Alergic în Isfahan

Cam în a patra zi, pe undeva prin Isfahan, mi s-a declanşat alergia la graminee. Era cald în Iran, iarba înflorise de ceva vreme, nu ca acasă, unde abia acum începeau căldurile, iar nasul meu a reacţionat imediat. Cu un vraf de şerveţele îndesate prin toate buzunarele, cu triste smiorcăieli şi strănuturi în serie, am trecut pe Claritine – bănuitor, luasem la bagaj o folie. Îmi lipseau, totuşi, nişte picături de nas, ca să nu mai respir cu gura deschisă, ca o ştiucă eşuată. Am pornit în căutarea unei farmacii.

M-au îndrumat, fireşte, toţi trecătorii, şi fireşte că m-am rătăcit, învârtindu-mă în cerc pe străduţe pustii, claxonat de rarele maşini ce treceau pe lângă mine – taxi? taxi? Când, după vreo jumătate de oră, am dat din nou peste unul dintre iranienii de mai devreme, aproape că m-a luat de mână, ducându-mă el însuşi până la uşa farmaciei, trei străzi la dreapta şi vreo două cotituri la stânga.

Când am intrat, vreo 10 perechi de priviri s-au întors spre mine, fixându-mă, curioase. Mă aflam într-o sală de aşteptare, cu varii ghişee şi bare de încadrare a eventualelor cozi. M-am întors, nedumerit, spre ghidul meu de ocazie. “State pharmacy”, mi-a spus, şi mi-a zâmbit încă o dată de la revedere.

Farmacia de stat era, în primul rând, mare. Locul de aşteptare, vreo 10 metri pe 10, cu scaune de plastic, ca pe stadion. În fundul încăperii, 4 ghişee tăiate în pereţi de sticlă şi vreo duzină de persoane în halate albe, trebăluind. Într-o parte, o casierie, la care accesul se făcea prin turnicheţi.

M-am apropiat, la întâmplare, de un ghişeu şi am întrebat, încrezător, dacă speak English. Pentru prima dată de când eram în Iran, mi s-a răspuns no. Am tăcut două clipe, sperând să se-ntâmple ceva, dar nu s-a întâmplat nimic, funcţionarul m-a privit răbdător, aşteptând să mă dau din faţa lui. Am privit în stânga, în dreapta, şi am trecut la limbajul semnelor. M-am smiorcăit ostentativ, am arătat cu degetul spre nări, am mimat un puf, şi chiar am făcut, probabil complet ridicol, pffft, pffft! după care am rostit încă o dată, lent, să înţeleagă omul: noooose drrooops.

Apoi am adăugat, pentru orice eventualitate: bigăduri de nas, în buii bei.

Funcţionarul s-a gândit o clipă, s-a ridicat şi, cu un gest elocvent, m-a trimis în zona de aşteptare. După vreo 5 minute, la un alt ghişeu a apărut un nou funcţionar, care mi-a făcut semn să mă apropii. Am repetat pantomima cu pffft, pffft, privit cu mare atenţie de omul în halat alb, ca şi cum mişcările alea erau, ele însele, simptomul unei boli rare şi potenţial deosebit de grave. Mi-a întins o hârtiuţă şi un pix, pe care am scris, cu litere de tipar, un singur cuvânt:

O L Y N T H

A plecat, nu înainte de a mă trimite la loc pe scaun.

Mi-am zâmbit timid cu restul bolnavilor. După alte 5 minute, de la un al treiela ghişeu m-a chemat un al treilea funcţionar – de data aceasta, civil, adică fără halat.

– What’s your problem?

Aleluia, Iisuse, adică pardon, slavă ţie, Allah, că m-ai scos din necaz, mi-ai trimis un iranian nu doar medic, ci şi vorbitor de engleză, aşa ceva nu se uită! Aşa că am dialogat, sesizând însă, pe măsură ce răspundeam întrebărilor, că e ceva în neregulă în poveste.

– Picături, dom’ doctor, picături de nas.
– Ai nevoie de picături?
– Da, fireşte.
– De ce?
– Păi nu se vede? Am nasul blocat, uite, pfrrrrt, pfrrrrt, e, ce zici de asta?
– De când eşti aşa?
– De vreo 2 zile, n-are importanţă, dă-mi nişte picături.
– Tuşeşti?
– Nu, frate, doar curge mucii, haha, uite şerveţelele, ce să-ţi zic, sunt alergic, strănut.
– Strănuţi?
– Da, plm, n-ai nişte Olynth d-ăla de ţi-am scris pe hârtiuţă şi să mă duc şi eu la treaba mea?
– Da’ febră faci?
– Nu, nene, sunt alergic, sau doar am răcit, ce mai contează?
– Şi vrei asta pe care ai scris-o?
– Da, dacă se poate.
– Când ai venit în Iran?

Moment în care am început să mă gândesc că, totuşi, sunt prea multe întrebări pentru un rahat de picături şi că ăsta e-n civil şi că, ia uite, ce ciudat, toată lumea s-a oprit şi urmăreşte dialogul.

Şi, ştiţi cum e, când nu eşti vinovat de nimic dar ţi se pare că te crede cineva vinovat de ceva, deodată de fâstâceşti, te-nroşeşti şi te ia cu transpiraţii, chestie care, fireşte, te face să te gândeşti că acuma chiar pari vinovat, aşa roşu şi transpirat, drept pentru care transpiri şi mai abitir, te-nroşeşti şi mai rău, dar ce să fie, ce să fie, de ce mă crede ăsta vinovat, ce-o fi, nene?

Efedrină, mi-a trecut prin cap, fulgerător, explicaţia, efedrină, să vezi că porcăria aia de Olynth are efedrină, şi ăsta-i drog, am citit eu, sau pseudo-efedrină, dracu’ s-o ia, nu s-au retras nişte medalii din cauza ei? sau aia era ceva pastilă de cap… sau sirop de tuse, se drogau unii în America cu sirop d-ăla… da’ o fi şi-n picături, şi ăştia cred acuma că sunt dependent de efedrină şi-s în sevraj, cred că vreau droguri de la farmacie, să vezi că-i poliţia pe drum, ia uite-i cum se uită toţi la mine, fi-v-ar picăturile de râs, aoleo ce transpir, poate nu-i doar alergie, poate am şi răcit, naibii, taman în Isfahan, nu mai bine o şterg eu d-aici? ce pot să-mi facă, doar n-o s-o ia la fugă după mine…

Funcţionarul m-a mai privit o dată, cu deosebită severitate, mi s-a părut, apoi a scos din buzunar o sticluţă pe care mi-a arătat-o din spatele geamului.

Am încercat să par indiferent.

– Mister, I give you nose drops, mi-a spus.
– Well, thank you very much, ‘tu-ţi picăturili mă-tii, i-am răspuns, cu un zâmbet care cred c-a fost cel mai bizar rânjet pe care l-am produs în ultimul deceniu.

M-a trimis să plătesc. Am dat ceva gen 50 de bani, am primit chitanţă, m-am întors la securist, am dat hârtiuţa, am luat cutiuţa, am ieşit teleghidat din farmacie şi am mers, fără să-ntorc capul, două cotituri la dreapta şi trei străzi la stânga, până în piaţa centrală, unde, epuizat, m-am aşezat pe o bordură. Am scos picăturile, am căutat explicaţiile în engleză.

Primisem 15 ml. de apă cu sare.

23 comentarii Adaugă comentariu

  1. Nu te-ai prins. Securistul nu se preocupa de efedrina, ci daca nu cumva ai intrat cu vreo boala in Republica Socialist-Totalitar-Progresista Iran, unde toate lucrurile trebuie controlate, asa cum se intimpla in toate republicile socialist totalitar progresiste.

    Stii deja intrebarea, nu? Who watches the watchmen?

    Thumb up 0
  2. Si a functionat apa asta cu sare?

    Thumb up 0
  3. Asa iti trebuie! Puteai sa iti pui singur in bagaj un pachet de sare…

    Thumb up 0
  4. Macar era sare neiodata? :)

    Thumb up 1
  5. Deci toata faza din farmacie a mai insemnat un ocol inutil..
    Epic, ce mai…

    Thumb up 0
  6. E o experienta …

    Thumb up 0
  7. ieftin… la noi in farmacii “apa cu sare” e 40 lei si o folosesc de zor

    Thumb up 0
  8. daca iti dadeau si o ‘batista bebelusului’ te scoteai chiar bine… totul e sa nu dormi ca un prunc dupa.

    Thumb up 0
  9. Foarte tare articolul! Foarte, foarte tare!

    Thumb up 0
  10. Splendid scris!! Merita sa ai o alergie pentru un asemenea text!
    La faza cu vinovatia am ras de se zgaltzaia masuta cu calculatorul! Te si vedeam fugind, urmarit de barbati mai mult sau mai putin in halate albe …

    Thumb up 0
  11. pai rambo lua picaturi de nas? facui de ris spionajul international, nutz.. asa ceva nu se face. deci ai lasat un mesaj codificat si ai fost interceptat, spune drept. banuiesc ca civilul a si bifat o mica bila impotriva imperialistilor in fata superiorilor.

    Thumb up 0
  12. fabulos.

    Thumb up 0
  13. Amuzanta postare. Nu-i asa ca aveai senzatia ca ar fi trebuit sa umble oamenii aia cu un sistem de subtitrare a limbii lor pe piept?
    Referitor la alergie ai grija la sistemul tau imunitar. Cand apar alergii sistemul imunitar e la pamant….sau ai facut atatea vaccinuri pentru tarile astea unde calatoresti tu incat sistemul tau imunitar a luat-o razna si a devenit”lenes”. Daca poti face rost de Nasonex – nu stiu similarul romanesc (baga google) sa ai la tine tot timpul cand esti plecat pe afara. Este special pentru alergii de acest gen (este mai scump $15-$17 si se da numai pe reteta dar trebuie folosit doar in crize si ajuta rapid). Mai sunt niste remedii cu plante dar nu stiu daca tu ai incredere in ele. Sunt de luat o perioada mai lunga de timp dar macar scapi de alergii si presupune sa nu mai faci nici un fel de vaccin.
    Ma uitam la poze aia la inceput si ma gandeam ce legatura ar fi intre poza si postare…dar este. Tanti din stanga probabil erai tu rugandu-te sa-ti dea farmacistii aia ceva numai sa scapi de nas infundat.

    Thumb up 0
    • Multumesc. Fotografia nu e facuta la farmacie, ci la intrarea intr-o moschee, dar voiam s-o public si nu prea stiam in ce context… i-am dat voie sa apara aici :)

    • el e fan apa cu sare, nu te mai intrebuinta sa-i dai sfaturi medicale
      data viitoare cand o sa i se recomande sa manance prune si sa bea apa ca sa scape de diaree, o sa se execute :)

      Thumb up 0
  14. Bre ghiaur bre…orice oraş arăbesc …sau persan…ce se respectă are în piaţa mare cel puţin un magazin cu produse naturiste pentru ‘enşpe mii de boli. Chestiile alea sunt deosebit de eficiente întrucât sunt foarte puţin prelucrate. Am trecut pe la asemenea magazine în Cairo, Kualalumpur şi Beijing şi mai că-ţi doreai să fi bolnav de ceva…

    Thumb up 0
  15. am lesinat de ras! :)))) scuze, dar a fost foarte amuzant, banuiesc ca nu la fel de amuzant si pentru nasul tau plin de furnici!

    Thumb up 0
  16. Am stat 186 de zile in 2011 in Iran (in ture). Ai calatorit cu IranAir/Aseman/Mahan ? Si nu-ti face griji, de fapt cu medicatia e taman invers, tot ce dau ei la liber la noi sunt cu reteta si pazite cu cainele. De ce ? E simplu..cele ce pot produce euforie si extaz se administreaza fie in cantitati mari, fie cu alcool fie in cantitati mari cu alcool.

    Thumb up 0
  17. #22

    :)) Am râs cu lacrimi. Eu, în State, cu o asigurare de 25 de mii de dolari și cu o rețetă obținută după jumătate de zi de căutări de cabinete care să lucreze cu firma care îmi eliberase mie asigurarea, am stat 4 ore la o farmacie ca să mă verifice dacă figurez în istoricele loc ca utilizator de combinații toxice, adică medicamente cu droguri. După 4 ore am cedat nervos și am plătit integral din buzunar medicamentele prescrise, 77 de dolari pentru 6 pastile de ampicilină. Alea luate din România îmi fuseseră confiscate la graniță.

    Thumb up 0
  18. Hehe, asta imi aminteste de acum cativa ani, prietenul meu era intr-o delegatie in Italia si am mers cu el. Unul dintre membrii delegatiei era alergic la par de animale, la fan, la parfumuri, aproape la orice. Unde au plimbat italienii delegatia? La facultatea veterinara ne-au aratat cai – omu plangea, deja. Apoi, la o fabrica de cosmetica – incepea sa se umfle. Capacul l-a pus o albina care m-a intepat pe mine in buza. Eu reactionez foarte calm la asa ceva, nici nu imi e prea frica, nici corpul meu prea stresat. S-a inrosit un pic buza, am parut botoxata, dar atat. Astuia ii era frica si sa se apropie de mine, el umbla in permanenta cu nu stiu ce injectie la el. Daca-l intepa pe el, intra in soc :S Stiu ca e periculos, dar era totusi amuzant sa vezi un barbat mare si gras lacrimand, stranutand si speriat de o albina :D

    Thumb up 0