Banner Vlad
The anger of gods - René Magritte

Ciocoismul, legiferat în proiectul noului Cod Rutier prin răscumpărarea punctelor de amendă

A trecut ceva timp de când am văzut ultima dată un poliţist luând şpagă, dar scena mi-e la fel de vie în memorie ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

Mă oprise un echipaj de Rutieră pe Kiseleff, cândva după miezul nopţii într-un iulie cam fierbinte. Veneam de la redacţie, mi-era foame iar drumul era liber, aşa că i-am dat blană. M-a luat radarul cu niţel sub 80 şi m-a tras un poliţist pe dreapta într-o alveolă de dinainte de Muzeul Ţăranului. M-a oprit cu saltul ăla în calea maşinii pe care-l fac poliţiştii de la Rutieră când au un client de radar, zici că-s sinucigaşi, îţi sare inima când îi vezi cum se-aruncă-n mijlocul drumului. Am oprit şi l-am văzut în retrovizoare cum se-aproie tacticos pe stânga. Scosesem deja actele, ştiam că era de amendă şi de puncte, nu voiam să contest nimic şi nici să mă cert, avea dreptate, doar mi-era ciudă că urma să întârzii şi mai mult acasă.

Deodată, înainte s-ajungă la mine, poliţistul a făcut din nou un salt în drum, fluturând bastonul la o altă maşină. Asta venea mult, mult mai tare ca mine, eu am estimat că era peste 120, poate chiar vreo 130. A frânat din greu, i-a scrâşnit ABS-ul pe asfalt, m-a depăşit şi s-a dus pe dreapta la vreo 10-15 metri în faţă. Era un limuzinoi mare, negru, lucios, cu nişte stopuri cât hublourile de transatlantic, cu câte două ţevi de eşapament pe fiecare parte. Bubuia ceva muzică înăuntru, ta-tîraca-tîcîta, vibrau boxele brrrzt-brrrzt-brrrzt în portiere. Poliţistul a trecut pe lângă mine fără să mă bage-n seamă şi s-a dus direct la şoferul libărcii din faţă. Când a coborât geamul, dinăuntru au scăpat pentru o clipă 100 de waţi de tânguială, of, viaţa mea, bos, după care volumul a fost tăiat. Agentul a salutat. Şoferul a scos mâna dreaptă pe geam şi poliţistul i-a strâns-o, înclinându-se uşor. Mâna şoferului s-a retras iar omul în uniformă a rămas neclintit, uşor adus de spate, în aşteptare câteva secunde, până şoferul i-a întins o hârtie împăturită, pe care a apucat-o, a palmat-o şi a vârât-o repede în buzunarul de la pantaloni, cu o mişcare fluidă.

Acum, ţin minte perfect toată scena datorită următoarelor două detalii. Mai întâi, felul în care şoferul i-a dat şpaga: ţinea bancnota între două degete, adică între arătător şi cel din mijloc, cu un gest de dispreţ superior care e tipic şpăguirii unui servitor. Aşa întinzi banii unui parcagiu, de pildă, sau unui paznic de spital care şperţuieşte aparţinătorii veniţi la rude în afara orelor de vizită. Niciodată nu plăteşti aşa la casă, când cumperi o pâine sau o carte sau orice altceva. E prea multă desconsiderare în gestul ăsta cu prinderea bancnotei între două degete ca să-l faci altcuiva decât unui inferior.

Al doilea detaliu este salutul pe care agentul l-a executat cu dreapta în timp ce băga şpaga cu stânga în buzunar. Mai avea încă mâna la cozoroc când şoferul a demarat în trombă.

Apoi s-a-ntors la mine. S-a prins că văzusem. S-a apropiat, mi-a luat actele. “Mai staţi un pic”, mi-a zis, răsfoind absent hârtiile. Am făcut un pic de conversaţie, ceva fotbal, era un campionat mondial sau european în desfăşurare, nu mai ţin minte. După un timp, mi-a dat actele înapoi şi mi-a făcut semn că-s liber. Am demarat cam confuz. Trebuia să mă bucur sau să-mi fie rușine? Beneficiasem şi eu de şpaga celui din faţă. Eram complice? Să mă fi întors? Ce față ar fi făcut polițistul? Dacă mă întorceam, trebuia să fac şi o reclamaţie?

Asta s-a întâmplat acum mulți, mulți ani. Sunt aproape convins (aproape) că astfel de gesturi nu se mai întâmplă, măcar pentru că radarele de-acum filmează iar imaginile nu pot fi șterse (adică pot fi șterse, dar e prea mare bătaia de cap). Dar, chiar dacă șpaga nu se mai dă așa, cu două degete, în văzul lumii, un soi de nostalgie a șpăgii a dăinuit peste ani, şi nu doar poliţiştii şpăgari o simt, ci şi unii şpăguitori. Le făcea plăcere să dea, de sus, aşa, câte un bacşiş la omul legii, dar nu din generozitate, ci din ciocoism. E pornirea interioară a ratatului plin de bani de a-și cumpăra subordonare pe care s-o interpreteze drept respect.

Iar dorul ăsta ar putea fi chiar legiferat în curând.

Să mă explic: la Parlament există un proiect de modificare a Codului Rutier care prevede posibilitatea răscumpărării punctelor de amendă.

Am văzut știrea asta în câteva locuri săptămâna trecută, dar mi s-a părut un fonfleu, așa de gogonată era. Am avut însă ceva timp liber în weekend și m-am apucat să sap – și, da, proiectul acesta chiar există, fraților, este depus la Parlament pentru dezbatere, sub semnăturile a 40 de parlamentari. Documentul integral poate fi găsit aici iar lista semnatarilor este aici.

E un proiect foarte stufos, are 417 articole cu totul. Dacă ai răbdare să-l parcurgi, la articolul 401 găsești prevederea privind răscumpărarea. Aceasta e posibilă “până la momentul în care a intervenit suspendarea” permisului (deci trebuie să răscumperi activ, permaent, nu să te lași pe tânjală) iar “fiecare punct de penalizare reprezintă valoric un punct de amendă”.

Adică 105 lei.

Și totuși, există! "Răscumpărarea punctelor de penalizare" figurează în proiectul noului Cod Rutier, înregistrat pentru dezbatere la Senat.
Și totuși, există! “Răscumpărarea punctelor de penalizare” figurează în proiectul noului Cod Rutier, înregistrat pentru dezbatere la Senat.

Practic, potrivit acestei prevederi din proiectul noului Cod Rutier, orice fel de contravenție pe drumurile publice care nu determină suspendarea imediată a permisului poate fi comisă fără grijă, atâta vreme cât ai banu’ pă tine, coae, și-ți permiți să plătești. Iar diferența față de șpaga dată cu două degete, de pe vremuri, e că acum agentul nici măcar nu mai bagă el în buzunar mita, ci statul, direct. Pe agent poți să-l și scuipi între ochi (la figurat, că altfel e ultraj), că n-are ce să-ți facă. Parcă-i și văd: “Ce-o să faci, fraere, îmi dai amendă? N-ai tu caiet de amenzi câte puncte pot io să răscumpăr, cap de cretă!”

Așa o imbecilitate de idee n-am mai văzut demult. Singurul efect al acestei prevederi, dacă va intra vreodată în vigoare (ceea ce sper că nu se va-ntâmpla) va fi legalizarea șpăgii și împărțirea cetățenilor României în două categorii: cei care-s prea săraci ca să-ncalce legea și cei care se vor distra plătind ca să se pișe pe ea de lege. Și, credeți-mă, va fi concurs prin unele cercuri, care are vezica mai mare și jetul mai tare.

Banner 970x250

39 comentarii Adaugă comentariu

  1. în țările unde statul se respectă și ciocoismul nu e ajuns la politică de stat, valoarea amenzilor rutiere e în funcție de mărimea venitului anual. cum în românia nu prea ar merge asta, pentru că ciocoii, de regulă, nu au venituri fiscalizate, ar merge o amendă corelată cu valoarea mașinii și cu nr de cai putere.

    • @berenger: ce spui tu acolo e cea mai comunistoida idee posibila.

      Cum zicea Marx: “de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”?

    • de multe am fost acuzat, dar asta cu propagarea de idei comunestoide. oricum, cum asemenea practici sunt prin elveția, mi-am amintit de bancul ăla cu: „nu se poate construi comunismul și în elveția? ba da, dar ar fi păcat.”
      dincolo de toate însă, o prevedere ce leagă cuantumul amenzii de suma veniturilor, valoarea mașinii etc. nu are de-a face cu comunismul sau capitalismul, ci cu valoarea punitivă a amenzii. o amendă de 500 de lei pentru un puștan de milionar nu înseamnă nimic, astfel încât el va fi un pericol constant pe șosele. când va plăti însă o amendă cât jumătate din valoarea bolidului, va fi cam greu să-i explice tăticuțului, iar cu proxima ocazie va fi ceva mai temperat.

    • @berenger are exact de-a face cu citatul dat de mine din Marx… care putem zice ca e doctrina de la care a plecat comunismul.

      Trecand peste politicul unei astfel de amenzi, nu conteaza ce inseamna amenda pentru fiecare… eu stiam ca suntem egali in fata legii. Daca facem o anume fapta ilegala platim la fel in functie de fapta nu in functie de cat castigam sau ce masina conducem.

      Daca eu merg cu 65 in localitate si castig 10000 de euro pe luna si Ionel merge cu 65 in localitate dar castiga doar 1000 de euro pe luna de ce as plati eu de 10x mai mult ca Ionel? Cum e asta logic, normal si echitabil? Cum suntem noi egali in fata legii daca legea se uita la cat castigam?

    • Deşi nu-mi convine, că eu câştig mai mult decât salariul mediu, o să-ţi să spun că aici trebuie să te gândeşti şi la dreptate, nu doar la drept.

    • @Vlad: Si unde ii dreptatea i a plati mai mult pentru aceeasi fapta?

      Am mai avut cu multi discutia asta, si nu pricep de ce nu se poate merge la cresterea pedepsei cu repetibilitatea ei nu in functie de cine este cel care a gresit?

      Sa iau iar exemplul cu 65 la ora in localitate:
      – prima abatere – X lei,
      – a 2-a abatere 10*X lei,
      – a 3-a abatere 50*X lei + munca in folosul comunitatii
      – a 4-a abatere in sus 100*X lei + munca in folosul comunitatii + cate 10 zile de arest pentru fiecare repetare a abaterii.

      Pentru cine gaseste pedeapsa de X lei mare va avea grija sa nu o faca… sau sigur nu o sa faca a 2-a oara. Pentru cine nu are probleme financiare, s-ar putea ca la a-2 a abatere sa simta… ca de la a 3-a sau a 4-a va simti sigur urat de tot.

      E foarte nedrept si nu consider ca e vreo dreptate in a pedepsi o fapta in functie de cine o face (cu exceptii care nu au treaba cu veniturile mentionate la * mai jos).

      * Exceptii in care pedeapsa ar trebui sa fie mai mare pentru o fapta in functie de persoana nu doar de fapta este pentru cei care ar trebui sa vegheze la aplicarea sau aplice sau stabili acea lege incalcata. Exemple: un politist de la rutiera care nu opreste la rosu cand nu e in misiune; cazul jamdarmului pasiv cu batausul de la Straja s.am.d.

    • Eh, stai, nu te enerva. Ideea e că e drept să fim cu toţii sancţionaţi pentru o contravenţie, dar într-un fel simte această sancţiune cineva cu salariul minim pe economie şi altfel un milionar (nu c-aş fi eu milionarul, da?) Dreptatea, în cazul ăsta, este să-i faci să simtă la fel puterea legii. Nu vorbesc de privarea de libertate, ci de pedeapsa cu amenda. Contravenientul e amendat cu o sumă suficient de mare cât să ţină minte şi să nu mai repete, dar suficient de mică încât să nu-l înfometeze. Ca să fie funcţional, acest principiu ar trebui să fie guvernat de proporţionalitate, că altfel ajungem la tema articolului – legea va fi simţită diferit, în funcţie de cât de sărac sau bogat eşti. Mă rog, mai e şi aspectul moral, e redus la maximul ce am zis eu – şi nici nu-mi prea convine, după cum spuneam, că eu câştig peste medie, dar, vorba reclamei, ce-i corect, e corect 🙂

      În Finlanda ştiu că e sistemul ăsta proporţional, nu poţi să-i acuzi pe finlandezi că-s barbari.

    • Nu ma enervez asa usor 🙂

      Nu am zis ca cei care aplica astfel de sanctiuni sunt barbari… am zis ca nu sunt corecti. As putea chiar zice ca sunt discriminatori, dar o sa ma rezum la nu-s corecti si ca nu o sa vreau sa locuiesc vreodata intr-o tara care aplica un asemenea sistem. La noi, cred ca o astfel de lege ar contraveni art. 16, alin. (1) din Constitutie:
      ARTICOLUL 16
      (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

      Pe scurt, faptul ca esti mai bogat sau mai sarac nu ar trebui sa afecteze o pedeapsa. E irelevant cat de mult o simte fiecare, e tot o pedeapsa. E exact ce faceau unii profesori in scoala (si probabil mai fac):
      “Gigel tu ai nota 9, Costel tu desi ai scris exact la fel de bine si corect ca Gigel primesti 8 ca de la tine ma asteptam la mai mult”.

      Daca perseverezi in greseala (adica se repeta) sunt de acord sa creasca pedeapsa. Un fel de sistem de genul asta avem acum exact cu punctele de penalizare – daca gresesti prea des, ramai fara carnet – puncte pe care pentru unii (dupa cum vad din comentarii, s-ar crede ca acei unii ar trebui sa fie si altii) se pot rascumpara.

    • „eu stiam ca suntem egali in fata legii”. hai să facem o analogie ca să vezi că ce spun eu e fix asta: egalitate în fața legii: aseamănă amenda cu o palmă dată de tine, cu aceeași intensitate, unui copil de 2 ani și unui zdrahon de 100 de kg. sunt cei doi egali în fața palmei?

    • Da, toți trebuie sa fie egali în fata legii,insa hai sa gândim puțin cu raportat la rezultat (efect), nu la acțiune (contravenție) în sine. Pentru unul cu mediul pe economie, 1000 de lei sunt 50% din venit. Pe lângă unul cu 20.000 lei salariu pe lună sunt 5%. Unde e egalitatea aici? Ca amândoi plătesc 1000lei? Ți se pare egal unul sa nu simtă amenda și celalalt să ia bani împrumut pt chirie? Singura excepție ar trebui sa fie o amendă minimă care sa se aplice și sa se simtă chiar dacă nu ai venit.

    • @berenger: analogia ta e stramba si fundamental gresita.

      Presupui ca eu sunt legea si un copil de 2 ani respectiv un zdrahon de 100 de kile au facut aceeasi fapta si pedeapsa este de o palma pentru amandoi? Trecand peste faptul ca sunt foarte mici sansele ca o palma de la mine sa nu afecteze deloc pe cineva de 100 de kile 🙂 de aceea in lege este acel prag de 18 ani de la care toata lumea e considerata adulta si responsabila asupra faptelor proprii, si mai sunt si alte exceptii si de un tip (adica cei pentru care legea nu se aplica in totalitate din motive obiective) si de alt tip (pentru care se aplica sanctiuni mai mari).

      Intotdeauna cand aplici o lege presupui prima data cazul adultului responsabil asupra faptelor sale, sanatos fizic si mental cu drepturi si responsabilitati depline. Hai sa mergem pe partea asta si sa refacem exemplul tau:
      – eu sunt legea si am fost incalcat exact la fel de catre:
      1. Catalin Morosanu.
      2. O domnisoara de 1m50cm, si 30 de kile + haine.
      – pedeapsa e o palma de la mine.
      Intr-adevar, domnisoara va resimti palma de la mine mult mai mult si mai puternic decat Morosanu (care e una din persoanele care ar fi afectata cel mult pe moment – de ordinul secundelor), dar se presupune ca ambii stiau de pedeapsa inainte sa incalce legea si stiau la ce sa se astepte. Cu siguranta domnisoara nu va mai repeta a 2-a oara greseala, iar daca vrem ca nici Morosanu sa nu o mai repete, la a 2-a abatere pedeapsa ar trebui sa fie un pumn, iar urmatoarea o bata s.a.m.d.

      Daca scalam problema ajungem ca ori toate pedepsele sa fie bobarnace, si sa nu le simta nimeni, ori toate sa fie baroase si sa nenorocim pe toata lumea pentru o singura pedeapsa. Iar daca prin pur noroc gasim raportul corect intre venit si pedeapsa, trecem in subiectivitatea de care i-am spus lui @pvladc mai jos, fiecare om are anumite venituri si anumite cheltuieli, 2 oameni cu acelasi venit nu are acelasi “profit”, si nu vorbesc aici numai de stilul de viata ci si de cheltuieli necesare (copii, rude bolnave, tratament etc), caz in care nici o asemenea pedeapsa proportionala cu venitul nu e “egala”.

      Eu raman la propunerea mea de imbunatatire si la definitia mea, pentru mine mai obiectiva, asupra egalitatii in fata legii. 🙂

    • O amenda proportionala cu veniturile sau / si cu valoarea masinii se poate aplica intr-un sistem care le poate determina pe amandoua cu relativa celeritate. Ar fi destul de aiurea sa primesti o amenda apoi sa astepti 2 luni pana ti se comunica cuantumul.

      In rest, un sistem proportional de amenda nu incalca nici un principiu de egalitate in fata legii. Daca societatea agreaza o astfel de modalitate si are puterea sa o consacre in lege, atunci asta e: Tiriac va avea mari probleme daca va circula cu numere murdare 🙂

  2. Ai înțeles greșit! În fraza cu care începe articolul 402 există un “NU” care face ca litera “a)” a articolului 402 să se refere de fapt la începători, adică răscumpărarea nu se aplică în cazul în care contravenientul are permisul de mai mult de un an. Nu e ciocoism, deci, e doar un pic de indulgență pentru doar primul an de șofat. Mie mi se pare OK, ba chiar aș extinde perioada pentru femei.

  3. Sunt multe incurajari ale smecheriei sau nesimtirii la volan in codul ala propus (sunt si cateva lucruri bune sau foarte bune care ar fi suficient sa fie amendate in codul rutier existent).

    Sunt si o gramada de contradictii.

    PDF-ul cu propunerea aici: https://www.senat.ro/Legis/PDF%5C2015%5C15b710FG.pdf pentru cei care au rabdaresi timp sa il studieze.

    • Oau, profesionist lucrat, e un PDF dupa o scanare, deci nici macar nu poti sa cauti un termen. Anii 2000 catre Parlamentul Romaniei… trezirea!!

  4. Din cate stiu, punctele de amenda functioneaza ca un fel de penalizare, astfel incat la repetarea unor contraventii care spearat nu induc suspendarea dreptului de a conduce, contravenientul sa ramana fara permis.

    Cele doua articole par o magarie la prima vedere, dar trebuie totusi rulate niste scenarii vis-a-vis de contraventiile comune si numarul de puncte de amenda. Ar fi interesant de vazut exact ce contraventii pot fi “cumparate” “fară numar”.

  5. Asa ceva exista de mult in unele tari din Vest, insa nu la puncte, ci doar la amenzi de parcare. Cine-si permite, achita zilnic amenzi de parcare, însă isi parchează “caleașca” fix unde dorește. Tot un fel de “ciocoism”, deoarece mașinile nu se ridica, decât in cazuri excepționale.

  6. Legea nu mi se pare deloc proasta. Avand in vedere ca sunt categorii intregi de oameni care-si castiga paine conducand toata ziua, mi s-ar parea firesc sa-si poata rascumpara anumite puncte primite ca amenda. Si-am sa explic in cele ce urmeaza. Esti sofer pe tir si mergi frumos in concediu. Prizi un radar intr-o localitate cu 65, iei puncte. Ajungi in nu stiu ce oras in care esti pentru prima data, parchezi in loc nepermis, iar iei amenda. Si aduci niste puncte pentru niste contraventii nu foarte grave. Doar ca punctele alea se pot cumula cu alte puncte pe care le-ai facut ca si sofer pe tir, astfel ca risti sa ramai fara permis, adica ajungi in imposibilitatea de a-ti castiga painea. Ca atare as pune in lege niste conditii. Daca ai depasit viteza legala cu pana la 20 de km/s, poti sa-ti recuperezi punctele platindu-le. Pentru contraventii minore, gen n-ai purtat centura de siguranta, sau alte contraventii pentru care nu primesti mai mult de 4 puncte, la fel, poti sa ti le rascumperi. Pentru restu nu. Ai depasit viteza legala in localitate cu 40 de km la ora? Ura si la gara, nu poti sa-ti recuperezi niciun punct.

    Repet, legea are noima pentru cei care-si castiga painea la volan. Mie daca mi se suspenda permisul, chit ca in peste 10 ani de condus abia daca am luat 2 amenzi, si alea minore, iau bicicleta si aia e. Ori in cazul unui taximetrist, in cazul unui sofer pe tir sau a unui distribuitor de marfa, suspendarea carnetului poate implica pierderea locului de munca.

    • Daca “painea” ta depinde de condus, ar fi bine sa casti ochii si sa fii de multe ori mai atent decat cineva care nu are aceasta dependenta si sa nu iei amenda decat sa te gandesti ca o rascumperi.

    • Normal ca faci asta. Dar cand 10h din 24 ti le petreci la volan, nu stiu dar statistic esti mult mai predispus la greseli. Ori omul e o fiinta supusa greselii. Sigur, mai putin tu, care esti o clasa superioara de umanoid si care functionezi mai bine decat un robot.

    • Ah, eram siiigur că va veni vorba despre “cei care-şi câştigă pâinea conducând”. Te rog aplică asta şi alţii care ar putea greşi în timp ce-şi câştigă pâinea – doctori, mecanici de tren, ingineri proiectanţi, aviatori şamd.

    • Gresesti, platesti. Eu functionez pe principiul asta… si am si dovezi 🙂

      Nu am spus ca sunt robot, dar nu mi se pare corect sa ierti o greseala doar ca esti mai predispus sa o faci.

    • Vlad, imi cer scuze ca mi-am permis o alta parere decat cea exprimata de tine-n articol. Imi cer scuze ca mi-am si argumentat-o. N-am primit niciun contra argument. De fapt raspunsul tau nu-mi arata decat ca esti un clarvazator, ca atare mai ca-mi vine sa-ti cer numerele la lotto de duminica.

  7. Dorin, te faci sau nu vrei sa pricepi ca o sanctiune financiara va fi resimtita de catre fiecare contravenient in functie de confortul financiar perceput de fiecare. Penalizarea cu sume egale este orice vrei tu dar nu o egalitate in fata legii in afara cazului in care legea ar stabili si venituri egale. ceea ce nu ar fi de dorit 🙂
    Un sistem ca cel invocat de tine ii va pedepsi mai mult pe cei cu venituri mici si va favoriza aroganta celor bogati si puternici.

    Din ce sustii tu aici ma faci sa cred ca te percepi ca fiind o persoana cu venituri semnificativ peste medie dar nu chiar bogata care nu incalca legea decat accidental fiind in general o persoana corecta.

    • Pricep argumentatia din spatele unei astfel de legi si e cel putin populista, adresata maselor cu venituri mici, cel mult marxista (vezi citatul din primul comentariu). Ce legatura are perceptia asupra pedepsei de catre contravenient cu fapta? Nu poti sa consideri ca egalitate 2 pedepse diferite pentru aceeasi fapta oricum ai lua-o. Poti percepe ca egalitate, dar perceptia in general e subiectiva, o lege nu are voie sa fie subiectiva. A fost la un moment dat o poza pe net cu o rochie si era intrebarea “ce culori are aceasta rochie?”. Indiferent de perceptia culorii de catre fiecare in parte, rochia nu avea alta culoare reala… nu erau mai multe rochii.

      Am mai auzit ca cica amenzile astea cica ar fi si o modalitate de preventie a abaterilor ulterioare. Nu inteleg de ce pedepsirea diferentiata ar preveni o repetare a abaterii mai bine decat orice alt tip de pedeapsa.

      Sincer mi se pare ca metoda propusa de mine e mai buna dpdv preventiv, dar din nou e vorba de perceptie. Un sistem ca cel propus de mine ii va pedepsi exact la fel pe cel cu venituri mici si pe cel cu venituri mari, doar perceptia fiecaruia va fi diferita, cum e si normal. O justitie care se vrea oarba nu are voie sa se uite la mine cand da o pedeapsa, are voie sa se uite la faptele mele, curente sau anterioare.

      “Din ce sustii tu aici ma faci sa cred ca te percepi ca fiind o persoana cu venituri semnificativ peste medie dar nu chiar bogata care nu incalca legea decat accidental fiind in general o persoana corecta.”
      Nu ma percep, sunt… parte cu veniturile e demonstrabila, la fel si cu incalcarea legii. Si mi s-ar parea total nedrept daca as fi amendat asa cum e in sistemul finlandez sau elvetian, cu atat mai mult cu cat vad pe strada multe situatii in care ar fi greu spre imposibil de aplicat un astfel de sistem. De exemplu: vad oameni pe ajutor social care conduc X6, aia au venituri declarate si demonstrabile care tind spre 0 deci o sa plateasca mult mai putin ca mine deci o sa mai repete ostentativ fapta pentru ca isi permit si daca aici o sa ziceti ca aia intra la alta infractiune si sa presupunem ca sunt toti corecti, alt exemplu ar fi un turist strain, de unde stie statul ce venit are ala? Pe ce baza il amendeaza? Daca e orice alta baza decat aceeasi cu care ma amendeaza pe mine, iara nu cred ca e echitabil.

  8. O idee foarte buna sa poti sa-ti rascumperi punctele, mai ales ca banii se duc pe educatie rutiera. La urma urmei daca dai bani tot pedeapsa e. Sa nu uitam de cei care isi castiga existenta din condus (soferii profesionisti, taximetristi, agenti de vanzari, etc).

    • Ar putea la fel de bine sa dea o cota parte din banii din amenzi direct la campaniile de educateie rutiera.

      Citeste ce a zis Vlad mai sus si fa exercitiul ala.

  9. Dorin, in afara de retorica, nu ai adus nimic substantial in favoarea la ce sustii.
    Amenzile stabilite intr-un cuantum proporțional sunt destul de comune (de exemplu ANAF) si nimeni nu protesteaza. Dar Doamne fereste sa-l arzi cu 10% din valoarea masinii pe unul care o calca cu 200 pe autostrada.

    • @Wideshot: daca aia ii parerea ta inseamna ca nu ai citit tot ce am scris.

      Nu cu amenzile in cuatum proportional am eu treaba, daca ele sunt stabilite dupa fapta nu dupa persoana. Alea de la ANAF sunt in functie de prejudiciu, nu in functie de cine il face.

      In exemplul tau cu 200 pe autostrada, tu amendezi proprietaru’ ca a mers cu 200 sau ca are masina care prinde 200? (asta trecand peste faptul ca masina mea prinde 200 linistita si la dauna de 3500 de euro primesc dauna totala deci nu e cine stie cat de scumpa). Si daca o luam proportional cu fapta avem deja amenzi in functie de diferenta cu care e depasita viteza legala, astea nu-s in cuantum proportional? Sau tu zici ca daca cineva merge cu 200 la ora pe autostrada aduce un prejudiciu prin asta mai mare pentru ca castiga mai mult decat altcineva care castiga mai putin dar face acelasi lucru?

    • @Dorin: e destul de simplu – filozofia finlandeza este ca daca incalci regulile societatii atunci pedeapsa este corelata cu pozitia ta in societate (i.e. bani)

      IIRC, 200km/h pe autostrada inseamna o amenda de 1-2000 lei (jumate daca se plateste in 48h). Exista oameni pentru care suma e un mizilic, fata de bonusul arogantei comise. In plus, sunt destul de sigur ca in afara de ziua in care a fost prins, a comis-o anterior de mai multe ori.

      Beizadeaua prinsa cu 200 pe autostrada poate sa plateasca mia si – posibil – taticul nu se va prinde. Peste 3 luni isi ia carnetul si o ia de la capat. Poate – de data asta – omoara pe cineva. Ce zici, nu era mai bine daca ii dadeai 50k amenda din prima?

      Este deja axiomatic faptul ca abundenta banilor favorizeaza comiterea de abuzuri. De asta e agravant.

    • @Wideshot: Eu inteleg motivatia pentru un asemenea sistem, dar nu o accept ca corecta sau echitabila. Pozitia aia in societate este atinsa, in general, prin munca respectivului de-a lungul vietii si prin pregatirea lui. Cand face o greseala amendabila practic ii spui ca el trebuie sa plateasca mai mult pentru acea greseala, pentru ca el a muncit mai mult si a fost mai bine pregatit ca altul care a comis aceeasi greseala.

      “Ce zici, nu era mai bine daca ii dadeai 50k amenda din prima?”
      Era extraordinar… hai sa facem amenda de 50k… dar pentru toata lumea, ca o dam pentru mersul cu 200 km/h, nu pentru ca beizadeaua merge cu 200 km/h. Atunci sigur nimeni nu mai merge cu 200 la ora pe autostrada. Hai sa facem amenda cat pretul unui apartament cu 4 camere in Bucuresti… sa vezi cum vor fi cumparate doar masini care nu pot prin constructie sa depaseasca viteza legala. Si tot in tonul asta, majoritatea beizadelelor nu prea au venituri proprii, sunt pe banii lu’ tata cu masina pe numele lu’ bunica, deci probabil ca nu vor plati 50k, pe sistemul finlandez, vor plati mai putin ca cineva cu minim pe economie.

      “Este deja axiomatic faptul ca abundenta banilor favorizeaza comiterea de abuzuri. De asta e agravant.”
      Axiomatic? Asta da generalizare de toata frumusetea. Defineste abundenta banilor in primul rand… in al doilea rand, sa pleci de la presupunerea ca cu cat ai mai multi bani esti mai predispus la a incalca legea e o mizerie tipica unuia care castiga putin si e si constient ca mai mult nu poate.

      Nu cred ca mai are rost… se vede ca societatea noastra e, inca, una vindicativa in general si merge pe principiul sa moara si capra vecinului. Eu nu o sa imi schimb parerea ca un astfel de sistem nu e corect sau echitabil, iar faptul ca altii il au nu il face automat mai bun ca al nostru si nu inseamna ca eu gresesc. Nu zic nici ca detin adevarul absolut, dar cu pedepse bazate pe altceva decat fapte (curente si anterioare) nu o sa fiu niciodata de acord.

  10. Filosofia in Elvetia era alta si din ce stiu, era strict legata de viteza. Pentru 10-15km/h peste limita legala toti sunt penalizati la fel. Depasirea vitezei legale cu de ex 100 km/h, gen sa mergi cu 230km/h, poate fi considerata tentativa de omor si prima masura este confiscarea masinii. Doar in aceste cazuri amenda este proportionala cu venitul contravenientului. Eu as fi de acord si cu propunerea lui Dorin, de a creste progresiv amenda pentru abateri repetate. Practic posibilitatea de a ‘cumpara’ puncte le face cam inutile, e doar o varianta de a mari artificial valorile punctului de amenda pentru contraventii minore.

  11. Depinde la ce proiect te referi. E depusa chiar si o lege rutiera. In care sa precizeaza ca pe drumurile expres si nationale se intezice sa mergi cu bicicleta. Abia am reusit sa schimbam cite ceva si iar apare o restrictie. Poate sa nu “defaimam” drumarii pentru starea proasta a drumurilor si rigolelor!

  12. Hmm…poate va aduceti aminte de istorie…cumpararea de penitente…