară”, punți rigide față și spate, tracțiune integrală nepermanentă dublată de un reductor 4L, unghiuri de atac și degajare excepționale, hill hold control, hill descent control și un motor aspirat de 102 CP pentru o mașină de 1000 kg fac din Jimny un partener de nădejde pentru munca în aer liber, sub orice fel de cer, și de hobby-uri serioase, care presupun șanțuri, pante și neapărat noroi.

Doar să n-ai mai mult de 1.75 înălțime.

Mi-a plăcut? Da, dar cum am 1.87, cum munca mea e în birouri și nici off-roader, vânător și pescar nu sunt, l-am dus înapoi, mulțumit însă de interacțiunea cu un autovehicul care nu minte, nu pretinde c-ar fi altceva decât e și face perfect ceea se presupune că trebuie să facă.

Nu degeaba Jimny are un strămoș numit Samurai.

• oficial, „Kinetic Yellow”.