– Ce tare e tătăică.
– E lumina bună.
– Dar e tare şi el.
– E actor.
– Cum, actor?
– Adică stă aici şi pândeşte turişti. Pozează pentru dolarul ăsta pe care tocmai o să i-l dai tu acum.
– Şi ce dacă? Tot e mişto.
– Adică nu e autentic, nu e o întâmplare, e cu intenţie.
– Trăieşte din asta, nu?
– Cred că da.
– Dar nu te fură, nu te obligă.
– Nu.
– Nu pretinde că-i altceva, nu te minte. Asta face el, pozează, e model.
– Model, da.
– Mi se pare că omul e cinstit. Dacă nu spui c-ar fi altceva decât un actor pe-o băncuţă eşti ok.
– Ok.
– Totuşi, îţi dai seama ce viaţă are? Stă şi se uită la turişti, fumează şi câştigă bani din asta.
– Ah. Acum mă simt folosit.
Un actor tihnit
Articol din categoria: EU, CĂLĂTOR


3 comentarii Adaugă comentariu
„Ce tare e tătăică.
– E lumina bună.”
Pai, tocmai, tataica e tare pentru ca stie sa se puna in acea lumina buna.
Care ii aduce si folos… 🙂
O treaba super-cinstita.
…e lumina emanată de sufletul său. 🙂
Asta inseamna ca are bani de țigări 😀