Este Donald Trump o conservă rusească? (II)

Am vorbit săptămâna trecută despre primele contacte ale lui Donald Trump cu autoritățile sovietice, care au inițiat legătura, l-au cultivat și i-au aranjat o vizită fastuoasă la Moscova, în iulie 1987, unde a fost cazat la un hotel monitorizat de KGB.

Trump s-a întors de la Moscova cu idei noi, pe care nu le mai exprimase până atunci. 

Doar două luni mai târziu, în septembrie 1987, magnatul imobiliar și-a exprimat public interesul de a intra în politică – și nu oricum, ci direct în cursa pentru președinția Statelor Unite. El a cumpărat cu aproape o sută de mii de dolari reclame de câte două pagini în câteva dintre cele mai mari ziare americane, reclame prin care întreba, retoric, de ce nu plătesc aliații Americii pentru apărarea și viețile pierdute pe care Statele Unite le cheltuiesc pentru a le proteja interesele?

Potrivit fostului agent rus care dezvăluise și achiziția televizoarelor pentru hotelul lui Trump de la firma KGB, intervențiile publice ale magnatului au provocat jubilație în Rusia. Agentul spune că se afla la un sediu KGB când s-a primit o telegramă de felicitări pentru reclamele respective, care erau considerate o „măsură activă” de succes, executată de un nou agent al KGB-ului.

Iar în vara anului următor, într-un discurs ținut la o ceremonie de absolvire, Trump a răbufnit împotriva aliaților Americii: “o mulțime de țări ne tâlhăresc la drumul mare, și nu vorbesc despre dușmanii noștri, nu vă mai preocupați de ei, Rusia, de pildă, nu avem prea multe relații cu ei etc., etc. Aceste țări, prietenii noștri, câștigă miliarde și miliarde de dolari și ne privează de demnitatea noastră, de demnitatea noastră economică.” Coincidență sau nu, la vremea respectivă exact aceleași argumente erau folosite și de propaganda sovietică, ce urmărea să slăbească sprijinul alegătorilor americani pentru alianțele SUA, în special NATO.

Apoi au venit vremuri grele pentru miliardarul american. Investițiile sale în imobiliare, cazinouri și linii aeriene s-au dovedit neprofitabile. Averea lăsată de tatăl său s-a risipit. Trump a ajuns să aibă datorii de 1 miliard de dolari, a cerut falimentul și a început să caute finanțări – însă nicio bancă nu voia să-i mai ofere nimic. La finalul anilor ‘90, Donald Trump părea terminat. Doar că, aproape miraculos, banii au început din nou să curgă – și, n-o să vă vină să credeți, aveau, cumva, din nou legătură cu Rusia. Un grup financiar, Bayrock, deținut de doi cetățeni ruși, a închiriat spații în clădirile lui Trump, după care a început să-i ofere participații și garanții astfel încât să poată lua din nou credite. Iar Deutsche Bank, care avea o prezență modestă pe piața americană, i-a acordat un împrumut generos de aproape jumătate de miliard de dolari. Ulterior, Deutsche Bank a fost acuzată și anchetată pentru activități de spălare de bani implicând oligarhi ruși și a fost amendată cu sute de milioane de dolari de organismele financiare de control din SUA și Marea Britanie. FBI a investigat mai târziu informații potrivit cărora Deutsche Bank ar fi vândut împrumuturile lui Donald Trump către anumite bănci rusești. Iar fondatorii Bayrock au fost, și ei, anchetați pentru diverse malversațiuni financiare.

Norocul magnatului american cu afaceriști ruși a continuat, netulburat. În 2008, în plină prăbușire a pieței imobiliare, Trump a vândut unui miliardar rus, cu 95 de milioane de dolari, o proprietate din Palm Beach, Florida, proprietate pe care o cumpărase cu doar 40 de milioane de dolari în 2004. Uriașa diferență a ridicat suspiciuni și unii parlamentari au cerut să se ancheteze. 

În anii următori, numeroși cetățeni ruși au cumpărat proprietăți de la Trump – o anchetă Reuters a arătat că, între 2010 și 2016, cel puțin 63 de persoane cu pașaport rusesc au cumpărat proprietăți în valoare de 98 de milioane de dolari în 7 proiecte imobiliare separate ale lui Trump din Florida. Ar putea fi mai mulți, deoarece peste o treime dintre proprietarii din proiectele lui Trump din Florida sunt firme cu un gen de înregistrare prin care nu sunt obligate să-și facă public numele deținătorilor. 

În septembrie același an, fiul cel mare al lui Trump, Donald Jr., a admis public, cu o sinceritate neobișnuită, că “În ceea ce privește afluxul de produse de lux în Statele Unite, rușii reprezintă o proporție destul de mare a multor dintre activele noastre. De exemplu, în Dubai, și cu siguranță cu proiectul nostru din SoHo și oriunde în New York. Vedem mulți bani venind din Rusia”. Iar în 2014, fratele lui mai mic, Eric, i-ar fi spus unui jurnalist sportiv, la o partidă de golf, că organizația Trump nu are, de fapt, nevoie de bani de la bănci, deoarece “ne luăm toate finanțările de care avem nevoie din Rusia”. Eric a negat apoi că ar fi zis așa ceva.

După vizita sa din 1987, Donald Trump s-a întors în Rusia de alte trei ori: în 1996, când a căutat din nou, fără succes, oportunități pentru dezvoltări imobiliare. În 2007, când a lansat o vodcă cu numele lui. Și în 2013, când a organizat concursul Miss Universe, finanțat de oligarhi apropiați de Putin și câștigat de o tânără despre care se spune că era atunci iubita lui Vladimir Putin. 

În noiembrie 2015, într-un email interceptat de autoritățile americane, unul dintre rușii de la Bayrock, Felix Sater, îi promitea fostului avocat al lui Trump, Michael Cohen, în contextul unei discuții mai largi despre o posibilă investiție a magnatului în capitala Rusiei, că poate obține „întregul echipaj al lui Putin să se implice” în afacerea de la Moscova, ceea ce, la rândul său, ar evidenția abilitățile de afaceri ale lui Trump și l-ar face ales. „Băiatul nostru poate deveni președintele SUA și putem aranja asta”, a scris Sater. „Îl voi implica pe Putin în acest program și îl vom face pe Donald ales.” – adăuga el. Mai era un an până la prezidențialele din 2016, care urmau să fie câștigate de Trump. În 2018, Cohen a fost condamnat pentru încălcarea legislației privind finanțarea campaniei electorale și pentru mărturie mincinoasă în legătură cu proiectul imobiliar al lui Trump din Moscova.

Donald Trump a devenit președinte al Statelor Unite pentru prima dată în 2016. În primul său mandat, a contrariat aliații occidentali cu o sumedenie de declarații și poziționări ostile, în timp ce i-a lăudat în mod repetat pe dictatorii de la Moscova, Phenian sau Beijing. Trump a pus sub semnul întrebării utilitatea NATO, a pus presiune pe noul președinte ucrainean, Volodimir Zelenski, ca să-i ofere material compromițător despre contracandidatul său din 2020, Joe Biden, a descris Uniunea Europeană ca un dușman economic al Statelor Unite. Toate, declarații și atitudini plăcute Kremlinului. 

În 2018, Donald Trump a avut o întâlnire cu totul neobișnuită cu Vladimir Putin, în timpul unui summit din Helsinki, Finlanda. La această discuție, care a durat 2 ore, Trump și Putin n-au acceptat niciun oficial, ci doar interpreții, așa că nu există o consemnare oficială a ce s-a discutat. 

În conferința de presă ce a urmat acestei întâlniri, Donald Trump a evitat să susțină concluziile serviciilor de informații americane privind interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016. Întrebat dacă are încredere mai mare în propriile agenții de informații sau în dezmințirea lui Putin referitoare la amestecul în alegeri, Trump a răspuns: “Președintele Putin spune că nu a fost Rusia. Nu văd niciun motiv pentru care ar fi fost.” 

Adevărul este însă, evident, cu totul diferit, deoarece, pe baza probelor invocate, două mari jurii federale au inculpat mai mult de 25 de cetățeni ruși și câteva entități rusești pentru conspirație pentru a interfera în alegerile din 2016. Niciunul nu a putut fi adus deocamdată în fața Justiției, deoarece între SUA și Rusia nu există tratat de extrădare.

Un alt incident curios, care poate sau  nu să aibă vreo semnificație, s-a petrecut în vara anului trecut, chiar în ziua de dinaintea dezbaterii televizate cu Joe Biden. Atunci, un jurnalist a observat că avionul lui Trump a fost parcat într-o zonă izolată a aeroportului Dulles din Washington chiar lângă un avion de transport diplomatic rusesc – unul dintre puținele care mai au voie să zboare în spațiul aerian occidental. Cele două avioane au rămas unul lângă celălalt timp de două zile.

Donald Trump a redevenit președinte al SUA în ianuarie anul acesta și a reușit, în doar câteva săptămâni de mandat, să provoace o criză profundă de încredere între SUA și aliații săi europeni, prin adoptarea unor poziții și acțiuni copiate unu la unu după politica ostilă a Kremlinului, ceea ce dă greutate suspiciunilor că noul șef al administrației americane are un anumit gen de datorii imposibil de recunoscut față de Moscova. 

Toate cele enumerate până acum nu reprezintă, evident, dovezi solide, ci numai, cum spuneam, coincidențe, întâmplări, circumstanțe bizare. Astfel de dovezi, dacă cumva există, sunt adânc îngropate în arhive și nu devin publice, de fapt, niciodată.  

Probabil că nu vom ști nici noi, nici urmașii noștri dacă, într-adevăr, serviciile secrete rusești l-au recrutat ca agent de influență și-l controlează pe președintele american. Dar, până la urmă, asta nici măcar nu mai contează, atâta vreme cât Donald Trump se comportă și acționează exact ca unul.