Poliţia din Prahova mi-a trimis o scrisoare prin care mă somează să mărturisesc cine-mi conducea maşina prin Sinaia, pe 11 august anul acesta. „Dacă nu spui – sugerează agentul Cutărescu – o să ai ghinion de 7 ori câte 77 de luni, o să-ţi moară motorul în fiecare intersecţie şi o să faci pana prostului săptămânal”. A! Şi o să-mi iau şi 100 de puncte de amendă pe deasupra.
M-am autodenunţat, ce să fac. Da, onoraţi oameni ai legii, eu eram bicisnicul care circulam iute ca vântul „în localitate”, eu eram contravenientul care a trecut ca fulgerul prin faţa radarelor dvs care, graţie misterelor tehnologiei moderne, au reuşit totuşi să măsoare inimaginabla viteză de 85 km/h. Eu eram, recunosc şi regret fapta comisă. Regret că m-am aflat în ziua de 11 august pe DN1, în oraşul dvs, regret amarnic că mi-am luat carnet şi maşină, regret din suflet că m-am făcut şofer în România.
Regret toate astea pentru că, în ziua de 11 august, am făcut 160 km în 7 ore. Am ieşit din Bucureşti la ora 12 şi am ajuns la Braşov la 19. Am pierdut întâlnirea cu un grup de prieteni, care nu m-au mai aşteptat, dar mi-am făcut alţii, pe drum, când am coborât la palavre din maşinile blocate pe şosea. Am stat, în ziua de 11 august, o oră şi jumătate pe centura Ploieştiului. Am pierdut alte câteva jumătăţi de oră până la Sinaia, la semafoare de construcţii pe care le ştiu deja de zece ani. Şi, în fine, aproape că am adormit la volan imediat după Sinaia, într-un ambuteiaj care s-a întins până în Piaţa Sfatului din Braşov.
Undeva, în acest iad, trebuie că s-a petrecut un miracol, ca o oază paradisiacă în deşert, ca o rază de soare scăpată prin spărtura norilor de furtună.
Undeva, la intrarea în Sinaia, au fost probabil 500 de metri de drum liber, 500 de metri unde am putut atinge incredibila viteză de 85 km/h. Parcă-mi amintesc că mi-am făcut şi cruce de mirare.
Dar dumneavoastră, onorabili oameni ai legii, eraţi acolo ca să sancţionaţi imediat abaterea. Dumneavoastră n-aveaţi timp să vă ocupaţi de „fluidizarea traficului”, cum am auzit că se spune, în schimb stăteaţi la pândă în singurul loc unde traficul era fluid. Dumneavoastră, onorabililor, vă plac vâscozităţile de trafic, nu fluidităţile. Dumneavoastră vă place să contraziceţi anticii, care credeau că totul curge. Curge pe dracu’. Pentru Poliţia Rutieră nu trebuie să curgă. Cel mult să pice.
În scrisoarea pe care mi-a trimis-o, agentul Cutărescu îmi spune că există şi o fotografie ca dovadă a contravenţiei. Agentul precizează că pot solicita proba „doar în instanţă”.
Domnule agent, am o rugăminte. Haideţi să ne înţelegem. Oameni suntem, ce rost are să ne dăm în judecată, să ne târâm unii pe alţii prin tribunale? Am următoarea propunere: eu mă autodenunţ şi-mi asum amenda, iar dumneavoastră îmi trimiteţi fotografia.
Nu de alta, dar aş dori să las moştenire dovada că, într-o zi de vară a îndepărtatului an 2008, pe DN1 s-a putut circula (chiar dacă numai pe 500 de metri), cu fabuloasa viteză de 85 km/h, şi că eu însumi deţin recordul.
O asemenea raritate e o piesă de colecţie.
27 comentarii Adaugă comentariu
24 august 2008. O superba duminca dupa amiaza cind, asa cum promisesem, am scos copilul din Bucuresti dupa o saptamina plina de munca. M-am dus spre Valea Prahovei, am urcat la cota 1400, am urcat apoi la 2000. Liniste. Bine. Mult bine. Intins pe iarba si descult priveam norisorii. Meritam asta. Meritam dupa o saptamina de munca si dupa un drum absolut imbecil, de la iesirea din Bucuresti si pina in Sinaia. Cine stie, poate ca merg repede. Am o alta dimensiune a prudentei. Noroc ca politia rutiera vegheaza. Ii multumesc. Ma apara de inconstienti precum acest Petreanu sau de inconstienti precum mine insumi. Am avut la un moment dat 91km/h. S-a constatat. Camera stie. Multumesc politiei rutiere ca ma apara de rele. Acolo unde am mers eu cu 91km/h (70km/h era limita legala) altii ma depaseau pe rupte, era singura zona libera din tot traseul. Recunosc, am gresit. Banuiesc ca de aia nu se fac autostrazi. Ce multi agenti ar fi someri… Ei sint asa amabili, ne fac si poze, ne scriu scrisorele, sint niste dragalasi.
Inger politistul meu
Ma aperi de tot ce-i rau.
Eu sint mic, tu te dai mare,
Eu sint slab, tu te dai tare.
De viteza ma pazeste,
De drum liber ma fereste.
las-o dracu de politie. te pui cu prostii? ce dracu. esti ditamai omu’.
glumesc. militienii tot militieni caci cine dracu se duce sa se faca politist? daca ai 10 pe linie la scoala te faci politist? nu. normal. dar uite ce mi-a trimis un prieten si vreau sa impart cu voi
http://video.google.com/videoplay?docid=6979038037452749124
si mai zici ca sa nu crezi in teoria conspiratiei?
eu m-am enervat ca mi-a venit poza de la comarnic. stiu sigur ca am mers cu viteza melcului si ca de atunci am zis ca nu mai plec la munte decat cu elicopterul si la mare prin bulgaria.
si m-am dus in instanta…unde …mi-a venit poza. si eram in poza…dar mai era o masina paralela cu mine… de unde stie politistul ca eu aveam 87km si nu celalalt? ca nu aparea decat ca cineva are 87km pe ora… dar erau doua masini paralele. poate eu mergeam cu 30 la ora si celalalt e de vina. la fel poate spune si celalalt.. doar ca lui nu i se vede numarul. astept hotararea instantei 😀
tare sunt curioasa….
Laura, merită un proces pentru o amărâtă de amendă?
De la o alergatura din august iti vine amenda abia in noiembrie ?????
Ptiu drace, asta da veste proasta. Inseamna ca n-am scapat.
In alta ordine de idei: din cite stiu eu cu o camera mobila ar trebui sa te opreasca pe loc, nu e valabila scrisoarea. Cred. Cititi si asta:
http://buburuza75.wordpress.com/2008/10/29/7-reguli-de-stiut-cand-esti-oprit-de-politie-pentru-depasirea-vitezei/
nu merita, dar am vrut sa vad poza. si am avut dreptate. nu au cum sa dovedeasca faptul ca eu eram cu viteza aia. si m-am infuriat pt ca era traficul groaznic si astia stau la cotituri mereu. mi-au mai luat odata talonul ca nu aveam rovigneta. expirase cu o zi un urma si nu se gasea nicaieri si stateau sa ceara rovigneta tocmai pt ca stiau ca nu se gaseste.
in acelasi timp, imi iau tot felul de injuraturi in trafic si vad „barbatii” care merg pe linia de tramvai si fac tot felul de nebunii sau altii care merg cu masini care scot un fum ingrozitor si au masini care ar trebui scoase de pe sosea. sau combine si carute. fac camioane la unirea si tot asa. si se iau de mine care…vorba ta..am prins 500 m de sosea libera….ma infurie si daca stam si zicem mereu ca pt o amarata de amenda… uite, nu vreau sa le dau bani ca sa vad politisti care freca menta la ciupeli…
Asta cu rovigneta e meteahnă veche. Eu am păţit-o prima oară în 1997. Pe 3 ianuarie stăteau la pândă…
deci…stau la ciupeli…. de ce sa le dau bani? de banii de amenda cumpar 8 pomi, ii plantez si pomii mei vor absorbi dioxidul de carbon pe care il emite masina mea. macar pt o perioada..pana la urmatoarea amenda eventual.
Dacă luai elicopterul, nu te fotografiau poliţiştii. Apăreai eventual în tabloide.
O astfel de dovadă face toţi banii! :)) Contrazice toate legile fizicii! :))
Eu tocmai am platit 162 de roni pentru o shaorma. Mi-era foame vanata si incantata ca nu sunt prinsa ca de obicei intr-o vascozitate, am dat bice cam 1 minut jumate. Mi-a fost fatal. Dar shaorma de La Matache a meritat.
DN1 s-a aglomerat din pricina voastra, bucureshtenilor! :))
cum zice un amic de-al meu: nu mai rezista tzara asta cu strazile ei la atata bogatzie revarsata din Bucale…voi suntetzi lipsitzi de imaginatzie, ca munte numitzi doar Sinaia-Poiana Brasov;la aprox aceeashi distantza in km shi sigura mai scurt drumul ca timp pt voi gasitzi kestii foarte faine pe langa Intorsura Buzaulul…….dar asta-i alta discutzie
@someone: mane, sa-mi zici data viitoare cand ajungi spre Brasov ca daca ramai in pana de amici sa nu ajungi iar la mana Mossad-ului 🙂
…cu cei doi simpatici gasitzi pe drum ai stat intr-o carciuma la 50 m de biroul meu
Aş vrea să ştiu ce fac ţiganii, în astfel de situaţii… Adică, ei ce fac cu hârtiile astea care le vin prin poştă? Fiindcă nu cred că merge niciunul dintre ei cu „merţanul” sau cu „biamdablăiuul” respectând viteza legală în localităţi.
Cat de mult seamana Luminita Anghel cu Elena Udrea. Acceseaza link-ul:
http://www.cancan.ro/2008-11-13/Si-au-lasat-Porsche-urile-acasa-si-in-colegiu-se-dau-modeste.html
Another, şi ei ca românii, americanii sau francezii: unii plătesc, alţii nu.
Pe mine m-a prins radarul pe la inceputul lui octombrie dar amenda inca nu am primit-o :D. Cine stie, urmarind vitezomani de genul stapinului acestui blog, pe mine m-au uitat.:D
Extraordinar… Inca un bucurestean care se lamenteaza ca face 10 ore cu masina, pe un drum cunoscut pentru ambuteiaje, dar care cu siguranta data viitoare va alege aceeasi solutie de „jmecher”, in loc sa ia trenul, elegant, si in 3 ore e in Brasov. Dar nah, asta inseamna sa ne amestecam cu boborul, sa luam apoi un taxi, complicat…
Dragă tizule, citeşti prea repede, cred 🙂 Traseul era Bucureşti-Braşov-Sibiu-Timişoara-Belgrad-Podgorica-Sv. Stefan, aşa că oarecum mai complicat doar cu trenul.
„Bucureşti-Braşov-Sibiu-Timişoara-Belgrad-Podgorica-Sv. Stefan..” pentru ca daca mergeam doar pana la Brasov, cu siguranta as fi ales trenul, nu ? 🙂
Sa fim seriosi…
Poate nu crezi, dar eu prefer trenul. Când aveam procese cu dl Mazăre (prin toată ţara) mergeam mai degrabă cu trenul, e mai simplu. Dar astă vară am plecat în concediu cu maşina, asta e, te rog să mă ierţi 😀
l-ai facut pe Mazare?
Dap, am avut vreo 20 de procese, dar e şi aici o super-poveste, poate o scriu o dată 😀
cum e cu mazare? acum zi-ne si noua..ca murim curiosi. mie imi place asta cu procesele…si mor de fericire atunci cand vad din astia cum pierd si castiga oamenii obisnuiti.. :0 as putea sa iti dau o gramada de exemple de din astea…:)
dar zi-ne si tu cu mazare
Laura – nu, că trebuie să povestesc cum m-a audiat un judecător şi ce-a zis dup-aia, şi nu e bine 😀
hai…zi-ne, zi-ne…mie mi-a zis un judecator ca il sfidez…am dat in judecata pe unii pt hartuire (nu sexuala :P) si am aratat in instanta un mare teanc de plicuri pe care le legasem cu o fundita roz…. dar alta nu gasisesm, pe bune
:)) o sa zici ca sunt nebuna cu datul in judecata, dar …sincer…tine de jobul meu, nu ii dau in judecata ca asa vreau eu neaparat, ci ca asa vor ei :)))
ok, chiar te cred citind randurile de mai sus, imi retrag „asprimea”. Trebuie sa recunosti ca esti un caz (care a ales) fericit. altfel, ia imbulzeala de unde nu-i.
numai bine,
nu ne zici? cu procesele…. stii tu 😉