Cum sa cresti un oras frumos

Cum faci sa obtii de 3 ori mai multi turisti anual, intr-un oras, decat populatia propriu-zisa a orasului? Nu-i chiar asa de greu, spun praghezii, doar ca e nevoie de ceva timp si de reguli de bun simt. Cat timp? Cam o mie de ani, adica de cand Praga a inceput sa creasca frumos, incurajata de politici intelepte si in interesul comun.

Sunt mai multe orase in Praga, si aceasta e o parte a secretului in cautarea caruia vin aici, in fiecare an, peste 4 milioane de straini. Exista Orasul Vechi, Cel Nou, Orasul de Jos si Districtul Castelului. Fiecare dintre aceste orase a fost, la inceput, doar un catun sau un cartier satelit al celuilalt, care avea privilegiile de „oras regal”. Si, in fiecare din aceste catune, cetatenii si-au dorit sa obtina, si ei, titulatura de oras regal, drept pentru care au inceput sa construiasca si sa dezvolte locul, pentru a-l face demn de regele lor. Asa au aparut catedrale, teatre, biblioteci, scoli, tot soiul de cladiri publice frumoase si utile si care, in cele din urma, au fost acceptate de rege ca inima a unui nou „oras regal” al Pragai.

Orgoliul, desigur, a jucat un rol, ca si spiritul de competitie si, de ce nu, o anume vanitate, pe care biserica o condoamna dintotdeauna, atata vreme cat din ea nu se nasc comori pentru biserica. Dar nu doar acestea au determinat cresterea Pragai, ci si privilegiile pe care le obtineau orasele regale. Puteau sa-si organizeze primarii si sa-si desemneze consilii locale si puteau sa se auto-guverneze, intr-o oarecare masura, pentru ca, deodata, li se dadea voie sa stabileasca si sa colecteze taxe.

Carevasazica, locuitorii catunelor pragheze au investit in dreptul lor de a-si cheltui banii, pana la un punct, in interesul propriilor comunitati – si niste regi intelepti au gasit calea de a le oferi cetatenilor acest drept in schimbul dezvoltarii orasului. Ce metoda simpla de selectie si deosebire intre cetatenii de nadejde si trogloditi!

Azi, granitele dintre orasele regale ale Pragai nu mai sunt sesizate decat de ghizi si de pasionatii de istorie. Dar tâlcul granitelor acestea e cu atat mai fermecator, cand il afli. Pe una dintre aceste frontiere, intre Orasul Vechi si Cel nou, exista o cladire frumoasa, zugravita cu verde si alb, in fata careia poate fi observata o silueta ghemuita, din bronz, mascata de un vestmant cu gluga. Este un monument ridicat in amintirea premierei din 1787 a operei Don Giovanni, scrisa de un tanar muzician exuberant: Wolfgang Amadeus Mozart. Lumea nu-l prea suporta pe Mozart, la vremea respectiva, dar praghezii l-au primit cu inima deschisa, iar lui Mozart ii placea la nebunie Praga. De ce? Pentru ca Praga mai era supranumita si „orasul celor 100 de turle”, de la numarul mare de biserici construite aici, iar tanarul muzician avea obiceiul sa caute sali cu acustica buna pentru compozitiile sale. In Praga, gasise destule.

Carevasazica, investitiile facute cu cap si cu mintea deschisa isi scot banii, la un moment dat. Totul e sa ai rabdare si sa nu demolezi fara rost, doar din prostie.

In alta ordine de idei, va multumesc pentru sustinerea din timpul primei zile a quest-ului Staropramen in Praga. Echipa rosie, din care fac parte, a castigat vineri. Cursa #inPraga continua si sambata si duminica. Va astept cu noi sfaturi si indrumari pe pagina aplicatiei.