Viața ciclică a dlui Bădălău primprejurul Codului Penal

Sunt convins c-ați auzit la știri despre reținerea lui Nicolae Bădălău, vicepreședintele Curții de Conturi, sub acuzații de dare de mită și trafic de influență.

Aparent, dl. Bădălău i-ar fi promis 170.000 de euro primarului unei comune pentru ca acesta să-i dea un contract unei firme administrate de o rudă a sa. În plus. dl. Bădălău i-ar fi spus primarului respectiv că-i poate aranja el finanțarea lucrării respective de către Compania Națională de Investiții.

Iată cu ce se ocupă un șef de la Curtea de Conturi, altfel, salariat cu ceva mai mult de 5000 de euro lunar.

Vom vedea cum va evolua acest dosar, în care presupun că procurorii anticorupție au toate dovezile necesare, altfel n-ar risca reținerea unui personaj așa de greu.

Dar noi să vorbim nițel despre trecutul dlui Bădălău, că mi se pare relevant pentru situația extrem de neplăcută în care se află dânsul azi – și noi, desigur, contribuabilii care-i plătim salariile de ani și ani de zile, deja.

Dl. Bădălău a ajuns în funcția respectivă, de șef la Curtea de Conturi, pe linie politică – cum altfel – la propunerea dlui Ciolacu, președintele PSD, care declara fără să clipească, în urmă cu doi ani, că funcțiile acestea nu sunt politice, în condițiile în care ele se fac prin vot politic și algoritm. Așa că parlamentul cu majoritate PSD l-a votat pe dl Bădălău vicepreședinte la Curtea de Conturi, o funcție pe care dânsul și-o dorea foarte mult – atât de mult încât, cu 3 ani înainte, în 2017, propusese un amendament la legea de organizare și funcționare a CC care permitea ca funcțiile de conducere de la această instituție extrem de importantă, care verifică cum sunt cheltuiți banii publici, să nu mai fie ocupate doar de economiști și juriști, ci și de ingineri. Dece? Păi pentru că dânsul este inginer, normal.

Și mai caraghios este felul în care și-a strecurat el modificarea în legea cu pricina – era vorba de o amendare a legii propusă de Cati Abramburica Andronescu și Liviu Genunche Pop. prin care aceștia propuneau ca moștenitorii foștilor șefi de la Curtea de Conturi să aibă pensie de urmaș, pentru că de ce nu. Și, dacă tot urmau să se dea pensii urmașilor șefilor de la Curtea de Conturi, dl. Bădălău a propus să fie acceptați și ingineri, așa, ca el, la șefia Curții, nu doar economiști și juriști.

Au trecut anii, dl Bădălău s-a mai făcut remarcat prin diverse poziții publice stridente – a fost unul dintre marii susținători ai OUG 13, de exemplu; să ne amintim și că, în 2019, dânsul a jignit românii din diaspora spunând că majoritatea românilor plecați ar fi, de fapt, „fete d-alea”, adică vreo 700.000 de oameni cinstiți, restul prostituate.

Un an înainte, i se cânta cu dedicație la petrecerile la care era personaj central, „să vină diaspora, că noi ne pișăm pe ea”.

Și, desigur, cine-ar putea uita prima mare întâlnire a dlui Bădălău cu legea – în anul 1988, el a fost condamnat la un an de închisoare cu executare la locul de muncă. Era subinginer la CAP, de unde a furat patru saci cu grâu pe care i-a vândut unui localnic pentru 1200 de lei. A fost grațiat ulterior de Nicolae Ceaușescu, că Ceaușescu avea obiceiul ăsta, să scoată deținuții cu imiile din închisori, ca să facă economie la cheltuielile publice – las’să sufere societatea, nu plata datoriei externe.

Vă rog să observați că nu furase grâul în interes propriu, că i-o fi fost foame. A furat pentru profit.

În 2009, suspectat de spălare de bani și fals în declarații. În 2013, trimis în judecată de către DNA, sub acuzația de trafic de influență. Baron local PSD, senator și ministru, 3 masterate și-o facultate făcute, miraculos, în timp ce era parlamentar, supranumit și baronul-ficățel, după ce, în 2013, ar fi luat o șpagă-n pulpe și ficat de pui ca să organizeze o petrecere electorală la o cârciumă din Giurgiu, pus de partid să verifice el, ca inginer, cum se cheltuiesc banii publici pe la diverse primării, acuzat acum de procurorii anticorupție c-a vrut să-și tragă o parte din asta.

Adică… de-o viață dă semne că poate nu e cazul să fie lăsat în preajma banilor publici, nu? Și uite că exact asta face partidul.

Dl. Bădălău zici că vine din Ciocoii vechi și noi. Spuneți voi dacă acest personaj nu e descrierea perfectă a României impostorilor, care ajung în funcții publice prin proptele politice. Omul și-a început cariera cu un furt, a intrat în politică pentru a susține legislație de favorizare a infractorilor, a schimbat legi ca să-și deschidă portițe pentru el, acolo unde n-avea dreptul să fie, și, iată-l acum, aproape de vârsta pensionării, ajuns din nou față-n față cu judecătorii, sub acuzații de dare de mită și trafic de influență.

Pentru dl. Bădălău, viața e ciclică. A-nceput cu o infracțiune, încheie cu alta după ce s-a-nvârtit mereu printre altele.

Problema e că astfel de personaje ne țin și pe noi captiv în cercul vicios al imposturii, corupției și traficului de influență la vârful statului.