Noua OUG 13: după-amiaza, ca hoții

Și uite cum ne-am pricopsit cu noua ordonanță 13, care a venit aproape peste noapte, la fel ca în 2017, însă acum sub forma unui proiect de lege votat fulgerător, practic fără niciun fel de discuție publică, dezbatere, cântărire sau examinare.

Încă două deosebiri: pragul stabilit de Dragnea pentru furt legal din banul public era de 200.000 de lei. Noul prag este de 250.000 de lei. „A fost și inflație, dacă mă-nțelegeți ce vreau să spun”.

Iar a doua deosebire, care mi se pare totalmente deplorabilă, este că acum nu doar PSD, ci și PNL și UDMR semnează această nouă tentativă de dezincriminare parțială a infracțiunii de abuz în serviciu, după cum explică șefa parchetului european, Laura Codruța Kovesi.

În rest, identitate aproape perfectă:

Ce s-a votat ieri în Senat:

Cum era formularea din OUG 13:

Apropo, introducerea sintagmelor „cu știință” și „vătămare gravă” complică suplimentar demonstrarea infracțiunii în fața instanței.

Iar ce ar fi pagubă/prejudiciu sub 250.000 de lei n-ar mai fi nimic, nici măcar contravenție.

Aș vrea să punctez câteva chestiuni care mi se par importante și care au fost aflate abia după ce a explodat bomba:

Acest prag pentru infracțiunea de abuz în serviciu, de 250.000 de lei, a fost stabilit politic, duminică mai pe după-amiază, într-o întâlnire a șefilor PSD, PNL și UDMR, plus ministrul Justiției, întâlnire care a avut loc într-o vilă de protocol.

Deci, în timp ce noi stăteam cu micu’n bot ca omul muncitor la relaxare duminicală, șefii națiunii munceau pentru definirea furtului legal.

Luni, decizia a fost transmisă către membrii comisiei juridice din Senat.

Marți, aceștia au și votat – și aș vrea să-l citez aici pe șeful PNL al comisiei juridice, senatorul Cristian Niculescu Țăgârlaș: „ni s-au pus la dispoziție amendamentele care trebuiau să fie însușite, conform regulamentului, de către senatori. S-a luat decizia ca membrii Comisiei Juridice din Coaliție PSD, PNL și UDMR să-și însușească amendamentele.”

Vă rog să remarcați: „ni s-au pus la dispoziție”… „trebuiau să fie însușite”… „s-a luat decizia” – dincolo de impersonalul jenant al acestor formulări, avem a ne întreba, pe bune: la ce bun îi mai plătim atât de generos pe acești oameni, senatori și deputați, să reprezinte interesele alegătorilor în parlament, dacă ei votează mecanic după cum li se pun la dispoziție amendamente pe mail, pe care și le însușesc? Ce sunt ei, doar o multiplicare a oligarhului politic? Sunt acolo, așa, să fie sala cu oameni?

Și de ce nu se poate face o dezbatere publică serioasă, aplicată și cât de lungă este necesar pentru a se rezolva această problemă? De ce mereu pe șest, pe fugă, pe ascuns?

De ce e mereu atât de deranjantă transparența în aceste chestiuni?

Revenind: după ce și-au însușit dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu, după cum li s-a transmis, senatorii puterii din Comisia Juridică au depus marți un amendament la un proiect de lege mai vechi, iar acesta a fost votat imediat, fără practic nicio dezbatere, în ședința de miercuri, de către senatorii PSD, PNL și UDMR.

Apoi, când a izbucnit scandalul, ce să vezi, șeful PSD, Marcel Ciolacu, s-a delimitat de poveste, deși el este unul dintre cei 4 lideri politici care a luat decizia. Ciolacu a cerut Ministerului Justiției „să prezinte public o variantă de reglementare adecvată pentru pragul valoric la abuzul în serviciu, în acord cu deciziile Curții Constituționale, cu recomandările Comisiei de la Veneția și cu opiniile specialiștilor în drept.” Culmea ipocriziei, nu?

Trebuie spus că există, într-adevăr, o decizie a CCR prin care se recomandă stabilirea unui prag valoric pentru abuzul în serviciu, dar CCR nu spune cât trebuie să fie acesta – drept urmare, observ că Dnii Ciucă, Ciolacu, Hunor și Predoiu s-au gândit să-l indexeze cu rata inflației pe cel gândit de Liviu Dragnea.

Iar Liviu Avram, de la Adevărul, susține că decizia CCR se bazează pe interpretarea greșită a unei recomandări mai vechi a Comisiei de La Veneția, fapt confirmat public chiar de comisia respectivă.

Încă ceva – mie nu mi se pare deloc o coincidență că scandalul acesta apare taman în mijlocul celuilalt scandal, privind pensiile speciale. Acum toți suntem concentrați pe treaba asta cu dezincriminarea abuzului în serviciu și am uitat de felul în care PSD, PNL și UDMR au renunțat, practic, la miliardele de euro de la UE pentru modernizarea României, ca să păstreze pensiile speciale ale castei de privilegiați.

Cu alte cuvinte, dnii Ciolacu, Ciucă și Hunor încearcă să acopere o ticăloșie cu altă ticăloșie.

PS – Iată un mesaj primit azi de la un vechi amic:

Având în vedere cu cine avem de-a face, mi se pare nu doar recomandabil, ci și necesar.