Acum mai mulţi ani, aflat în delegaţie într-o ţară arabă, m-a recunoscut un inginer român pe stradă. Nici n-ar fi fost greu s-atrag atenţia, atât de diferit de norma locului, care presupunea kaffia, nu şapcă, şi măcar o dişdaşa decentă peste blugii şi tricoul meu cu imprimeu. Era un petrolist, plecat la muncă prin străinătăţuri […]
La un colţ de stradă, în Teheran, un tânăr îngrijeşte un porumbel. Pasărea e pe moarte, nu poate nici zbura, nici păşi. Nici nu încearcă să fugă, se zbate moale, năuc, lângă coapsa omului. Plesneşte bordura cu aripa, căzând de pe-o parte pe cealaltă, cu un sunet pleoscăit. Aripile care tăiau aerul se lovesc acum […]
Până la urmă, ăsta e sfârşitul idolilor: oamenii încep să aibă curiozităţi faţă de ei, iar curiozitatea are această particularitate (n-ai ce-i face): neagă infailibilitatea, singura caracteristică ce diferențiază idolul de plebe.
Schizofrenia regimului iranian nu e nicăieri mai evidentă decât în modul în care-şi tratează cetăţenii de sex feminin. Pe de-o parte, la acuzaţiile că au organizat un regim opresiv, care discriminează femeile, autorităţile se apără cu marele număr al studentelor din universităţile iraniene: jumătate, în întregul corp studenţesc, şi ceva mai mult de două treimi […]
Că tot mă-ntreba cineva cum interacţionezi cu femeile în Iran: Da, îţi pozează, totul e să le zâmbeşti sincer. Fata de mai sus era cu o prietenă şi cu maică-sa într-o moschee din Shiraz. Se chinuiau să-şi pozeze reciproc la fereastra aia colorată, dar nu prea le ieşea – şi, pe cât de insistent le […]
(prima parte a acestui articol a apărut ieri). Ne liniştim, în sfârşit, suntem din nou grupaţi. Ne punem în mişcare. Culoarul duce către o încăpere mare; presupun că ne aflăm sub dom, dar locul pare, în mod curios, mai mic decât ar trebui când priveşti cupola dinafară; sunt covoare pe jos, evident, şi lume multă, […]
(Am decis să scriu ce mai aveam de scris din Iran şi ce promisesem că scriu înainte de vacanţă; am împărţit articolul despre vizita la mausoleul ayatollahului Ruhollah Khomeini, din Teheran, în două, că era prea lung pentru o singură postare. E foarte lung şi aşa, dar nu e de citit cu forţa). Într-una din […]
…şi dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de toate zilele, mai ales dacă-i coaptă pe pietriş încins, la miezul nopţii, şi cu atât mai mult cu cât avem de aşteptat o oră la coadă ca s-o apucăm, fierbinte şi aromată şi năucitor de gustoasă, de suntem nevoiţi s-o cumpărăm la metru, ca să ne mai […]
