Un an mai târziu

Azi trebuia să fie ziua cea mare, descrierea epopeii, enumerarea îndoielilor, sacrificiilor, vitejiilor – trebuia să public relatarea luptei şi a bătăliilor câştigate cu greutate, cu efort, cu voinţă.

Azi se împlineşte un an de când am anunţat că mă las de fumat. Azi trebuia să fie, aşadar, o aniversare plină de mândrie, cu surle şi trâmbiţe, cu artificii.

Problema e că… era să şi uit că azi se face un an. Pur şi simplu n-am ce să vă spun şi nici nu simt c-ar fi ceva de sărbătorit.

De fapt n-a fost nici o luptă, nici un efort, nici un sacrificiu. N-a fost nici o pierdere şi n-a fost nici o scofală. Fumam un pachet şi ceva pe zi, în zilele cuminţi, poate mai mult la nervi, şi de pe 1 septembrie pur şi simplu n-am mai fumat şi cu asta basta.

N-am zgrepţănat uşile tutungeriilor, n-am adulmecat fumul altora, n-am tras în piept, instinctiv, odată cu fumătorul de la masa cealaltă. N-am fost în sevraj, n-am avt melancolii şi nici regrete.

Singura îndoială a fost de natură semantică. Nu mi-a fost clar când să trec de la „m-am lăsat” la „nu fumez”. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine şi, iată, acum îmi dau seama că spun deja de ceva vreme celor care mă întreabă, când mă întreabă, „sunt nefumător”.

Nicotina e un drog uşor, care creează dependenţă imediat, dar care n-are forţa să provoace şi un sevraj cu adevărat ameninţător. Toată teama de a te lăsa de fumat e doar în mintea noastră, influenţată de nicotină.

Nicotina creează nevoia, nu invers. Înainte de a fi fumat nimeni nu simţea vreo aprigă dorinţă de a aprinde vreo ţigară.

E atât de simplu. Trebuie doar să rupi cercul şi eşti liber. Fără dramatism, fără zvârcoliri, fără dureri. Cine spune contrariul fie se fandoseşte, fie nu înţelege, pur şi simplu, ce-i provoacă dependenţa.

PS – o colegă de la Realitatea a calculat, zilele trecute, că banii cheltuiţi pe ţigări într-un an echivalează cu preţul unui concediu frumuşel. Confirm. Micul progrămel care calculează şi adună date de când m-am lăsat spune aşa: într-un an am economisit 5.020 lei, adică vreo 1.200 de euro, o sumă cel puţin rezonabilă pentru o vacanţă confortabilă.

Mai important, în aceeaşi perioadă n-am mai fumat 9.125 de ţigări.